2,115 matches
-
str. știrbei Vodă, 18; Fundescu, I.C., director al jurnalului Telegraful, deputat, str. Regală, 15; Gagel, W., proprietar, str. Doamnei, 17; Gaster, dr. M., publicist, str. Fundului; Gebauer, C., negustor, str. Minervei, 5; Georgescu, sculptor, str. Sf. Spiridon, 5; Gheorgieff, Evl., bancher, Calea Moșilor, 70; Ghermani, Men., bancher, Calea Moșilor, 114; Ghica, prințul Dem. Gr., președintele Senatului, șoseaua Kisseleff; Ghițescu, N., avocat, Calea Plevna, 127; Giani, Dem., avocat, fost ministru, str. Episcopiei, 9; Gillet (Casa Frascatti), restaurant, Calea Victoriei, 36; Göbl, C., tipograf
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
director al jurnalului Telegraful, deputat, str. Regală, 15; Gagel, W., proprietar, str. Doamnei, 17; Gaster, dr. M., publicist, str. Fundului; Gebauer, C., negustor, str. Minervei, 5; Georgescu, sculptor, str. Sf. Spiridon, 5; Gheorgieff, Evl., bancher, Calea Moșilor, 70; Ghermani, Men., bancher, Calea Moșilor, 114; Ghica, prințul Dem. Gr., președintele Senatului, șoseaua Kisseleff; Ghițescu, N., avocat, Calea Plevna, 127; Giani, Dem., avocat, fost ministru, str. Episcopiei, 9; Gillet (Casa Frascatti), restaurant, Calea Victoriei, 36; Göbl, C., tipograf, str. Doamnei, 14; Göbl, Fr., proprietar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Doamnei, 14; Göbl, G., tipograf, Pasajul Român, 12; Göbl, șt., tipograf, Pasajul Român, 12; Gottereau, P., arhitect, str. Corabia (lângă grădina Episcopiei); Grădișteanu, P., avocat, Calea Victoriei, 186; Grandea, Gr. H., publicist, Intrarea Pațak; Grant, Ed., pictor, Calea Victoriei, 91; Halfon, S., bancher, str. Sf. Ioan Nou, 21; Haret, Sp., profesor la Facultatea de științe, str. Modei, 10; Hasdeu, B.P., director al Arhivelor Statului, curtea bisericii Mihai-Vodă; Henția, S., artist-pictor, profesor la Azilul Elena Doamna - la Azil, șoseaua Pandurilor (Cotroceni); Hepites, șt., inginer
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
str. Bateriilor, 11; Xenopol, N., publicist, bibliotecar la Biblioteca Națională, str. știrbei-Vodă, 30; Zalomit, profesor la Facultatea de Litere, str. Brezoianu, 14; Zamfirescu, Duiliu, avocat, Hotel Metropol; Zapa, C., proprietar, Calea Moșilor, 131; Zefcari, general, str. Brezoianu, 41; Zerlenti, A., bancher, Calea șerban-Vodă, 233; Zorileanu, P., medic, str. Izvor, 11; Zotu, G., profesor la Liceul Sf. Sava, directorul cancelariei P.S.S. Mitropolitul-Primat, str. Principatele-Unite, 10 (pp. 257-298). autoritățile capitalei General Radu Mihai, prefect de poliție; Alexandru Lahovari, director; Nicolae Fleva, deputat, primarul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
lume cât am stat. În ochii săi, plini de admirare, Pe tine te-am reprezentat!“ Pe la sfârșitul lunii mai guvernul pune în circulațiune o mică parte din biletele ipotecare a căror emisiune a fost votată de Parlament în anul trecut. Bancherii, convocați de guvern, au declarat că vor primi aceste bilete al pari. Biletele sunt primite cu mare încredere de întregul public chiar de la începutul circulațiunii. congresul din berlin La 11 iunie s-a întrunit Congresul care va hotărî asupra tratatului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
oferită. Comitetul era compus din: prințul Grigore Sturdza, generalul Haralambie, Dimitrie Giani, Ștefan Ioanide, V.A. Urechia, Stancu Becheanu, G. Cantili, H. Manoach, D. Pruncu, Al. Băicoianu, C. Nacu, P. Enciulescu, Anton Carp, D. Bilcescu, doctor Marcovici, Pană Buescu și bancherul Mauriciu Blank. C.A. Rosetti, printr-o scrisoare publică, a refuzat categoric acest dar. Un fapt picant și edificator pentru regimul electoral cenzitar al epocii. În urma retragerii lui Gheorghe Vernescu din Parlament, a rămas vacant Colegiul I de Senat din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Horia Grigorescu purta monoclu; George Fotino, important și frumos; Ghiță Nicolau, care pierdea mereu la curse; Petrică Rădulescu, care locuia tot la Montmartre; Costel Tătăranu, care suferea că era mic de statură; Marco Baraș, sociolog; Hanagic, muzicant; Mihai Ghelmegeanu; Săveanu bancherul; Mețulescu, Alevra, Al. Plitman, A. Rabner, Misirliu, Păunescu, Al. Cavalioti, Chesim, ca să nu citez decît pe acei mai cunoscuți de mine. Colegul meu de liceu, Al. Cavalioti, premiant aproape în toți anii, era la Paris tot așa de studios și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cele două adunări și în care cerea să i se respecte întru totul hotărîrea. La Paris, se alcătuise în jurul principelui Carol o curte restrînsă, pestriță, ciudată. O curte în care aventurierul politic se întîlnea cu o curtezană de mare lux, bancherul cu omul veșnic ocupat, dar fără nici o profesiune, omul de afaceri cu zetarul în căutarea unui interviu de senzație. Toți aceștia așteptau ora, ora cea mare cînd Carol va urca treptele tronului și cînd fiecare dintre ei va da "lovitura
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
exilului. Astfel, Carol Caraiman (așa se numea în exil) încetează de a fi numai o persoană fizică. El devine o întreprindere. Fiecare investește larg, din plin, capitalul pe care îl are. Principele primea toate darurile curtenilor săi, grațiile curtezanei, banii bancherului, lingușirile adulatorului și devotamentul exagerat pînă la neverosimil al lichelei. Din adolescență, Carol simțise o penibilă înclinare către prieteniile dubioase. La Paris, în atmosfera deosebit de prielnică pentru astfel de contacte, principele putea să dea deplină libertate vechii sale înclinări. Pe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
am întrevederea cu Miranda, care era președintele Băncii Centrale și factotum al vieții economice a Argentinei, pentru a urgenta principala mea misiune, aprovizionarea României cu cereale. Miranda mi-a făcut impresia, de la început, a unui vulgar negustor, nicidecum a unui bancher sau om politic, cum arăta funcția pe care o deținea. Nu-l interesa nici un fel de formă. Trata ca la tarabă. Era omul de afaceri al regimului, mai bine zis al Evitei, și deci se simțea tare. După ce i-am
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
aflând vestea revenirii Elenei Lupescu, Principesa Elena a plecat din Sinaia la vila din Mamaia, împreună cu Mihai. Deși înainte de plecare, s-a înțeles cu Carol să nu mai folosească intermediari în tratativele dintre ei, totuși, la ea s-a prezentat bancherul Aristide Blanck, promițându-i bani în schimbul declarației de respingere a anulării divorțului. Principesa i-a adus la cunoștința lui Carol această intervenție, reproșându-i nerespectarea înțelegerii. Miercuri, 20 august. Maiestatea Sa Elena și Voievodul Mihai merg cu automobilul de la Mamaia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
al doilea mic dejun împreună cu prințul moștenitor «...». În timpul micului dejun, Carol nu-i vorbea decât în engleză pentru a-l familiariza tot mai mult cu această limbă”. 25 noiembrie. Regele Carol al II-lea s-a compromis prin sprijinul acordat bancherului Aristide Blanck, pentru a-i salva banca de la faliment (oct.-nov. 1931). Al. Averescu declară că nu vede altă soluție decât înlocuirea regelui cu Voievodul Mihai, „care să domnească sub o regență”. Declarația mareșalului se situa în contextul manevrelor anticarliste
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
va mai În semna nimic. Dar astăzi, acesta e mersul istoriei și cine nu-l Înțelege piere, așa cum a pierit Imperiul Roman și așa cum va pieri Bizanțul, care nu-l pricepe nici el. Bodo poate să-ți spună. Tatăl lui, bancherii bogați din Zürich cu sipetele lor pline de aur pot schimba mult mai mult fața lumii decât o Întreagă armată flămândă și prost Înarmată. Ce-au făcut cruciații care au plecat cu burțile goale și desculți ca să elibereze Sfântul Mormânt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Împroșcând cele mai cumplite blesteme În cele patru puncte cardinale, Otto, minte ascuțită, Își Întocmi planul cu istețime. Mai Întâi, trimise doi dintre slujitorii săi, pe cei mai devotați, unul de la Curtea de pe Schlossberg și altul din Zürich, la casa bancherului Urs, tatăl lui Bodo, starostele breslei negustorilor și omul cel mai influent din bogatul oraș de pe malul lacului cu același nume. Amândoi aveau sarcina să se an gajeze ca rândași sau simpli zilieri și să observe totul cu atenție. După
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
metodă de care auzise mai de mult și care ar fi reușit fără Îndoială, dacă nu ar fi apărut străinul În ultimul moment. Pentru Bodo măsurile nu trebuiau luate cu aceeași prudență. Cine s-ar fi sinchisit de fiul unui bancher? Nici la castelul de pe Schlossberg nimeni nu s-ar fi tulburat peste măsură de moartea sa, În afara lui Conrad, care ținea cu adevărat la prietenul lui. Nimeni, În afara acestuia, nu cunoștea dragostea ce se Înfiripase Între cei doi tineri. Însă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Fecioare, avea să-i ajute a se izbăvi de suferință. Zürichul zăcea sub zăpadă. De pe malul lacului pe jumătate Înghețat, Urs ghici unde se afla casa lui, mai Înaltă decât toate celelalte, și se minună că toate geamurile erau luminate. Bancherul dădu pinteni calului și, odată ajuns la poarta cea mare, văzu În curte forfota de slugi. O agitație neobișnuită domnea În locul atât de pașnic de obicei. Descălecă În grabă, aruncând frâul nobilului animal unui servitor, și se repezi În casă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și acum, continuă el cu vocea lui mieroasă, haide, dați-vă mâinile, Împăcați-vă. Doar sunteți aliați, frați. Haideți să ne pregătim pentru Molsheim, acolo se va scrie istorie, o să vedeți. și, după aceea, aranjăm noi și celelalte treburi... X Bancherul Urs nu Întârzie nici o clipă după ce află vestea cea cumplită. Gândul că fiul lui se afla În primejdie de moarte trezi În el puteri neașteptate și-i dădu aripi. Se ridică cu o sprinteneală de mult uitată de la pupitrul unde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ar fi putut convinge că nu era și el o părticică din toată aventura acestuia. — Te duci, jupâne, nu-i așa? Trebuie să pleci neîntârziat. Am eu grijă ca aici să meargă totul cum se cuvine. — știu, prietene, știu, spuse bancherul Întinzându-i mâna. știu că totul o să meargă cum trebuie În lipsa mea. Nu-mi fac astfel de griji. Două lucruri te rog: nu spune nimănui unde mă duc. și vezi, poate afli ceva despre toată povestea asta. Vreau să știu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
E drept, hangiul nu-și mai văzuse de mult vechiul mușteriu, dar cine ar fi putut uita banul de argint, pe care acesta-l arunca cu generozitate pe masă, ori de câte ori se odihnea acolo, Înainte de a trece Rinul, a cărui apă bancherul o putea vedea de la fereastra celei mai frumoase odăi, rezervată numai fețelor alese. De data asta, jupânul Urs părea mai nervos și grăbit ca niciodată și refuză vinul prețios din viile pe care hangiul le avea pe coastele Însorite de pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Gallen, și pentru ea plătise un ban de aur. E drept, făcuse un schimb bun, pentru că acest fel de mâncare dusese faima până hăt, departe. Nu uitase să adauge și o brânză grasă de Gruyère, care se topea În gură. Bancherul alungă de la sine toate aceste pricini de bucurie de care nu avea timp să se atingă. Voia să se odih nească oleacă, Îi spuse el hangiului și, Între timp, dorea să-i fie adusă la scară o trăsură, un car
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era nespus de grăbit. Tocmai cerea acestea, când la poartă opri vizitiul lui, Georg, cu trăsurica cea ușoară, pe care o folosise mereu În ultimii ani pentru călătorii mai lungi. — O, Solomon ești cu adevărat un om Înțelept, Își spuse bancherul Înseninat și se hotărî pe dată să guste ceva din minunile care se lăfăiau pe masă, spre deplina mulțumire a hangiului. Așa se face că a doua zi, Încă Înainte de prânz, consi lierul negustorilor din Zürich sosi la mânăstire odihnit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Cel care zăcea pe patul Îngust, Învelit În pânze albe pătate ici și acolo de sânge, era doar umbra frumosului Bodo. Își recă pătă cunoștința pentru câteva clipe și Încercă cu buzele Învi ne țite să-i zâmbească tatălui său. Bancherul se cutremură. De la moartea soției nu mai simțise o asemenea durere. „Doamne, Îmi iei iarăși ceea ce mi-e mai drag pe lumea aceasta?“ Întrebă el. „Unde-i dreptatea Ta?“ Când starețul Îl scoase cu blândețe din chilie, bogatul zürichez nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mult mai departe decât ne-am Închipuit noi la prima vedere! Jupânul Urs, căruia cei de față Îi povestiseră totul, Încuviință. Mintea lui ascuțită pricepuse de Îndată că o dragoste nepermisă, fără viitor, nu putea trezi așa un interes. Bătrânul bancher cunoștea prea multe din țesăturile intrigilor și tainelor care Înconjurau curțile princiare, precum și vânătoarea nepotolită de privilegii care Îi Împingea pe curteni la conjurații și trădări. Nu o dată căzuseră victime capete Încoronate. „Bodo, Bodo, În ce viespar ai intrat,“ gândi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de părere ca jupân Urs să rămână pe loc, În aștep tarea veștilor de la iscoadele lui, iar părintele Bernhard se Întoarse la castel, nădăjduind că, așa cum promisese Conrad, În scurtă vreme vor afla și oamenii lui unde se afla prizoniera. Bancherul Îl urmă pe pustnic până la chilia unde zăcea Bodo. — Părinte, spuse el, aș vrea să vă vorbesc Între patru ochi. Pustnicul Încuviință pe tăcute, apoi se apropie de patul ră nitului. Scoase dintr-o desagă veche o mână de frunze
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
răcorești mereu fruntea cu apă ținută În vasul ăsta de argint. Argintul are puteri tămăduitoare neobiș nuite. și să trimiți mâine pe careva la mine ca să-mi spună cum se mai află rănitul... Apoi mai vedem noi. Se Întoarse către bancherul care aștepta În tăcere lângă ușă și-i spuse: — Jupâne, sunt al dumitale. Hai să facem câțiva pași prin galerie. Trecură pe lângă ușa bibliotecii și pe lângă bolniță, În fața căreia stăteau privind curioși câțiva călugări bătrâni, și se Îndreptară spre o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]