33,214 matches
-
câte văd eu, îl taxa Adrian. Șam îi ignoră poanta. — Mi-am dat seama că există riscul să mă transform într-o mașină de scris scenarii. Adrian păru oarecum surprins de metaforă această. — Vrei să spui că, producând scenarii pe bandă rulantă, nu-ți acorzi suficient timp ca să și controlezi și calitatea produsului? — Îhî, exact. — Mai să fie! exclama Adrian, părând în sfârșit impresionat. Și ce-ai de gand să faci? — O să-mi iau o vacanță de un an, doi, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu-mi place să fac greșeli. Din fericire, avem suficient timp la dispoziție, adaugă el, accelerând iar la o sută zece kilometri pe oră. După câțiva kilometri ajunseră la o altă ieșire de pe autostradă, unde el reuși să întoarcă pe banda care mergea în sens opus și o lua înapoi, spre intersecția cu M23. Se liniști vizibil abia când se văzu pe traseul normal. — Am pierdut doar douăzeci de minute, anunță el. Fanny, care în ultimele zece minute rămăsese tăcută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
președintele Organizației pentru Apărarea Mondială, bucuros peste măsură. Odată cu el intraseră și mulți reporteri care începeau să-mi pună întrebări referitoare la robot. În prima clipă am rămas nedumerit, apoi miam închipuit mai mult ca sigur că Soldații universali era banda rivalului meu care, punând mâna pe schema mea, făcuse robotul și, crezând că era proiectat pentru bine a inversat programarea. Paul Badea, clasa a V-a C Inventatorul Într-o țară foarte îndepărtată, a cărei climă era tropicală, existau păduri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că e de acord să-i dea fata de nevastă, acum când avortase a doua oară și când era clar că doctorul Szász nu Își putea distruge viitorul său și al copiilor săi căsătorindu-se cu nepoata unui contrarevoluținoar din banda lui Nagy Imre. El i-a spus că primește cu plăcere cărțile, cu toate că nu știa nemțește, dar că pe Marta nu o putea lua În căsătorie Întrucât erau deja căsătoriți de zece ani. În privința avorturilor, el nu și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
simplu? Nu chiar. Poți să aștepți un pic? Pot, zise Petru cu gândul la cele două yale ce trebuiau descuiate, plus lanțul de siguranță ce trebuia scos. Nu auzi Însă nici un zgomot, ci doar alunecare scurtă a unui chibrit pe banda abrazivă a cutiei, urmată imediat de „dumnezeii”... Or fi chibrituri de Gherla, Își spuse Petru. Zgomotul se repetă, de data aceasta fără dumnezei. Petru răsuflă ușurat. Țigară sau pipă? se interesă el politicos. Și curios. Kent. Am primit un cartuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pătratul de carton, l-am rupt la un capăt și l-am scuturat. Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca un far strălucitor și brusca ei claritate mă surprinse. Mi-am văzut mintea și eul de șaisprezece săptămâni perfect, în întregime, fiecare detaliu fiind viu și distinct. Puteam să văd până și visul-amintire derulându-se pe ecranul minții mele, banda încetinindu-și rotirea, pierzându-și coerența și avântul. M-am ridicat în capul oaselor pe sofa. Senzația de claritate se extinse. Totul din cameră, toate lucrurile și relațiile lor cu spațiul înconjurător, toate culorile, lumina, umbrele, texturile, tot spațiul, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Așază dictafoanele în fiecare colț al camerei și la marginile oricărui spațiu pe care vrei să-l definești. Dacă e posibil, cuplează fiecare dictafon la un adaptor AC. Asigură-te că fiecare dictafon e setat pe redare continuă. Începe redarea benzii la toate dictafoanele. Protecția e asigurată doar în zona descrisă de amplasarea dictafoanelor. Note suplimentare, explicații & informații în eventualitatea defectării echipamentului: Fiecare dintre cele patru casete din dotare a fost înregistrată de o persoană diferită. Individul care face o înregistrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din urechea stângă pentru a cerceta micul spațiu din spatele lui. Am căutat prin buzunarele hainei îmbibate de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar am scos câte un pumn de hârtie muiată, legată cu bandă elastică, fiecare pe punctul de-a se rupe ca un aluat și brăzdat de petele negre ale literelor, de venele albastre ale cernelii. Nu stătusem în ploaie foarte mult, dar la ce cantitate de apă cădea fusese evident destul. Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
agitat și tunător, care o năuci și o făcu să se rostogolească într-un curent gigantic. Am inspirat prudent și am întors capul într-o parte. La doar cincisprezece centimetri, unul dintre dictafoane se ridica asemeni unui obelisc miniatural, cu banda lui minusculă derulându-se de pe-o rolă pe alta cu un zumzet grav, înregistrarea auzindu-se ca o pălăvrăgeală indistinctă. Bucla conceptuală non-divergentă. Luxofagul înotase în curgerea ei și fusese luat de ape. Mi-am înfipt călcâiele bocancilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am apucat ce se afla acolo. Semăna cu un mâner mic și umflat de lanternă, înfășurat în bandă neagră, apoi mi-am dat seama că avea un fitil la un capăt. Am riscat o privire în spate, iar înotătoarea-gând era mai aproape, mai mult deasupra apei. Rechinul scurta distanța dintre noi. Aprinde-o, strigă fata. Cât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
voluminoase și le-am îndesat în rucsacuri. Apoi, am folosit două bucăți lungi de sfoară ca să ne legăm clapetele rucsacurile de partea din spate a curelelor, așa încât să le tragem prin tunel, după noi pe măsură ce ne târam. Scout scoase niște bandă adezivă ca să-și prindă lanterna de-o latură a cuștii lui Ian. Rezultatul o mulțumi, însă Ian - chiar și după o conservă întreagă de ton cu porumb de la fast-food - nu păru prea fericit de chestia asta sau de ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la un om care te privește din adâncul unui șifonier. Fața lui, atât cât reușeam să văd din ea, era ridată și maronie ca o minge de bandă elastică, numai că mai activă și înțeleaptă - îmi amintea de un arc din acela mare, care poate coborî singur scările - și am avut senzația că toată viața a fost pusă la încercare de expresii ale surprizei, încântării, spaimei și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puțin, arată exact ca ea. Cum e posibil? Ce înseamnă, doctore? Nu știu. Dă-mi notițele lui Eric, alea pe care le-ai găsit în dormitor. I-am dat punga cu fragmente. Îmi tremurau mâinile și nu reușeam să dezlipesc banda adezivă și să desfac vederea din folia de plastic impermeabilă, așa că am îndesat pachețelul în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți. M-am cățărat prin cabina înclinată către ușă. — Eric, întinse Scout mâna și mă prinse de braț. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu-s nebun. Scout își lăsă mâna să cadă și eu am ieșit din cabină pe punte. Acolo era, uriașă și reală și în mijlocul mării: insula. Am scos pachețelul din buzunar și m-am luptat din nou cu coconul de bandă adezivă. În cele din urmă, am reușit să rup destul din ea, să desfac plasticul și să scot vederea. Imaginea se schimbase. În locul insulei stâncoase, brun-roșcate, pe care mi-o aminteam, vederea înfățișa acum o imagine în alb-negru cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din București și Cluj, în care violonistul Ștefan Ruha și dirijorul Mircea Cristescu se bucurau de mare succes. Împreună cu compozitorul Haciaturian, a organizat o întâlnire la sediul Uniunii compozitorilor cu compozitorul Anatol Vieru, care a prezentat în primă audiție pe bandă de magnetofon "Concertul pentru vioară", "Scene nocturne", "Clepsidra" și "Muzeul muzicii". A însoțit și a avut discuții la ambasadă cu scriitorii: Adrian Păunescu, Miron Radu Paraschivescu, Vladimir Străinu, Ion Brad, Ion Horea, Aurel Rău, Vasile Rebreanu, Petre Sălcudeanu, Nina Casian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă a fost în modă pînă la refuz o bandă lată de argint, de care atîrna un I. Era darul Iordan. Marcat Iordan. Cum altfel? Nu avea el psihologie de șef de trib? Cel care întreține armele de vînătoare, face rost de hrană, aprinde focul. Cel care mîngîie și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Jilava 85 de demnitari, după ce 12 nicadori și decemviri, cu Zelea-Codreanu treișpe, au fost legați fedeleș și strînși de gît. Spînzurați cu sîrmă subțire în Noaptea Sfîntului Andrei. Cîți a omorît în pușcării, în chinuri groaznice (bătăi, înfometare, teroare psihică) banda Anei Pauker? Tu ce crezi? Care-o fi fost mai cumplită? Ura de rasă sau ura de clasă? Nu-s în genul Iordanei Marievici nici pasivitatea, nici prudența, dar reabilitarea dreptei e un subiect prea spinos ca să-l abordăm acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mă uit la el, fără să înțeleg de ce apelează la adverbul preferat de Liiceanu, cutremurător. Aflu că Rusalin nu mai vede cu ochiul stîng: Dreptul i-i pe ducă și el, mamă dragă". Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală. Bandă albă. "Liniște", cum numesc sunetiștii banda neînregistrată. Mă enervează cuburile de gheață ciocnindu-se în paharul lui Mitiță. Parcă-s oase. Cămașa are un nasture care atîrnă. Mă atîrn și eu de nasturul acela, să nu-i văd gura știrbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înțeleg de ce apelează la adverbul preferat de Liiceanu, cutremurător. Aflu că Rusalin nu mai vede cu ochiul stîng: Dreptul i-i pe ducă și el, mamă dragă". Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală. Bandă albă. "Liniște", cum numesc sunetiștii banda neînregistrată. Mă enervează cuburile de gheață ciocnindu-se în paharul lui Mitiță. Parcă-s oase. Cămașa are un nasture care atîrnă. Mă atîrn și eu de nasturul acela, să nu-i văd gura știrbă, rostogolind povești dezlînate. Am unșpe mîțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu botul pe labe. Trebuie să eviți la mustață bolidul. Voi n-ați avut Cavaleri ai Mesei Rotunde? Cruciade? Și noi, cîinii, avem. Avem Cruciada Sfîntului Bernard, Cavalerii Marii Intersecții, ai Sensului Giratoriu. Îi celebrăm pe martirii șoselei cu șase benzi, cu opt, cu zece... Mai sînt și răpușii de dor: cîinele soldatului, cățelușa lui Mozart, Codarcea al tău, dus pe linia tramvaiului... Am făcut și io un exercițiu în răscrucea Șapte Vînturi. Pe urmă, m-aș fi băgat unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cobora neobosit cu drumul, într-un ritm infernal, ordonat, disciplinat, și-n paralel cu el, un alt șir de furnici luau drumul invers, către izvorul de hrană, pentru următorul transport. Mă uitam uimit la furnicăreala ce pava poteca cu o bandă verde și fremătătoare pe sute de metri. Am mers vreme îndelungată în paralel cu caravana furnicească, până când, deodată, convoiul a părăsit brusc cărarea și s-a aventurat în sus, pe un povârniș arid, presărat pe alocuri cu smocuri de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-se pentru faptul că oamenii o priveau ciudat, ca pe un crocodil dus în lesă de Mama. Și zmeiele copiilor fugeau cu sfoară cu tot spre înalturi, mingile se rostogoleau printre Ea: Mioara copil, Mioara adolescent, Mioara analist, telefon, disc, bandă magnetică, fir de telegraf, siguranță la postul Trafo din colțul casei. Ea era Totul! Cu atâtea cunoașteri de interior, de exterior, de înalturi, de adâncuri și, totuși, era ocolită, respinsă, îndepărtată, dar cu posibilitatea de a avea trotuar liber, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de sensul giratoriu care închide parcul. Asemenea, coboară din neant, câte o caretă romană, condusă de un ofițer care-și flutură creasta roșie a coifului. Caii sunt împietriți în avânt, roțile carului nu se învârt, grupul e dus de o bandă rulantă invizibilă, încet, încet, până se pierde în zidurile Teatrului. Freamătul nărilor, încordarea gâturilor, boturile deschise, gâfâitul cailor, strigătele romanului și zgomotul roților, apoi copiii din alte timpuri vin lângă tine, pe bancă, Mama trece prin secolul tău pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cineva în interior învârtea roțile zimțate, greșind direcția de rotație a manivelei, uitând să se oprească. Timpul mergea înapoi, era un concept care o luase razna, pentru că timpul din trecut împreună cu cel din prezent și cel din viitor erau trei benzi rulante, care se roteau în sensul de rotație al Pământului, încât viitorul, trecând prin prezent atingea trecutul; trecutul devenea viitor, apoi prezent, monoton, plictisitor de încet, mă săturasem de atâta plimbare printre timpurile cu atât de lungi căi late. Săream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]