2,601 matches
-
jurați. Punerea în practică a acestui proiect este continuată pe tot parcursul anului 2003. 69 Toate aceste expresii de dezaprobare au fost violent ținute în frâu de armată, culmea atingându-se în iunie, când manifestațiile studenților din București au fost barbar reprimate de 10.000 de mineri chemați de Iliescu și conduși în oraș de autoritățile statale. Galalgher (2005), care a dedicat numeroase studii istoriei politice și tranziției românești, amintește discursul lui Iliescu, pronunțat pe 15 iunie 1990, pentru a mulțumi
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
acestea a apărut într-o regiune cu un înalt nivel de unitate culturală și lingvistică. Aceste comunități politice independente au simțit că aparțineau civilizației mondiale și erau superioare vecinilor lor. Conștientizarea "diferențierii lor culturale" de așa-zisele popoare semicivilizate și barbare facilita comunicarea între acestea și atingerea unui acord asupra drepturilor și obligațiilor care le legau ca membre ale unei societăți exclusive de state. Scriind despre evoluția societății moderne de state, protejatul lui Wight, Hedley Bull (1977: 82) observa că "sub
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
persuadării. De fapt, avem de-a face cu piruete gratuite, executate condescendent în locul în care discursul riscă să fie afectat de rigiditate. Spre exemplu, după o scurtă pledoarie despre timp și fericire, filosofare de îndrăgostit imberb, conchide eminescian: "E lege barbară, ignobilă, care poate omorî dintr-un capriciu; e chiar, dacă voiți, un viciu sentimental, acela de a te chinui pe tine însuți. În definitiv ce importă! Universul e același, legile lui, immutabile [sic, n.n.]; totul, ca-n toată vremea. Recurgând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pro praetore Daciarum Trium. În vremea lui Severus Alexander (222-235) se instituie și un conciliu al celor trei Dacii, adunare provincială care se Întrunea la Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Apărarea Daciei Fiind un bastion Înaintat al Imperiului, adânc Înfipt În lumea barbară, Dacia avea nevoie de trupe numeroase pentru apărarea ei.. Armata consta din legiuni , unități pedestre de elită recrutate numai dintre cetățenii romani și trupe auxiliare de infanterie (cohorte) și cavalerie (alae), recrutate din rândurile provincialilor necetățeni. Aceste trupe erau dispuse
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
biruie". Vocea, Vederea. Sensul și simțurile. Limbajul vine de la Tatăl, ca și legea: digital, consonantic, distanțat. Dumnezeul abstract al lui Israel, curățat de aparențe, Cuvânt pur. Iar sinagoga cu portaluri gotice va fi o femeie cu ochii legați. Imaginea, mai barbară, ne vine de la Zeița-Mamă: analogică, vocalică, tactilă. Creștinul ajunge la Fiul Omului prin mamă, la Sens prin Vedere. La Logos prin Icoană, dacă preferăm. Yahve se ascunde complet în spatele Cărții, cameră obscură a simbolicului. Isus și Fecioara Maria apar în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
posibil. Al treilea moment: "Frumusețea este forma finalității unui obiect, în măsura în care o percepem fără reprezentarea unui scop"*. Iată din nou dogma inutilității, la care Kant este constrâns de scopul său, acela de a fonda în drept cosmopolitismul gustului. Scopurile fiind barbare și particulare, ca atracțiile și emoțiile, gustul va trebui să fie independent de ele pentru a permite Frumosului să se afirme ca universal. Obiectul frumos trebuie să fie propriul lui scop, fără concept de utilitate exterioară. Putem oricând, bineînțeles, să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu s-ar putea imagina nimic prea curios sau de necrezut care să nu fi fost spus de vreunul dintre filozofi, iar, apoi, călătorind, după ce am recunoscut că toți cei ce au păreri opuse celor ale noastre nu sunt numaidecât barbari sau sălbatici, ci că foarte mulți se folosesc de rațiune tot ca noi sau și mai bine și având în vedere cât de mult același om, cu același spirit, trăind încă din copilăria sa între francezi sau între germani, se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
un adevăr dincolo de îndoială, a dobândi puterea ei și în a primi și a mărturisi tot ceea ce învață Biserica despre Dumnezeu Cel veșnic viu și credința în El. Definiția credinței „Credința, pe care o hulesc elenii, socotind-o deșartă și barbară, este acceptare de bunăvoie, este consimțământ al cinstirii de Dumnezeu, este încredințare a celor nădăjduite, dovedire a lucrurilor nevăzute, după cum spune dumnezeiescul apostol, că mai ales prin aceasta au primit mărturie cei de demult (Evr. 11, 1-2). Dar fără credință
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Cambridge, unchiul Victoriei, a cărui frumoasă statuie ecvestră se află pe Whitehall, în fața cazărmii Horse Guards. În 1899 a ajuns lider al liberalilor în Camera Comunelor și a condamnat lagărele de concentrare din Transvaal pe care le-a numit "metode barbare". Ajuns premier în urma victoriei zdrobitoare în alegeri a Partidului Liberal din luna decembrie 1905, și-a format o echipă ministerială de primă mînă, cu lordul Asquith la Finanțe și Lloyd George la Comerț. Cabinetul Campbell-Bannerman a avut inițiative legislative meritorii
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
germanii cu alemanii, tracii cu fracii și cu vlahii - o bază comună în epoca preindoeuropeană, când coagularea etnolingvistică era precară și caducă. Inițial spațiul numit ulterior grecesc se numea Ellas, ados, iar Ellan, anos, însemna „elin, grec”, dar și „străin, barbar”; la Plinius Alani, orum erau „popor în Sarmatia europeană”, ulterior Alanicus este supranume pentru învingătorul alanilor (Justinian). Ellada a fost acceptată cu greu ca nume al întregii Grecii, inclusiv al țărmului asiatic. La baza acestui nume tradiția o pune pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în Pan-onia. La Plutarh (sec. I-II), ca și anterior la Ovidiu, Pannonia este „țară în bazinul Dunării”. Vechimea formei huni (sl. gunnî) este confirmată în antichitatea greacă de Ounnoi, iar în cea romană de Hunni, cuvinte care denumeau „lumea barbară” de pe un imens spațiu euro-asiatic. La câteva secole după cucerirea romană, termenii unii, hunii, Unia, Hunia, Panonia defineau reiterarea, în fostul spațiu tracic, a vechii forme de unitate statală, de data aceasta a unor noi grupări etnolingvistice care se structurau
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
diferențieze limbile „găsind că unele sunt mai pieptănate, compunerea este mai meșteșugită și pronunțarea mai elegantă și mai dulce; ea a descoperit că altele sunt mai necioplite și mai aspre, mai slabe din punct de vedere intelectual, sunetele sunt mai barbare, compoziția mai puțin elegantă și pronunțarea închisă și neelegantă și deci barbară” (p. 182 urm.). Era de așteptat ca Dimitrie să respingă existența unor deosebiri calitative între limbile a căror origine este necunoscută, întrucât acestea sunt, în concepția lui, creații
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și pronunțarea mai elegantă și mai dulce; ea a descoperit că altele sunt mai necioplite și mai aspre, mai slabe din punct de vedere intelectual, sunetele sunt mai barbare, compoziția mai puțin elegantă și pronunțarea închisă și neelegantă și deci barbară” (p. 182 urm.). Era de așteptat ca Dimitrie să respingă existența unor deosebiri calitative între limbile a căror origine este necunoscută, întrucât acestea sunt, în concepția lui, creații ale divinității. Tocmai apărând originea divină a limbilor Cantemir afirmă că în ce privește
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
urm.). Plasând diversitatea limbilor și „proprietățile frazei” la începuturi, Cantemir adaugă drept cauză principală a stării ulterioare negative a unor limbi neștiința de carte a barbarilor. Astfel, sărăcia spirituală a limbilor lor se explică „mai ales pentru că nu toți gramaticii barbari au fost prea știutori de carte, precum vedem și astăzi la albani, sircasi, abhazi și toate hoardele de sciți de dincolo de fluviul Tanais, hoardele siberiene și neamurile de dincoace de fluviul Ombius către răsărit care se întind „până la Oceanul răsăritean
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Descriptio Moldaviae (DM) de „limba moldovenească” descendentă direct din limba latină, „mamă bună și adevărată a celei moldovenești”, vorbită de „coloniile romane” aduse și amplasate de Traian cu precădere în zona estică a Daciei, ca scut mai puternic contra sciților barbari. Și pentru că romanii din Moldova ar fi (re)romanizat prin transhumanțele lor celelalte zone, „locuitorii Valahiei și Transilvaniei au aceeași limbă ca și moldovenii”, cu deosebirea că „pronunția lor este mai aspră”, și că „au mai introdus câteva cuvinte necunoscute
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
explicația fiind că „limba moldovenească nu cunoaște nici un fel de nume și verbe venite din limba italienilor de la goți, vandali și longobarzi” (Ib.). Pentru a proba acest lucru, Cantemir citează pe lat. incipio, pe care „italianul îl redă prin cuvântul barbar commincio, pe când moldoveanul prin cuvântul continuat din limba latină alterată încep. În aceeași situație s-ar afla albus/alb față de it. bianco; civitas/cetate: città; dominus/domn: signore, mensa/masă: tavola, verbum/vorbă: parola; caput/cap: testa, venatio/vânat: caccia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
preocupările etimologice ale domnitorului cărturar. 1) Prima serie de cuvinte (încep, alb, cap, cetate, domn, masă, vânat, vorbă) trebuia să infirme teoria devenirii limbii române prin filieră italiană. A începe nu provine, cum susțin unii, din italiană, care deține cuvântul „barbar” comincio, ci din latină, care are pe incipio, formă alterată doar fonetic târziu, la momentul transformării latinei în română. Suntem aici în prezența unei erori etimologice preluate de Cantemir din epocă. Istoricii italieni susțin și în prezent pentru cominciare „a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rom. a apuca, vgr. ’ápto, față de lat. capio, cepi, captum, capere „a apuca, a captura” dovedesc că sunetul introductiv din formele citate mai sus este datorat spiritului aspru. Alb, lat. albus, este opus de Cantemir italianului bianco, considerat de origine barbară. De observat mai întâi că italiana nu a renunțat la lat. albo, pe care îl folosește ca sinonim al lui bianco, la care se adaugă fixarea în anumite contexte: alba „zori, zare”, alba „ridicătură de teren, munte”, albo, alpi „coastă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dintre varvari nu-l poate cineva” (HVR, p. 11). Excepție fac germanii care, spune Cantemir, și au păstrat curată nașterea și seminția. Puritatea genetică greco-latină a românilor se combină în mod straniu cu acceptarea pentru latinitatea italică a unui substrat barbar. El arată că limba latină, care „odinioară a fost hireșe elinească, și limba elinească maică, iar a latinilor fiică se cunoaște”, s-a abătut în decursul vremurilor de la maică „cu multul” și „cu amestecarea celor de loc zămintindu-se, de la strălucirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
această țară deșartă de locuitori; în Dacia a venit mult mai multă populație romană decât în alte părți, „iar poporului celui premulțitu cu anevoie este a i se schimba limba”, aceasta cu toate că după ce au descălecat romanii în Dacia multe ginți barbare au trecut și au și locuit acolo, precum goții și gepizii, popoare nemțești, hunii și avarii, vițe schitești, întrucât „inima cea boierească a lor, a nu se mesteca în căsătorie cu muieri de soi străin, au împiedicat stricarea limbii romane
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care vădește faptul că întreaga limbă română, inclusiv aparențele latine ale acesteia, este o creație nouă, indestructibil îmbinată cu constituirea etniei române. Aflat însă departe de înțelegerea socială și evolutivă a limbii și respingând substratul tracic pe motiv că gințile barbare din Dacia s-au stins fără a lăsa urme lingvistice, el condensează tot trecutul limbii române în perioada italică a latinei populare. În felul acesta a fost blocată căutarea de cuvinte românești „în limbile acelor ginți stinse, care nu se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că sunt „vestigii lexicale din dialectul tracic cisdanubian”, fără să precizeze cum au putut pătrunde aceste cuvinte în limba latinilor izolați în munți până după secolul al optulea, spațiul pe care s-ar fi răspândit ulterior fiind ocupat de neamuri barbare?! Pe Hasdeu îl interesează acum altceva, el este preocupat să arate că „românii sunt prin tulpină semilatini și semidaci”, idee cu care a pornit la drum în Pierit-au dacii? (a. 1860). Grupa elementelor latine este alcătuită din: berbec, caș
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care are ca lipsă majoră izolarea limbii de colectivitatea umană și de individul vorbitor. Tocmai remedierea acestei lipse a fost vizată de Philippide prin introducerea criteriului bazei de articulație care ar deosebi fiziologic limbile superioare (greaca, latina, germana) de limbile barbare, ai căror vorbitori ar fi slab dotați fiziologic și psihologic pentru producerea limbii și mai ales pentru preluarea în baza lor de articulație a unei limbi superioare. Tendința de a reduce limba la limbaj, iar pe acesta la capacitatea omului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că s-ar putea explica nu doar fonetica, ci tot ce este nelatin în întregul limbii române, cu precădere în lexicul acesteia: autohtonii balcanici au creat româna introducând în ea împreună cu baza de articulație și o serie de cuvinte, neamurile barbare asimiliate psihofiziologic au adus și ele în procesul asimilării lor alte serii de cuvinte, iar populațiile cu care contactul a fost pasager au împrumutat cuvinte limbii române. A rezultat imaginea unei limbi artificiale atât ca naștere cât și ca existență
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sub toate aspectele (fonetic, gramatical și lexical), limbă în care atât latina cât și traca și-au pierdut identitatea. Strădania științei tradiționale de a prezenta limba română ca pe o continuitate a latinei afectate în evul mediu de năvala populațiilor barbare se cere a fi înlocuită cu evoluția romanității orientale în interferență cu celelalte fenomene etnolingvistice care compun peisajul actual din jumătatea de est a Europei. Cercetător de largă cuprindere, O. Densusianu intuia șubrezenia eșafodajului teoretic al etimologiei tradiționale, de care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]