2,211 matches
-
negramaticăală, o limbă rustică, pe care o vorbeau populațiunile autohtone din celelalte provincii ale Europei, Africii și Asiei, de aceeași origine națională cu romanii. Quintilian, continuă autorul, face deosebire între limba rustică și limba peregrină: pe cea dintâi o atribuie barbarilor, iar pe a doua grecilor. Tot astfel scrie Plato: grecii toți sânt din aceeași familie și înrudiți între sine, iar față de barbari ei sânt străini și nu sânt de același neam. După Herodot, pelasgii nu făceau parte din aceeași familie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu romanii. Quintilian, continuă autorul, face deosebire între limba rustică și limba peregrină: pe cea dintâi o atribuie barbarilor, iar pe a doua grecilor. Tot astfel scrie Plato: grecii toți sânt din aceeași familie și înrudiți între sine, iar față de barbari ei sânt străini și nu sânt de același neam. După Herodot, pelasgii nu făceau parte din aceeași familie etnică cu grecii, și el considera limba pelasgilor cu totul deosebită de a grecilor” (p. 675). Întreg aranjamentul dihotomic de mai sus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din același „trunchi național”, dar trăiseră în timpurile preistorice în condiții geografice și sociale diferite, de unde și „deosebirile dintre temperamentul lor fizic și caracterul lor moral; chiar și formele limbii difereau unele de altele în multe privințe”. Latinii bătrâni sau barbari ocupau „părțile din nord ale lumii vechi”. Aceștia migrează din Asia în trei valuri populând Europa cu neamul lor de la nord la sud. „Dialectul acestor latini barbari, spune Densusianu, rămăsese mai aproape de originea sa, atât în ce privește sistema consonantelor, cât și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și formele limbii difereau unele de altele în multe privințe”. Latinii bătrâni sau barbari ocupau „părțile din nord ale lumii vechi”. Aceștia migrează din Asia în trei valuri populând Europa cu neamul lor de la nord la sud. „Dialectul acestor latini barbari, spune Densusianu, rămăsese mai aproape de originea sa, atât în ce privește sistema consonantelor, cât și forma terminațiunilor. Idioma latinilor bătrâni era mai dulce, mai armonioasă, însă nu avea aceeași mișcare repede în circulațiune și aceeași preciziune în exprimarea gândurilor, pe care o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al Galiției; volcae arecomici dintre Pyrenei și Rhodan; populațiunile mai vechi ale Italiei, în fine turditanii, tarroconii și lusitanii din Hispania”. Populația arimică sau prisc-romană venise, după cum se vede, prin sud și ceva mai devreme: când unele triburi ale latinilor barbari (prisci latini, latini veteres, albenses populi), „au trecut peste Alpi în Peninsula Italica pentru a se stabili definitiv în Lațiu”, diferite seminții arimice erau deja acolo, astfel că latinii barbari au trebuit să ducă „lupte îndelungate cu acestea”. 7. Înjghebând
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sud și ceva mai devreme: când unele triburi ale latinilor barbari (prisci latini, latini veteres, albenses populi), „au trecut peste Alpi în Peninsula Italica pentru a se stabili definitiv în Lațiu”, diferite seminții arimice erau deja acolo, astfel că latinii barbari au trebuit să ducă „lupte îndelungate cu acestea”. 7. Înjghebând schema istorică de mai sus, N. Densusianu afirmă existența substratului etnolingvistic latin în primul rând pentru „provinciile supuse (ulterior) dominațiunii romane”, iar în al doilea rând, în plan mai larg
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
oamenii mâncau: fiertură de cereale pentru cei săraci, carne friptă pentru bogați. Dar, din câte se știe, nu le păsa de ceea ce mâncau. Să te hrănești nu mai era decât o necesitate, cum ar fi să dormi sau să transpiri.“ Barbarii care au distrus Imperiul Roman de Apus nu erau în nici un caz gurmanzi; Cornelius Tacit descrie, în Despre originea și țara germanilor, obiceiurile lor alimentare: „Mâncările lor nu-s de multe feluri: poame pădurețe, vânat proaspăt sau lapte acru; foamea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de Vega, toți spaniolii, care de altfel desconsideră toate regulile din teatru, au avut grijă să nu păcătuiască împotriva verosimilului în această privință, lucrând, ca și italienii în comediile lor, în proză sau în versuri fără rimă. Numai noi, ultimii barbari, mai păstrăm acest abuz, și ce-i mai rău, nu văd cum l-am putea abandona." Tot în numele verosimilului condamnă și d'Aubignac folosirea versului. Tragedia sa în proză, Zénobie, piesă scrisă în 1640 și publicată în 1647, trebuia să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
autori din secolul al XVIII-lea, deși plini de admirație față de rodnicia operei sale, nu pot accepta insolenta libertate pe care o afișează el cu privire la reguli. Voltaire, deși îi recunoaște un geniu comparabil celui al lui Shakespeare, îl consideră un barbar. Marmontel îi face elogiul în articolul Comedia din Enciclopedia din 1753: "Un popor care făcea odinioară paradă în moravurile sale de o gravitate superbă, și în sentimente de o exagerare romanescă, a trebuit să servească drept model unor intrigi pline
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și pueril, în asta constă, la ei, interesul și pompa tragediei. (...) Lope de Vega și Calderón erau născuți pentru a-și avea locul lângă Molière și Corneille; însă dominați de superstiție, de ignoranță și de falsul gust pentru orientali și barbari, pe care îl contractase Spania, au fost obligați să li se supună." Va trebui să-l așteptăm pe Louis-Sébastien Mercier și mai ales pe Hugo, pentru ca Lope de Vega să fie reabilitat. 1.4. Ogier, urmaș al lui Lope de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
europene în secolul al XX-lea este imensă. Ele oferă un spectacol complet în care cântul, muzica și dansul ocupă un loc la fel de important ca declamația. Occidentul descoperă, datorită lor, stilizarea. Astfel, Michaux, încântat de teatrul chinez, scrie, în Un Barbar în Asia (Un Barbare en Asie): Numai chinezii știu ce înseamnă o reprezentație teatrală. Europenii, de multă vreme, nu mai reprezintă nimic. Europenii prezintă totul. Totul este pe scenă. Orice lucru, nimic nu lipsește, nici chiar vederea pe care o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
conceput acum 50 de ani, a și devenit un mit mesianic."345 Avem apoi mitul bunului sălbatic în Tarzan 346, creația lui Edgar Rice Borroughs, care a căpătat alură mitică și a inspirat o suită de alți astfel de nobili barbari, precum Conan sau Kull și întregul univers heroic-fantasy, înțesat de mituri. Observăm mitul paradisului pierdut în refuzul maturizării lui Peter Pan, creația lui James Matthew Barrie, care însă a dispărut în spatele eroului său, pătruns în mentalul colectiv ca un puternic
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
context de oboseală și iritare accentuate (au existat chiar mesaje de prietenie față de URSS, în care eroii americani țin prelegeri, sfătuiesc, explică și avertizează, militând pentru valorile liberale, producătorii Fig. 11 Eroii "fanteziilor eroice" respectă îndeaproape tiparul impus prin Conan Barbarul: mușchi, paloș și femei superbe (nu neapărat în această ordine) DC și East and West Associations fiind chiar acuzați de simpatii comuniste), nu au avut o carieră îndelungată, de eșec lovindu-se și mesajele internaționaliste pe linie rooseveltiană, care proiectau
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
steaguri), cu vocabular în care abundă termeni ca "purificare" sau "pacificare", acumulând "demonii care agită și înspăimântă umanitatea" la mijlocul secolului. Personajele negative erau mereu costumate în naziști, sovietici sau japonezi, iar cele pozitive în americani, francezi, englezi, ruși (neapărat "albi"). Barbarul ostil se găsește întotdeauna în Est, cei puternici întotdeauna în Nord iar cei slabi în Sud. 690 Ibidem, p. 52. În contextul postbelic, în care Occidentul este bântuit de spectrul bombei atomice și de teama de avansul tehnologiei sovietice (efect
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
drept și făcând astfel o scară pentru ca el să se poată urca, îl învăță să sară și să aterizeze direct pe spinarea calului, iar apoi, înainte să apuce hățurile, cu mâna și călcâiele să îndemne calul la galop, așa cum făceau barbarii sciți, cei mai pricepuți cavaleri din întreaga lume. — Să urci pe cal într-o clipă, să distrugi totul înainte să fii văzut, îi spuse. Mai-marele armurierilor îi luă măsurile și făcu o lorica ușoară, o armură pe care, urmând desenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încheie: — Când a murit și Augustus, senatorii l-au ales pe Tiberius... Dar tatăl meu unde era? — Aici, se lupta cu barbarii, care se răzvrătesc mereu. Profită de ocazie ca să-i dea o scurtă lecție: Avea dreptate Posidonius din Apamea: barbari immanes. De pe străzi ajunseră la ei glasuri mai ridicate și agitate. Nu mi-ai spus ce s-a întâmplat cu ultimul frate al mamei. Nu știu, minți Zaleucos bâlbâindu-se, trăia foarte departe de-aici... Copilul îl părăsi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fascinat de ochii ei strălucitori, de sunetul glasului și al râsului ei, pentru că de luni de zile n-o mai auzise râzând. Apoi fu prins în îmbrățișare și el, Caligula, cel născut în castrum pe malul Rhenus-ului, care călărea asemenea barbarilor și vorbea minunat greaca veche, dar se poticnea în latină. Și, pe când toți îl mângâiau, iar un senator bătrân spunea înduioșat: „Sângele lui Augustus s-a întors la Roma“, un tribunus îl smulse din mijlocul mulțimii și-i spuse: — Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un jurist faimos, Cocceius Nerva, cavalerul Curtius Atticus, pasionat, ca și el, de istoria veche, câțiva literați greci. Peste tot alegea locuri superbe, însă păzite și inaccesibile, și ridica acolo case după gustul său, sigure ca un castrum din ținuturile barbarilor. „Vizuinile uzurpatorului“, zicea Agrippina, „unde își ține ascunsă teama“. Tiberius nu era bântuit doar de suspiciuni și spaime. Era și misogin, nu suporta glasurile, râsetele și zgomotele, nu-i plăceau ceremoniile de la curte, înghesuiala, muzica, veșmintele colorate, prezența femeilor. Rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de-a lungul marilor râuri din miazănoapte, Segusium, Lugdunum, Augusta Treverorum, care astăzi se numesc Lyon și Treviri; și celălalt loc de trecere, Summum Planum, din care se ajungea în inima Rhetiei, Noricum, Pannonia, până la cea mai mare fortificație împotriva barbarilor din nord-est: Carnutum, cu portul său pe Danuvius. Iar apoi Hadriaticum, Dalmatia, Corinthus, Athenae, Macedonia, Aegeum, Bosphorus, Pontus Euxinus, Bithynia, Cilicia; regatul Pergamon-ului, care a fost numit provincia Asia, Lidia, Caria, Ionia, provincia Syria, care fusese bogatul regat al Seleucizilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și puternice ca și el, care să nu aibă probleme cu copitele sau cu frâiele, să nu se sperie de umbrele întunericului, fiindcă îi plăcea să călărească ore în șir în nopțile cu lună, la lumina slabă a torțelor, asemenea barbarilor sciți. Lăsând-o la Villa Jovis pe tânăra lui soție, Ennia, foarte frumoasă și prea puțin educată, se duse în portul Capri și se îmbarcă pe obișnuita liburna, ca să debarce la Misenum și să se îndrepte apoi spre Roma. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un al doilea circus. M-am gândit să fie la poalele colinei Vaticanus, în grădinile mamei mele. Știi, Manlius, mama călărea foarte bine. În zilele fericite petrecute pe malul Rhenus-ului, ea râdea mândră văzându-și băiețelul sărind în șa „asemenea barbarilor sciți“. — Voi aduce de la Heliopolis, cu o corabie imensă, un obeliskos de o înălțime nemaivăzută. Îl vei pune pe post de spina în circus: în jurul lui se vor învârti cvadrigile. Apoi vei construi peste fluviu un pod nou, cu patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
latină concisă și se îmbrăcau după vechile cerințe. Toate rasele, limbile și modele se amestecau pe stradă, fără nici un control. — Pe lângă aceasta, continuă el veninos, peste Roma se revarsă neîncetat un val de sclavi din ținuturile cucerite, germani, hiberici, traci, barbari mauritani. Și fiindcă în capitală debarcau numai bărbați tineri, aleși după înfățișarea și cultura lor, și fete frumoase, mulți dintre ei avuseseră parte de un noroc previzibil. Prin generozitatea marilor familii, prin dispozițiile testamentare ale stăpânilor bogați, își câștigaseră libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
autonomia acelui teritoriu, să-l despăgubim pentru bogățiile pe care lacomii procuratores le-au luat de la tatăl său. — Nu poți face asta! îl întrerupse speriat Sertorius Macro. Senatorii vor striga că vrei să smulgi aurul Romei pentru a-l da barbarilor. Fără să-i răspundă, Împăratul întinse mâna și arătă spre un punct de pe hartă. — În Iturea, să redăm libertatea și puterea tetrarhului Sohaemus, care își conducea cu înțelepciune poporul. Să-i încredințăm lui Kotys, neobositul cavaler, munții din Armenia Minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și incoruptibilii germani, cu care nu puteau comunica, așa-numiții Corporis Custodes, începu să-i țină în jurul lui și în timpul întrunirilor. — Priviți, spuse Valerius Asiaticus ieșind vădit dezgustat din Curia păzită, acum nu mai știi dacă la Roma dușmanii sunt barbarii sau senatorii. Vorbind astfel, străbătea grandiosul Forum Romanum urmat de cortegiul de adepți și clientes; părea să nu observe ostilitatea celor care le făceau loc servitorilor săi atingându-i ușor, ca din întâmplare, provocator, dându-se deoparte în ultimul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noi oamenii îi urăsc atât de mult, încât trebuie să vină în Curie închiși în lectici, cu perdelele trase, fiindcă nu mai îndrăznesc să se arate în For; alții s-au retras la țară... Iar el merge călare ca un barbar; în patru ani a călătorit mai mult decât alții în douăzeci. A străbătut călare toată coasta, de la Roma la Rhegium. Îi terorizează pe funcționari mai tare decât Tiberius. A trimis ambasadori la toate frontierele și se laudă că nu purtăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]