4,306 matches
-
Zaira, în Gheorghe Sion, Ceasurile de mulțemire a lui..., Iași, 1844; Lamartine, Moartea lui Socrat, Iași, 1847; Milton, Din Paradisul perdut, Iași, 1851; Molière, Mizantropul, Iași, 1854; Prescurtare istorică din Sfânta Evanghelie, Iași, 1854; G. A. Bürger, Istoria și întâmplările baronului de Miunhausen, București, 1855; M. G. Saphir, Cartea vieței și cenzorul ei, pref. trad., București, 1855, Piatră prețioasă, Iași, 1857; Dionisie Fotino, Istoria generală a Daciei, I-III, pref. trad., București, 1859; Mihai Cantacuzino, Istoria politică și geografică a Țării
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
de domnul colonel C.M. Wade, În anul 1834, la Calcutta, În raportul Societății șRegaleț Asiatice șa Bengaluluiț 158, unde i s-a atașat și o hartă. Am Înmânat colecția de plante strânsă În această călătorie profesorului de botanică din Viena baronul Jacquin 159, care, la rândul său, i-o Încredință doctorului Endlicher și profesorului Fenzl spre a fi aranjată. O parte din această colecție a fost publicată sub titlul Sertum Cabullicum 160, iar ceea ce a rămas netipărit, și anume partea cea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru Lahore, În 1838" Aceasta Însă numai până când am aflat că maharajahul poruncise generalului Ventura să mă caute În Europa pentru a mă convinge să mă Întorc În Lahore, vești care mi-au fost aduse la cunoștință de către internunțiul austriac, baronul Stürmer, care era În carantină În Malta și care se Întâlnise cu generalul mai sus amintit. Drept urmare, generalul mă invită să-l Însoțesc Într-acolo În toamnă, când urma să-i expire și lui permisia militară. Am răspuns invitației și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Leopold von Orlich, Travels in India Including Sinde and the Punjab, translated from the German, 18451 (reed. 1999, 2 vol.); Evans H. Llyod, Travels in India, Including Sinde and Punjab (1845), translated from German, New Delhi, 1995, 2 vol.; și Baronul Charles și.e. Karl vonț Hügel, Travels in Kashmir and the Punjab Containing a Particular Account of the Government and Character of the Sikhs from the German (1845), translated with notes by Major T.B. Jervis (reed. London, 1995); pentru alte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Își disputau acerb viitoarea succesiune persană. 97. Totuși, când Moorcroft, În calitate de superintendent al East India Company, vizitează Lahore, În 1821, fiind primit de Ranjit Singh cu onorurile cuvenite, este extrem de uimit de competența armatei sikh și de ordinea taberelor maharajahului. Baronul Hügel, În 1845, va nota În descrierea călătoriei sale că teritoriile lui Ranjit sunt mai sigure decât cele aflate În posesiune britanică. Despre trecerea lui Moorcroft Înspre Kashmir (și apoi Înspre Tibet) douăzeci de ani Înainte de Honigberger, cf. R. Fazy
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unui specialist În Kipling, David Gilmour: „Eastward Ho!”, The New York Review of Books 51 (8), 13mai 2004, pp. 20-21 (le mulțumesc soților Padoux pentru semnalarea acestui articol). Harlan rămâne cel mai exotic dintre străinii lui Ranjit. Dintre germani, trebuie reținuți baronul Karl von Hügel (memoriile lui apar În 1845) și H. Steinbach (devenit comandant de batalion). Medicul general al armatei Khalsa avea să fie un francez, dr. Benet. Un artilerist remarcat avea să fie rusul Vievkenavici, În timp ce spaniolul Hurbon era inginer
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cei care-i cădeau victime”. Mai mult, B. LeCalloc’h stabilește un consens al dezgustului față de Ghulab Singh, consens la care participă Victor Jacquemont (1801-1832), Godfrey Thomas Vigne (1801-1863, cu ale sale Travels in Kashmir, Ladakh & co., 2 vol., 1842), baronul Karl von Hügel (1796-1870) (care Îl detestă), Henry Edward Fane (1778-1840), comandant al trupelor anglo-indiene (care vede În el „un despot de cea mai joasă speță”), și la care se raliază William Barr, William Lewis McGregor (Honigberger Îi grafiază altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reprezentând „soldați scoțieni dansând În Afganistan”. 158. Honigberger nu dă Întregul nume - Royal Asiatic Society of Bengal - consacrat de epoca fondatorilor, Sir William Jones (1746-1794) sau Sir Charles Wilkins (1749/1750-1836). 159. Nu știm dacă Honigberger a apelat la celebrul baron Jacquin și pentru că i-a fost, tot la Viena, magistru lui Paul Traugott Meißner (1778-1864). Mai târziu, Meißner-tatăl a brevetat un simpatic strămoș al caloriferului (În sens etimologic) pentru trenuri și corăbii. Fiul său, Karl Ludwig, va prelua construcția căii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
puțin extremi (vezi scena Îmbrățișării copacului, În India). 278. Desele referiri la cânepă sunt autentificate de Întreaga literatură de călătorie. Honigberger a putut Întâlni asemenea culturi Încă din Turcia, iar În varianta sălbatică, Încă din Basarabia, unde un călător botanist, baronul Pierce Balthazar von Campenhausen, observa că, la 1790-1791, „cânepa sălbatică și inul acoperă Întinderi mari ale țării”, cf. Paul Cernovodeanu (coord.), Călători străini despre țările române, vol. X, partea a II-a, Ed. Academiei, București, p. 874. Datura este și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
usage de M. le général Allard, Ministerul Instrucției publice no. 18072, Paris, 24 iunie 1837, redactate la cererea acestuia din octombrie 1835. Memoriul are un apendice către Théroulde și a fost aprobat În ședința de vineri 12 mai de către Însuși baronul Sylvestre de Sacy, secrétaire perpétuel. „Ca răspuns dorinței generalului Allard de a obține din partea Academiei instrucțiuni care să-i permită a conduce cercetarea pe care ar voi să o Înceapă În țara sikhșilor, și pentru a folosi influența de care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
absolut Înfloritoare, În principal În limbile coloniilor asiatice, engleza și franceza, În care sunt cuprinse, Înainte de 1850, numele lui George Viscount Valentia, Mountstuart Elphinstone, James Edward Alexander, R. Wilcox, Victor Jacquemont 1, William Moorcroft, George Trebeck, Charles Masson, Alexander Burnes, baronul Karl von Hügel, Leopold von Orlich, William Griffith 2, literatură nu mai puțin abundentă spre sfârșitul secolului 3. Dar puține pagini din zecile și sutele de volume ale relatărilor asiatice depășeau avertismentul lui Anquetil Duperron: „Surprinderea mea a fost extremă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
necăsătorite, obsedate de găsirea unei „partide”. Cititorul află că ministerul în care ele lucrează e o instituție cu activitate vagă și nedefinită, fiind înființată din rațiuni de clientelism politic, pentru a-l satisface, prin numirea lui ca titular, pe cutare „baron” al forței politice aflate la putere. De fapt, întregul personal fusese angajat prin intervenții, pentru a face pe plac unor aliați ori fideli, de anvergură mai mare sau mai mică. Practic, la birou nu e nimic de făcut, iar inițiativa
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
al chipurilor umane. Căci, de la figurile de prim-plan până la aparițiile episodice, toate personajele trăiesc ca entități de sine stătătoare, pe deplin conturate. Protagonistul, Iancu Urmatecu, este un Dinu Păturică obsedat nu atât de averea stăpânului (în cazul de față baronul Barbu), cât de condiția lui socială. Cum a remarcat critica literară, el este omul din anticameră care așteaptă să fie primit în marele salon al lumii de sus. Nefiind acceptat, fiul măcelarului încearcă să își împlinească acest vis prin fiica
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
l face și lui Lefterică, „nagoda” care aduce la masă o femeie ce îi place lui Urmatecu. Jurubița pare o Kera Duduca mai inteligentă. Tipologia romanului este, în genere, bogată, fixată literar în maniera realismului din secolul al XIX-lea. Baronul Barbu are toate virtuțile și slăbiciunile unei clase vechi. Este molatec, inert social, asistă fără să se răzvrătească la ruinarea averii sale. Când i se semnalează lăcomia și necinstea lui Iancu Urmatecu, administratorul bunurilor sale, nu reacționează. „Căderea neamurilor”, de
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
sale. Când i se semnalează lăcomia și necinstea lui Iancu Urmatecu, administratorul bunurilor sale, nu reacționează. „Căderea neamurilor”, de care vorbesc nuveliștii de la începutul secolului al XX-lea, se face în romanul lui S. prin absorbție, prin substituire lentă. Fiul baronului, Barbu C. Barbu (Bubi), continuă acest proces. În Ion Sântu (1957) tânărul baron reapare, acum instalat în casa lui Urmatecu. El a devenit - zice naratorul obiectiv, auctorial - „un chiriaș al lumii”. Personajele au oarecare complexitate interioară, oricum mai multă decât
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
sale, nu reacționează. „Căderea neamurilor”, de care vorbesc nuveliștii de la începutul secolului al XX-lea, se face în romanul lui S. prin absorbție, prin substituire lentă. Fiul baronului, Barbu C. Barbu (Bubi), continuă acest proces. În Ion Sântu (1957) tânărul baron reapare, acum instalat în casa lui Urmatecu. El a devenit - zice naratorul obiectiv, auctorial - „un chiriaș al lumii”. Personajele au oarecare complexitate interioară, oricum mai multă decât cele ale lui Filimon și Duiliu Zamfirescu. Urmatecu își iubește, ca Moș Goriot
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
V. Ermilov, Cehov, București, [1948] (în colaborare cu Eugen Jenea); Stendhal, Roșu și negru. Cronica secolului al XIX-lea, București, 1950; ed. pref. Micaela Slăvescu, București, 1995; G. A. Bürger, Uimitoarele călătorii și aventuri pe uscat și pe apă ale baronului von Münchhausen, București, 1956; ed. îngr. Valeriu Râpeanu, București, 1992; Heinrich von Kleist, Ulciorul sfărâmat, București, 1957; [Traduceri], în Scrieri, VIII, București, 1985. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 498-502; Perpessicius, Opere, III, 98-100, IV, 153-156, XII, 203-210, 302-305; Sadoveanu, Cărți
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
inițial prin consulatele de la Iași, București, Galați la sfârșitul secolului al XVIII-lea, În timp ce agenția diplomatică a Rusiei la București a fost deschisă În anul 1868 (până În acel moment a funcționat drept consulat general). Primii săi agenți diplomatici au fost baronul Henric Henricovici Offenberg , În perioada 1868 1872, apoi Ivan Alexeevici Zinoviev, din 1872 până În 1876 . Din 1876 a fost numit ca agent diplomatic baronul D. Stuart . În octombrie 1878, acesta din urmă a fost numit ministru rezident al Rusiei la
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
anul 1868 (până În acel moment a funcționat drept consulat general). Primii săi agenți diplomatici au fost baronul Henric Henricovici Offenberg , În perioada 1868 1872, apoi Ivan Alexeevici Zinoviev, din 1872 până În 1876 . Din 1876 a fost numit ca agent diplomatic baronul D. Stuart . În octombrie 1878, acesta din urmă a fost numit ministru rezident al Rusiei la București, funcție pe care a deținut-o până În februarie 1879, când, din cauza neînțelegerilor privind chestiunea Arab-Tabiei , a fost rechemat. Numeroasele modificări aduse ministerului afacerilor
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
condițiile În care Rusia l-ar fi menținut, atunci ar fi trebuit să rupă legăturile oficiale cu guvernul de la Sank Petersburg <ref id="39">39 Ibidem. </ref>. În vizorul diplomaților români a intrat și ministrul plenipotențiar al Franței la București, baronul Ring , cel care trebuia să-și definească exact modul În care acționa În România: fie pe lângă Rege, așa cum era și normal, fie pe lângă George Bibescu <ref id="41"> 41 Documente diplomatice române..., p. 58 59. </ref>. Cel din urmă era
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
fie prin politici publice, fie prin simpla concentrare la aceeași persoană a statutelor de om politic, funcționar și om de afaceri. Schumpeter vorbea de nevoia de capitaliști „adevărați”. În lipsa lor, societatea românească a produs „întreprinzătorul-politician-funcționar public”. Mass-media i-au poreclit „baroni locali”, dar cei mai importanți dintre ei nu mai erau de mult locali, ci aveau o importanță națională, iar uneori chiar regională. Că așa stau lucrurile ne dovedește puternica corelație dintre indicatorii comparativi ai progresului reformelor și ai investițiilor directe
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
românești în apărarea sistemului pe care tocmai îl construise. În competiția pentru legitimarea externă, taberele politico-economice românești s-au acuzat reciproc de corupție, compromițându-i legitimarea internă. Figura ideală pozitivă a „capitalistului politician” a fost înlocuită cu cea negativă a „baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat forma investitorului strategic occidental, instituționalizat. Presiunea externă pentru separarea politicii de afaceri a fost al treilea „pilon” al ofensivei occidentale împotriva capitaliștilor români și a dominat perioada negocierilor de aderare. O a doua ofensivă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
18"> 18 Rudolf Dinu, Studi italo-romeni..., p. 119 (De Launay către Crispi, Berlin, 27 ianuarie 1888).</ref>. Chestiunile legate de posibila cooperare a armatei române În eventualitatea unui război cu Rusia au făcut obiectul discuțiilor angajate de Sturdza cu generalul baron von Beck, la Viena, la 9 ianuarie 1888, și, ulterior, cu feldmareșalul von Moltke, la Berlin, la 26 ianuarie 1888 <ref id="19">19 BAR, fond D. A. Sturdza, S 31(2)/DCCCLXXXVI, Kálnoky către Sturdza, Viena, 8 ianuarie 1888; Alfred
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
zona Balcanilor, din motive „naționale” geografice, strategice și etnice. Iar existența unei notabile populații române În peninsulă (cuțovlahii) a oferit guvernului de la București pretextul etnic pentru o politică balcanică de statu-quo. Strategia externă românească, raporta ministrul plenipotențiar italian la București, baronul Fasciotti În vara anului 1912, era strâns legată de problema generală a balanței de putere În Balcani: „E un canon, În fapt, al politicii externe românești că cele trei state balcanice principale (Bulgaria, Serbia și Grecia) nu trebuie să se
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
ref>. Alarmat În legătură cu soarta sudului Basarabiei - trupe rusești fuseseră concentrate În apropierea Prutului - Carol I Îi preciza reprezentantului austroungar la București că cea mai nimerită alternativă În Împrejurările date nu putea fi alta decât transformarea României Într-un stat independent. Baronul Pottenburg, conștient de consecințele unui asemenea proiect, amintea despre imposibilitatea Guvernului de la Viena de a lua inițiativa În această direcție <ref id="7"> 7 Diplomați americani și „chestiunea românească”, 1853-1871, ediție Îngrijită de Mihai Timofte, Iași, 1993, doc. nr. 15
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]