1,583 matches
-
dispariția și punerea în mormânt, clipă cu clipă. Iar eu voi cugeta asupra morții, a dezastrului iremediabil al tuturor planurilor și la ceea ce mi se pregătește mie. Și unul și celălalt vom exploata pe Viky. Pe cer, un șirag de berze. Madame Pitpalac glumește: "A venit toamna, se duc sezoniștii!" Preocupați cu boala lui Viky, care ne ține jumătate din fiecare zi la Cavarna, Ahmed nu mai are pentru noi importanța de odinioară. Noaptea ne întoarcem obosiți, copleșiți de soarta lui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
călugărească, de culoare cafeniu-verzuie, cu glugă de aceeași culoare, și purta jambiere albe și sandale de paie. Avea peste șaptezeci de ani, dar buzele îi păstrau o roșeață tinerească. Sprâncenele lui erau de un alb pur și arăta ca o barză îmbrăcată în sutană de călugăr. Îl însoțeau doi slujitori și un copil. — Senior Mitsuhide? Ei, ei, nu m-aș fi așteptat nici un moment să vă văd aici, stăpâne. Auzisem că erați în Azuchi. Ce vă aduce astăzi pe acest munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dat. Și, întrucât Hideyoshi se afla în mijlocul lor, soldații din avangardă erau siguri că avea să înconjoare imediat castelul. Înaintând spre poarta principală a Castelului Fuchu, oamenii lui Hideyoshi - acum ca un râu năvalnic - se desfășurară în formație „aripă de barză“. Un moment, numai stindardul comandantului stătu nemișcat. Chiar atunci, întreaga construcție a castelului scuipă fum de pulbere. — Puțin mai înapoi, Kyutaro. Înapoi! ordonă Hideyoshi. Nu răsfira soldații și nu intrați în formație de luptă. Ordonă-le să se regrupeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
număr, dar nu mai reușeam deloc, și atunci nea Klidész s-a uitat la mine și a spus că acuși sună de ieșire, și ia să vedem la ce rezultat a dus inspirația divină a sfântului nostru, e clar că berzele nu și-au făcut cuib printre degetele mele, dar poate s-au întâmplat minuni în capul meu, să nu mă uit la el ca un tâmpit, că dă un șut în coșul de sub mine, să-i spun numărul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ploaie ce acoperă încet cupola tainică a oaselor colorând-o în toamnă nu mă pot ascunde în acest ungher ca într-o apă infestată cu ierburi toxice respir prin toți porii ființa ta străvezie singura uitare este cântecul plecat al berzelor Tăcerea singurătatea asemeni prafului de pușcă arde cu viteza glonțului tras îndemânatic de cuvinte la capătul orelor în care nu putem da răspuns lăsăm tăcerea să fie echilibru ultimile propoziții sunt ofrandă înțelesului se pierd lacrimi între ziduri reci pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
înfloriți bunicul bucuros spală damigenele... Haiku 2 pe verandă, joc cu mingea și cioburi din vaza cu crini... Haiku 3 plăcintă cu mere Bunii cu platoul prin livada înflorită... Haiku 4 albina dă târcoale... Ce bune-s clătitele! în zare: berze... Haiku 5 pe faleză, cu prietena... printre sălciile înflorite, marea. Cora Irina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Pariul meu cu viața O rimă, un vers... O secundă, un infinit Care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pîrguie căprui Sînu-i plin de mere coapte Dulci de zi, ba dulci de noapte Și pe stîngu-s și pistrui ! Buzele-s ulcioare pline Ce-n hangița-aduce must Mă îmbăt, sînt treaz, te gust Cît în brațe te-oi mai ține Berze-n sud își poartă gușa Ploi cu frunzele valsează Cât pe câți îi enervează Că e vremea să-nchid ușa... Șuier Pe-un peron, în lung de gară Unde timp nu mai există După dragostea de-aseară Ochii tăi nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
haine pentru copii, scutece la pachet. Poftiți, domnule. Nimeni nu poate bate reducerea de șaizeci la sută, oameni buni! Eu aproape că ajunsesem acum la nivelul străzii. Nu mai aveam decât câteva trepte. — Niciodată nu se știe când vă face barza o vizită neașteptată! a exclamat vocea. O femeie în vârstă, de lângă mine, a fost scandalizată de această sugestie. Bărbatul din partea cealaltă - un tip gen avocat conservator îmbrăcat într-un costum bleumarin - purta o discuție aprinsă cu sine însuși. și desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
destinatari misterioși ai unor poezii. Tot datorită Sabinei l-a descoperit pe Klimt. Și toate astea se petreceau pe când ea se Îndepărta cu rușine și disperare de limba sa maternă pentru a se afunda cu voluptate În brânză, brazdă, viezure, barză sau varză, limba de damă de companie a mamei sale și profă de germană pentru copiii nomenclaturiștilor luminați. 39. Flavius-Tiberius Încerca să clasifice, cu puținele sale cunoștințe, mulțimea de lucrări din atelier după tehnicile de lucru ale maestrului: litografii, gravuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
n-au fost mult mai onorabile decât călăii lor. Doar că n-au avut anvergura de a deveni călăi. 7 februarie „Atâta timp cât vom putea aștepta ziua de mâine” (Apostolul Pavel) 8 februarie Mă simt obosit. Mi-am amintit de o barză care stătea singură, undeva pe un câmp. Nu, nu mă plâng. 10 februarie Nu există decât un remediu împotriva așteptării: să mă ocup cu ceva. Și cum nu știu ce să fac, iau jurnalul și mă așed la masă. Altădată, câți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și muguri, fie flori de o frumusețe rară printre care fumuri subțiri și înalte se întrezăreau și răspântii finuțe, tremurate. Existau și livezi, smocuri uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
le și învie. De poți să te chiombești o viață la ele, ca la televizor... Altui rege îi e dat să cânte atât de frumos, de se zice că înmiresmează cerul urechilor la îngeri. Gudulanul amorțește păsăretul în zbor. Scrântește berzele, pe care le-a căpiat întîi cu glasul lui, și le înfige în cioc. Coboară îngerii câte doi, câte cinci, în copacii de la Universitate, se tolănesc cu bucile lor roze pe bordurile de la crengile alea. Își vâră degetele în nas
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mândre, aveau caturi și balcoane. Zidurile spoite cu var, în culori dulci, străluceau în soare și pomii din curțile umbroase erau tunși cu îngrijire. Pe aleile acoperite cu pietriș, alergau dini mari, cenușii, călcând pe picioarele lor lungi, ca ale berzelor. De la scările de ciment se deschideau peluze de iarbă crudă, semănată, și, sub tufișuri de oleandri, se ascundeau bănci verzi sau chioșcuri deschise. Ferestrele aveau perdele bogate, străvezii, cu șireturi și ciucuri în margini, căzând în falduri pe pervaze. Tarapanaua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
meșterii. Loveau cum așezau cu mistria. Spre primăvară, toată mahalaua era un țipăt. S-aprindea jarul în fete. Lepădau trențele groase de iarnă și le jucau țâțele în bluzele de atică. Se ridicau mereu altele. Creșteau lungi în picioare ca berzele, cu mijlocul subțirel, firave de le bătea vântul, cu ochii aprinși de poftă. Când venea vreuna cu burta mare la părinți, abia o scăpau vecinii de sub picioarele lor. Nu glumeau lucrătorii! Degeaba voiau să le crească în frica lui Dumnezeu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spună pe unde se afla școala, își amintea doar că de acolo mergea puțin și ajungea în Cișmigiu, unde se plimba cu barca cu învățătoarea din Basarabia. Am aflat în cele din urmă că era școala de pe lângă biserica „Cuibul cu barză“, de pe Știrbei Vodă. De acolo se ajungea destul de repede la Cișmigiu. Am vrut în acea zi, dinainte de spital, să-l duc pe tatăl meu să vadă și școala cu învățătoarea de demult. Se demolase mai totul în zona aceea. Biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În bufetul vienez cu două vitrine, modern prin anii '80-'90, un instantaneu al epocii ar fi surprins sticle de apă de Vichy, flacoane de colonie Cuir de Russie, pastilele întăritoare ale doctorului Blow sau elixirul bunicilor Cristal de munte. Berzele de argint susțineau cândva o tipsie unde tineri domni de acum o jumătate de veac își lăsau cărțile de vizită, pendula anunța orele de bal sau de primire, în oglindă, îngălbenită acum, se reflectau chipuri gingașe într-o cascadă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se întoarse cu un gest de neputință. Nu răspunsese nimeni la bătăile în ușă. Femeia avea încă o soluție, fiindcă punea răul înainte, deși credea în binele final. Avem cheia de la casa în care stau vara zugravii de la Cuibul cu Barză. A început în iunie refacerea la brâul de sfinți de sub acoperiș, iar în noiembrie s-a întrerupt. Pot să cer cheia de la părinte, o are fiindcă au venit câțiva și la noi, pentru tindă și lucrau când aici, când dincolo
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În urma mea, neînțeleasă, se stingea cea mai lungă zi a vieții mele. N-am adormit imediat, în ciuda epuizării, probabil fiindcă mi-era sete. Vedeam, amestecate, fragmente de oraș. Drumul până aici fusese un labirint. Știam, cu aproximație, direcția spre strada Berzei, dar parcă nu mai eram bucureștean, orașul se juca cu mine, mă păcălea la fiecare colț. Perspectiva era alta, casele erau altfel. Luminile puține, de la felinare, distanțele înșelătoare, iar semne de orientare n avusesem deloc. Regretam că nu cunoșteam nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atunci, mi-a folosit. Am continuat să merg la întâmplare și, când mă credeam cel mai departe de ținta mea și abandonasem lupta cu labirintul, mi-a răsărit în cale o biserică cu brâu de sfinți sub acoperiș. Cuibul cu Barză. Lângă ea, imediat, spusese femeia, casa zugravilor unde aveam să-mi găsesc și eu un cuib. M-au trezit clopotele. Mă visasem la București, în alt București. Apăruseră colegii mei de redacție, care râdeau, parcă, deși nu eram sigur dacă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
hățuri de zeci de ori, pân-a amețit calul. A mai fost fuga după un trecător pe strada Brezoianu, și-n fine, la urmă de tot, intrarea în dărăpănătura de lângă biserica Sfântul Ștefan, de-i mai zice și Cuibul cu Barză. De-aici vizitiul Poliției trișase, între miezul nopții și cântatul cocoșilor se dusese acasă, la culcare, fiind sigur că bărbatul nu mai e în stare să facă nici un pas, pentru că, lucru cu adevărat neașteptat la un om de condiția lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
plămade, buline și prafuri care te vindecă. Io sunt comisionar, zise băiatul, încercând să pară modest, deși era foarte mândru. — Ce cauți aici? Nicu nu știa cum să-i zică, așa că se ocupă de foc. — Mă duc până la Cuibul cu Barză să iau o lumânare. Nu-i așa că-i un nume frumos? — Nicu? — Nu, Cuibul cu Barză! Mi-a zis cântărețu’ de-aici că demult veneau berzele și-și făceau cuib în acoperiș - era de șindrilă. Tare m-aș bucura să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
deși era foarte mândru. — Ce cauți aici? Nicu nu știa cum să-i zică, așa că se ocupă de foc. — Mă duc până la Cuibul cu Barză să iau o lumânare. Nu-i așa că-i un nume frumos? — Nicu? — Nu, Cuibul cu Barză! Mi-a zis cântărețu’ de-aici că demult veneau berzele și-și făceau cuib în acoperiș - era de șindrilă. Tare m-aș bucura să mai vină, mie îmi plac toate păsările, până și ciorile, iar lui Jacques, care e prietenul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cum să-i zică, așa că se ocupă de foc. — Mă duc până la Cuibul cu Barză să iau o lumânare. Nu-i așa că-i un nume frumos? — Nicu? — Nu, Cuibul cu Barză! Mi-a zis cântărețu’ de-aici că demult veneau berzele și-și făceau cuib în acoperiș - era de șindrilă. Tare m-aș bucura să mai vină, mie îmi plac toate păsările, până și ciorile, iar lui Jacques, care e prietenul meu, îi plac mult pescărușii. Ne uităm la ele fiindcă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
săream primul din bancă atunci când trebuia să-și facă aprovizionarea cu țigări, eram singurul care nu făceam gălăgie în oră... Frumoasă de tot era doamna. Am auzit însă că avusese un soț mizerabil. Ajunsese doamna la maternitate, cu treburi de barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu făceam gălăgie în oră... Frumoasă de tot era doamna. Am auzit însă că avusese un soț mizerabil. Ajunsese doamna la maternitate, cu treburi de barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi cârlionți de Africa. Atunci am înțeles, pentru prima oară, ce înseamnă ura față de culoare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]