3,424 matches
-
când în când ceva Elizei, ținând ceașca de ceai pe genunchi, și vorbele îi șuierau îndemînatice și dosnice pe buze. Era felul lui de a vorbi. Eliza râdea delicat, ducând la gură, dar fără să o apropie prea mult, o batistă brodată fin. Ce fel de eleganță era cea a doamnei Eliza, care nu putea sîa departe de capitală? Rochia de crepe marocain maron, culoarea la modă, era brodată în întregime cu un desen cam zgomotos, dar părea "un model" pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ordine de ei știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
poliție englez, care nu pare de loc amuzat. Forțat să-și viziteze chiriașii dintr-un cartier sărac al orașului în care se înregistrase un incendiu, Pandit refuză să intre în colibele joase și conduce toate operațiunile din șa, cu o batistă pe față. Asta durează doar o săptămână, până când un drac de băiat lovește calul cu o piatră, iar acesta îl azvârle din șa pe Pandit într-o baltă de noroi, un ochi de apă, în care mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să fugă, împleticindu-se pe stradă, în încercarea de a se depărta cât poate de mult. Se mai uită o dată înapoi șocat și rănit, apoi dispare în mulțime. Harry lasă jos racheta și-și șterge sudoarea de pe frunte cu o batistă murdară. Seara este compromisă încă înainte de a începe. Pagină separată Dezamăgit și disperat, Pran lovește cu pumnii în poarta albastră a conacului de pe care vopseaua a început să se scorojească. Portarul îi deschide și Pran zărește peste umărul acestuia curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
năpustește spre el cu speranță și bucurie. — Unchiule! Unchiule! Pandit Bashkar Nath Razdan, fratele mai mic al avocatului decedat, îl privește dezgustat. — Pleacă de aici, creatură infamă! Pran se oprește brusc, ca lovit. Unchiul său pare extrem de agitat, ducând o batistă de mătase la față. — Chowkidar? strigă. Unde ești? Portarul apare în ușă, fluturându-și lathi-ul. Mustața cu fire albe, îi tremură de indignare. — Portar, ordonă înțeleptul, ia viermele ăsta din calea mea! Nu vreau să-l mai văd pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu genunchii strânși la gură. Își privește noii vizitatori cu oarecare curiozitate. N-a mai văzut-o pe Ma-ji de când l-a îmbrăcat în prima noapte. Arată ca un cadavru, numai piele și os. Când intră în încăpere, duce o batistă parfumată la nas și ridică fața în sus. Pran presupune că miroase foarte urât. Oala de noapte n-a fost golită de ceva vreme. Ma-ji îi întinde vasul cu lassi. — Bea. Pran se supune. Gustul sărat-amărui al băuturii, îi arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Grant Road. Apoi începu războiul și veni vestea că Duncan și Kenneth se înrolaseră. Andrew era mândru. Elspeth, doar supărată. Fii ei trăiseră departe de ea cam toată viața, iar acum se duseseră undeva și mai departe, niște băieței cu batiste albe, pierduți printre literele șterse din ultimele relatări de presă. I se părea monstruos. Vieți reduse la rapoarte scurte, alb-negru, trupuri pe care le spălase și le ținuse în brațe, încorsetate în relatări enervante despre fapte, fronturi și ofensive. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nici cu maică-ta nu semeni, zice mătușa privindu-l chiondorâș pe băiatul rămas la ușă. Era plăpândă biata de ea, după cum se vedea din fotografii. — Fotografii? îngaimă Jonathan. — Da. Uite, ești aici. Începe să scotocească prin geanta încăpătoare, scoțând batiste, cutii cu pilule, o pereche de foarfece de croitorie stricate și alte articole personale pe care le depune într-o grămadă de prost gust pe masa doctorului Noble. — A, uite-o. Scoate o fotografie de familie cam deteriorată. Un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tine“, în timp ce Gertler îi așază un genunchi în piept, lovindu-l în față. Jonathan aleargă spre ei și-l trage la o parte pe Gertler. Îl urmăresc amândoi pe Waller, care se clatină pe drumul spre școală, ștergându-și cu batista nasul plin de sânge. Apoi se acuză reciproc de cât de rău au ieșit lucrurile. Umăr la umăr, fără a-și vorbi, își târâie picioarele pe terenurile școlii. Desigur, problemele nu încep imediat. La prânz, apare un elev dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceva și nu este nevoie decât de o acțiune, de un miros, de un cuvânt, sau o frântură de melodie pentru a readuce vechiul sentiment, este tentant să faci acea acțiune, să rostești cuvântul, sau să ții în buzunar o batistă veche, cu iz de mosc, doar pentru ca să ajuți lucrurile. Iar dacă simpla lovire de trei ori cu bastonul în pavajul din fața colegiului Worchester te face fericit pentru că-ți amintește de după-amiaza în care ai primit ceva, vei fi tentat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țară de vis, Cu râuri de lapte și aur pe drum, Frumos și etern paradis. Pământuri întinse cu pomi încărcați, Ce-așteapt’a culege din roadă, Pe drumuri aleargă frumoase mașini ...și câini cu covrigii în coadă. în gură-și îndeasă batista strigând, Ca urletul stins să n-audă, Falangele-s frânte de dorul cuprins Și perna de lacrimi e udă. Tristețea își pune amprenta pe ochi, Pe zâmbet, odată deschis, Pe patul de scânduri sleită visezi Realul pierdut pentru vis. Visează
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să-și înveselească mama făcând pasărea să vorbească. Hsien Feng își recită lecția cea nouă, una care îi dăduse bătaie de cap. Ea fu încântată și îl îmbrățișă. Râsul lui îi provocă mamei și mai multă tristețe. Băiatul își scoase batista și îi șterse lacrimile. Vru să știe ce o supără, însă ea nu vru să-i răspundă. Apoi el se opri din joacă și deveni speriat. În acel moment, din Curte se auzi zgomotul tobelor. Era semnalul prin care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spun în sinea mea să fiu fericită, deoarece cu cei cinci sute de tael-i familia mea va putea să supraviețuiască. Aveți grijă de mama! le zic lui Rong și lui Kuei Hsiang. Rong îmi face cu mâna și își duce batista la gură. Kuei Hsiang rămâne ca un par de lemn: — Așteaptă, Orhideea. Așteaptă un pic. Trag adânc aer în piept și mă întorc spre poarta trandafirie. Soarele iese dintre nori în timp ce îmi croiesc drum spre Orașul Interzis. — Trec doamnele imperiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Trec doamnele imperiale! cântă Shim, eunucul-șef. Gărzile de la intrare se aliniază de o parte și de alta, făcând un culoar prin care trecem. Privesc înapoi pentru ultima dată. Mulțimea e scăldată în lumina soarelui. Rong își flutură brațele cu batista, iar Kuei Hsiang ține cutia cu tael-i deasupra capului. Mama nu se vede nicăieri. Se ascunde cu siguranță în lectică plângând. — Adio! Lacrimile-mi curg nestăpânite în timp ce Poarta Zenitului se trântește cu zgomot în urma mea. De n-ar fi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea n-ar avea mari datorii și dacă n-aș fi forțată să mă mărit cu retardatul meu văr Ping, eu nu aș... Trebuie să mă opresc, pentru că mă podidește plânsul. Nuharoo bagă o mână în buzunar și scoate o batistă din dantelă: — Îmi pare rău. Îmi dă batista. Povestea ta sună teribil. Nu vreau să-i stric batista, așa că îmi șterg lacrimile cu dosul palmelor. — Spune-mi mai multe, zice ea. Scutur din cap: — Povestea mea nenorocită ți-ar dăuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
n-aș fi forțată să mă mărit cu retardatul meu văr Ping, eu nu aș... Trebuie să mă opresc, pentru că mă podidește plânsul. Nuharoo bagă o mână în buzunar și scoate o batistă din dantelă: — Îmi pare rău. Îmi dă batista. Povestea ta sună teribil. Nu vreau să-i stric batista, așa că îmi șterg lacrimile cu dosul palmelor. — Spune-mi mai multe, zice ea. Scutur din cap: — Povestea mea nenorocită ți-ar dăuna sănătății. — Nu mă deranjează. Vreau să o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
văr Ping, eu nu aș... Trebuie să mă opresc, pentru că mă podidește plânsul. Nuharoo bagă o mână în buzunar și scoate o batistă din dantelă: — Îmi pare rău. Îmi dă batista. Povestea ta sună teribil. Nu vreau să-i stric batista, așa că îmi șterg lacrimile cu dosul palmelor. — Spune-mi mai multe, zice ea. Scutur din cap: — Povestea mea nenorocită ți-ar dăuna sănătății. — Nu mă deranjează. Vreau să o aud. Acum e prima oară când am ieșit din casă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ar fi trebuit să te țin la curent. Sunt gata să primesc mustrarea ta. Mi s-a uscat gura, așa că îmi iau ceaiul și-l dau pe gât. Nuharoo își pune ceașca jos și se șterge ușor la gură cu batista: — Yehonala, îți faci griji din motive cu totul neîntemeiate. Nu sunt aici ca să-l cer înapoi pe împăratul Hsien Feng. Se ridică și îmi ia mâinile în ale ei. Am venit din două motive. Mai întâi, desigur, ca să te felicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nuharoo. Curtea e dezamăgită. Și Marea Împărăteasă de asemenea. Mi-a părut rău pentru doamna Yun, dar și mai rău pentru mine. Cerul nu mi-a dat norocul de a concepe un copil. Ochii i se umezesc și își scoate batista ca să se șteargă ușor. — Ei, lasă, mai e timp, o liniștesc eu, luând-o de mână. La urma urmei, împăratul e căsătorit doar de un an. — Asta nu înseamnă că nu i s-au oferit femei încă de când era adolescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fost ridicate în curte pentru primirea vizitatorilor. Corturile au cam zece picioare înălțime, iar stâlpii din bambus care le susțin sunt decorați cu magnolii albe confecționate din mătase. În calitate de nurori, fiecăreia dintre noi i s-a dat o duzină de batiste, ca să ne ștergem lacrimile. O tot aud în minte pe doamna Jin: „Inculto!“ - și vreau să râd în loc să plâng. Sunt nevoită să-mi acopăr fața cu mâinile. Printre degete, îl zăresc sosind pe prințul Kung. E îmbrăcat într-o robă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Când împăratul Hsien Feng se uită la mine să vadă dacă sunt cu adevărat rănită, îmi dau seama că ajunge la concluzia că An-te-hai a exagerat. Majestatea Sa îi spune lui Nuharoo că nu a greșit cu nimic. Își scoate batista și i-o dă: — Nu am intenționat să te încarc cu responsabilități. Totuși, trebuie să înțelegi că gospodăria imperială are nevoie de un conducător, și acela ești tu. Te rog, Nuharoo, să primești profunda mea încredere și gratitudine. Nuharoo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
intenționat să te încarc cu responsabilități. Totuși, trebuie să înțelegi că gospodăria imperială are nevoie de un conducător, și acela ești tu. Te rog, Nuharoo, să primești profunda mea încredere și gratitudine. Nuharoo se ridică și se înclină. Îi dă batista înapoi și ia un prosop de la eunucul-șef Shim. Se tamponează cu prosopul și zice: — Sunt îngrijorată ca nu cumva această întâmplare să-i fi făcut vreun rău copilului. Nu voi putea da ochii cu strămoșii noștri dacă a pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e ziua de naștere a fiicei tale? Știi câți ani are? Cât a trecut de când ai vizitat-o ultima oară? Pun pariu că nu ai nici un răspuns la întrebările mele. Inima ți-a fost mâncată de vulpi! Nuharoo își scoate batista și începe să-și tamponeze fața: — Mă tem că doamna Yun nu-i lasă de ales Majestății Voastre. — Încheie această afacere în locul meu, Nuharoo. Împăratul Hsien Feng se ridică și iese din hol în picioarele goale. Doamna Yun s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numește el. Doamnă Yehonala, Majestatea Sa e sătul de noi, femeile manciuriene. Într-una din zilele astea o să se prăbușească în toiul activităților sale deja știute de toată lumea și rușinea va fi prea mare să o putem îndura. Îmi scot batista și i-o dau lui Nuharoo ca să-și șteargă lacrimile. Nu putem să luăm asta personal, îi spun. Sentimentul meu este că Majestatea Sa nu e sătul de noi, ci de responasbilitățile față de țara sa. Poate că prezența noastră îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cuvintele de pe buzele tale cerești. Ce a zis Majestatea Sa? — Majestatea Sa a arătat spre Su Shun și a spus că a fost ideea lui. — Știam eu! — Su Shun a părut furios, dar n-a zis nimic. Rong își îndeasă batista înapoi în buzunar. Chiar în acest moment, An-te-hai se năpustește înăuntru: — Majestatea Sa a ordonat anularea imediată a decretului. Chow Tee mi-a spus că împăratul i-a ordonat lui Su Shun să nu mai menționeze niciodată ideea asta. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]