2,247 matches
-
Își făcu semnul crucii și continuă Într-un murmur care În mod vizibl o costa scump: - L-am abandonat chiar În dimineața aceea, la Brest... Pe treptele bisericii Saint-Séverin. Mereu m-am Întrebat ce s-o fi Întîmplat cu el, bietul micuț, și acum Îmi pare rău... Trag nădejde că a fost adoptat. Ridică obrazul spre Lucas, pentru prima oară Îi arăta starea ei de emoție, avea lacrimi În ochi. - Spune-i Mariei să nu mă judece... Mai tîrziu o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
chinuiți de rîsul dement, i se adresă unuia dintre jandarmi: - Duceți-l În celulă și chemați un medic pentru a-i administra un calmant... Ryan se uită după fratele lui care era luat de acolo, cu o expresie de Împovărare. - Bietul PM, mă Întreb dacă tot jucînd rolul nebunului, n-a Înnebunit de-a binelea pînă la urmă... - Te luăm și pe dumneata cu noi pentru interogatoriu. De Îndată ce vei primi Îngrijirile necesare, Îi transmise Lucas neutru. Ryan Încuviință agale. - Am tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl ascultă avidă. — ... și-o punea tot timpul ăsta cu Jack Harper ? aud o voce de deasupra și, În clipa În care ridic ochii, văd un grup de fete care urcă scările. — Mie de Connor Îmi pare rău, răspunde alta. Bietul de el... — ... s-a făcut că-i place jazzul, spune altcineva În clipa În care iese din lift. Vreau să spun, de ce naiba ar face cineva așa ceva ? OK. Deci... n-au uitat de mine. Tot optimismul Îmi moare brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu era mamă și pe care noi, toți oamenii de pe pământul nostru, am fi dorit s-o facem mama pruncilor noștri. Toți am fi vrut asta. Numai că unul precum Krog nu scotea nici sunete măcar. Pe vremea aceea, pe când bietul Moru se căznea de dimineață până seară să facă tot mai multe cuvinte, Îmi spuneam așa: măi, Krog, măi, tu nici sunete nu ești În stare să scoți, cum o să se uite Siloa la unul ca tine? De ciudă, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și - - Krog, făcu el, chinuindu-se să țină bulumacul În loc. Ia hai Încoa’! Am intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din mâini și din picioare, ducând bulumacul departe de mal. Cu cât mă mișcam cât mai puțin, cu atât mai bine izbuteam să plutesc; iar dacă mă țineam de bulumac cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copacii pletoși de pe celălalt mal. 7. M-am trezit tremurând din cap până În picioare. Câțiva oameni mă frecau cu ierburi, iar pielea mă ardea și mă ustura de-mi ieșeau ochii din cap. Puțin mai Încolo, trântit Într-o rână, bietul Enkim vărsa burți de apă și horcăia. - E treaz! - se auzi un glas de femeie. Nu-l slăbiți, că iar Îl ia Umbra! Tată, nu! - mi-am spus atunci și am tras o gură de aer. Am scos același șuierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la tine povestea călătoriei mele? Spusă de tați fiilor Între două lupte de sânge, reamintită după mari inundații, amestecată cu pățaniile din timpul unor cutremure năprasnice, spusă din nou În vremuri de secetă și foamete - ce va rămâne din Întâmplările bietului Krog, cel din neamul oamenilor-lupi? O să reziste vorbele atâta amar de vreme Încât să auzi de pățaniile mele? O să spună ele chiar ceea ce a fost? Află că mi-era din ce În ce mai teamă, iar păzitorii veneau de acum câte doi, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
avem noroc. Ne-a făcut semn s-o luăm pe urmele ei și s-a repezit, precum o capră, spre valea ce se Întindea pe mâna moale. M-am ținut după ea cu multă ușurință căci crescusem pe munte, dar bietul Enkim se tot poticnea și, la un moment dat, alunecă pe iarba umedă și se duse la vale, rostogolindu-se precum bolovanul. Când am ajuns lângă el, se schimonosea de durere. Pășitorul cel tare se umflase deja În partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog Îl făcuse, ci Moru În numele lui Krog. Dacă Krog n-ar fi știut cuvinte de la bun Început, ar fi scăpat de molima gândurilor lui Moru, căci nu l-ar fi priceput. Degeaba și-ar fi bătut Moru mintea, că bietul Krog ar fi rămas acasă, iar acum ar fi stat la căldură, În peștera iernii. Mut și puternic cum era, ar fi mers el la vânătoare zi de zi, dar măcar ar fi avut-o pe Siloa mereu sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă dorea să mă dea la troc. Mai rău decât prost. Țanțoș! Ca un cocoș. Dar soarele ți-a cam fript penele, Încheie ea și se duse să vadă de Unu. Bietul de el abia mai scâncea. Am dat să mă duc și eu la el dar, când l-am văzut, am simțit cum mi se iau picioarele: era tot numai o bășică, fețișoara Îi era umflată, iar de suflat, sufla prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după ce ne hotărâsem să dăm drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care tocmai Îi străbătusem după ce ieșisem din pădurea lui N’jamo. Se făcuse un ger cumplit și abia dacă găsiseră o peșteră În care să-l adăpostească pe bietul Unu. Ținuse sfat cu Runa și, tot vorbind, Își dădură seama că amândoi Îl bănuiseră pe Logon că era mânat de dorințe necurate, numai că nu și-o spuseseră unul altuia. - Ce gânduri o fi având? se Întrebaseră, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știre când vin Încoace, după care s-a pus și el pe pândit. Ce s-a Întâmplat mai departe, știi... - Eh, să vedem ce-om face acum. Cred că Scept a aflat deja că am pus mâna pe oamenii lui. - Bietul Gupal, cu neamul lui cu tot, of, of, se plânse Enkim. Încă de când a primit vorbă de la Logon, Scept spunea că netrebnicul de Dupna e mare Vindecător și că, dacă o fi cineva care să se tragă cu adevărat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
numai câțiva pași și-l văzui pe unul dintre mărunțeii lui Kikil luat cu totul pe sus de un om din acela cu ochii pieziși, numai că era mai mare și mai gras decât cei din neamul Os din Kron. Bietul mărunțel zbură prin aer și buși atât de tare cu spinarea de o piatră, Încât Începu să se cutremure, azvârlind din picioare fără să mai fie În stare să se apere când vrăjmașul Îl Împunse În piept cu piatra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cineva. Sub fruntea dezordonată, privirea lui se fixa pe zid, pe fereastră, pe cartea din care citea. Johnson al lui Macaulay și Hamlet al lui Shakespeare erau cele două opere pe care le‑am studiat cu el În semestrul acela. Bietul Johnson, În ciuda gâlcilor, a mizeriei, a hidropiziei, Își avea prieteniile lui, și și‑a scris cărțile, la fel cum Morford Își ținea cursurile, și ne asculta recitând pe de rost: „Ce slute, seci, sălcii și fără noimă/ Îmi par ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca Marie Antoinette cu cozonacul. - Da! a strigat Ravelstein râzând. Tțțț‑ah, gluma aia veche din timpul crizei, despre vagabondul care cerșește unei bătrâne bogate: „Doamnă, de trei zile n‑am mai pus În gură o fărâmă de hrană!” „Vai, bietul de dumneata, trebuie să te forțezi să mănânci” l‑a sfătuit doamna. - Nu văd cum ai putea da greș, am stăruit eu. Tot ce ai de făcut e să Înaintezi o ofertă. În cel mai rău caz te alegi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Mă rog, nu te lăsa copleșit de milă. Tu, unul, ai rezolvat‑o. N‑ai de ce să te plângi. Nu puteam nega. Tot ce puteam spune era că doctorul nu avea un prieten, un Ravelstein care să‑l susțină moralicește. - Bietul Schley devine din ce În ce mai corect din punct de vedere medical. Nevastă‑sa e o țâfnoasă, și mai sunt și cele două fiice nemăritate. Activiste, toate trei, militează pentru cauze ca feminismul, ecologia. Așa Încât doctorul e un tiran la spital și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se uită la ea, văd o față plăcută, Înțelegătoare... - Și deci care‑i baiul? - Baiul e că Îmbătrânesc. Toți oamenii Învățați comit aceeași greșeală - Își Închipuie că natura și solitudinea le face bine. Natura și solitudinea sunt o adevărată otravă. Bietul Battle și nevastă‑sa sunt deprimați de păduri. Asta‑i prima observație care se cere făcută. - Și ce le‑ai spus? - Le‑am spus că au procedat bine venind să‑mi ceară sfatul. Oamenii trebuie să ceară un sfat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și cu Ravelstein chestiunile astea? - Mă rog... da. - Și ce‑ți spunea? - Spunea că Ivan Ilici a făcut un mariage de convenance și că dacă el și soția lui s‑ar fi iubit, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. - Bieții de ei se urau unul pe celălalt, a replicat Rosamund. Când citești povestea asta ai senzația că te cațări pe un munte de sticlă spartă. E un calvar. Rosamund era foarte inteligentă. Puteam nu numai să discutăm Între noi, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi indiferentă nimănui, iar Mircea Eliade continuă să aibă În România o posteritate semnificativă, ultimul roman al lui Saul Bellow nu e pentru români tocmai, sau numai, literatură. Ca și „Kogon”, „Grielescu” este prezentat În culori negative În special de bietul „Ravelstein”, ceea ce mi se pare o combinație de lașitate și răutate auctoriale: „Chick”, mai cu seamă dacă distanța lui Bellow față de el era cu adevărat importantă, putea avea curajul opiniilor sale. Căci ale sale sunt, În ciuda convenționalei delegări a imprecației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie, cățeaua îl înșfăcase zdravăn de gleznă, găurindu-i pielea. Bietul Ilie lăsase pătura pe jos și de-abia scăpase, urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i se păruse că blocul 4, unde se aprindeau primele lumini, îi luase urma, așa că gonea din răsputeri. Peste maidan, ținea bine minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
copacii risipiți pe mal, răsună glasul său, hu hu! Hu hu! Într-o curte cât pumnul, o femeie care a ieșit afară în puterea nopții o aude și prin inimă-i dă un cuțit. ─ Cântă huhurezul... Precis s-a prăpădit, bietul Sofronie... Știi, spune Iulia, uneori mi se pare că tot ce ni se întâmplă nouă aici nu are nici o legătură cu ce se întâmplă în realitate. Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pierdea în câmp. Macedoneanul a murit căzând din cireșul amar din curte, Dumnezeu să-l ierte! Ce dulceață făcea ea din cireșele acelea! Punea și murături, însă avusese întotdeauna capul prea împrăștiat ca să le pună cumsecade. Mereu ieșeau moi, ude. Bietul Tase! Fusese bărbat odată și tâmplar priceput, gospodar cu cheag când o luase pe ea, cu destui ani mai tânără, iubind-o ca pe o păpușă cârlionțată cu ochi cafenii. Abia târziu, când Tase îmbătrânise și banii nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acasă și ieri seară cineva a trecut pe la mine și a adus pachetul ăsta, cică de la el. Ce zici, părinte? Femeia scoate bancnotele cu Bălcescu, Cuza și Vladimirescu și i le întinde. Părintele le ia în mână, le pipăie, oftează. ─ Bietul Sofronie! Așa am zis și eu la început, părinte. Da’ după ce-a-nceput să bea toți banii din casă și să ne snopească-n bătăi, și pe mine și pe copil... Propoziția rămâne neterminată. Femeia începe alta. ─ Părinte, am păcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
construiesc capcane pentru tancuri. Se spune că nu există om să se priceapă la capcane pentru tancuri mai bine ca Heinrich și când mă gândesc că am dansat cu el de-atâtea ori.“ Și tot așa, o dădea înainte, cu bietul Heinz undeva în fundal, fumând în disperare. Și singurul lucru pe care mi l-a făcut mie a fost să mă determine să devin surd la toate poveștile cu oameni de succes. Oamenii pe care îi vedea ea reușind într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Prefectură, așa de-o curiozitate? Sau mai sus, la ai voștri, la partid, ai întrebat? - Emilian, zău, încerca nevastă-sa să-l liniștească. Nu facem politică aici, așa ne-am înțeles. Ce vină are Sorin, de ți-a picat pă bietul de el, acuma la momentul de tristețe care-o trece?! Ce, s-a ales el de unul singur prefect? N-a fost democrație la votare? Lumea l-a vrut, că d-aia s-a votat liber. Lumea care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]