2,286 matches
-
deopotrivă este poezia „Pomelnic”, în care Zorica Lațcu se roagă la Dumnezeu pentru toți cei ce și-au pus viața pe altarul credinței și a dragostei de neam și țară. Pe toți cei ce în veacuri au căzut luptând Pentru biruința Crucii prea Cinstite, Cei ce în clipa morții au avut în gând, Numele Treimei prea blagoslovite. Pe toți mucenicii neamului, eroi, Luptători cu spade sau cu rugi sfințite, Toți cei ce se roagă astăzi pentru noi, Și ne scot în
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
a adus cu el un stimulent numit ,,vigoare" și un mod dinamic de a privi lumea. Discursul său inaugural a rămas celebru prin angajamentul său de ,,a plăti orice preț și a suporta orice povară [...] pentru a asigura supraviețuirea și biruința libertății". El a vorbit de asemenea despre ,,o îndelungată bătălie obscură [...] împotriva inamicilor comuni ai omului: tirania, sărăcia, boala și războiul"11. Această dublă preocupare a reflectat credința lui Kennedy că Occidentul nu își putea măsura puterile cu cele ale
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
ETERNITATE. A vrut cu ardoare să rămână scriitor român și i-a reușit ... Prof. Dr. Luminița Săndulache “ Cred în destinul neamului nostru; cred în revoluția creștină a omului nou; cred în libertate, în personalitate și dragoste, de aceea cred în biruința Mișcării Legionare, mândră și puternică, într un nou stil de viață, care se va transforma în valori spirituale de circulație universală, bogățiile sufletului românesc” Mircea Eliade
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3025]
-
Aron, preotul Iancu Baltheiser, Arhimandritul Benedict Ghiuș, Ioan Bărdaș, italienistul Alexandru Marcu și mulți alții, au fraternizat în trăirea mistică de mare intensitate, a slujirii împreună. Dincolo de rit, de naționalitate, de rangul social avut, toți au slujit împreună, fiind martorii biruinței lui Cristos în om, în orice împrejurare. Ecumenismul acesta viu, al catolicilor, ortodocșilor și greco-catolicilor s-a practicat în închisorile comuniste înainte de Conciliul Vatican II; pe un fundal cristic asumat de către acești martiri, se relua, de către fiecare, drumul urcării pe
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
chiar prefețele tocmai amintite. În Predoslovia la Octoih, metafora preluată de la proorocul David om-pom, ideal uman implicit: "cel fericit și drept", omul complet care ospătează, veselește, bucură, îndulcește auzirea, primește oaspeți pe cei osteniți, însănătoșește, îmblânzește, împletește cununi (semn de biruință și slavă dată Domnului). Metafora este adaptată magistral la Brâncoveanu și rodul domniei sale, așezate în relație directă cu strămoșii exemplari, pentru a construi imaginea unei dinastii al cărui dar/rol fundamental a fost tocmai întreprinderea culturală. Tot aici, legătura între
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de aspecte, este numită apetentă sau „iubitoare de bani și câștig”, după ceea ce o caracterizează în cel mai înalt grad. În mod imediat de aici rezultă că există trei feluri fundamentale de oameni: omul iubitor de înțelepciune, omul iubitor de biruință și omul iubitor de câștig. La fel, vor exista și trei feluri de plăceri corespunzătoare fiecărui fel de om. Fiecare dintre aceste tipuri de om va prețui cel mai mult ceea ce îl caracterizează în cea mai mare măsură. Astfel, omul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în minte ca pe o idee de guvernare veșnică. Timocrația reprezintă „imperiul ardorii” și, deja, cuprinde în sine expresia acelei stasis ca opoziție a unor clase sociale. Omul timocratic este zugrăvit ca unul dezbinat între rațiune și dorință, iubitor de biruințe și onoruri, funcționând în gama gimnasticii și a vânătorii: „el pășește pe calea de mijloc, tras de ambele tendințe”. Cetatea timocratică funcționează și ea potrivit unui principiului cavaleresc al cheltuirii și al războiului, iar semnul este cel al leului. Oligarhia
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
toate cele pământești nu poate egala fericirea drepților. Cu cât li se prelungeau chinurile, cu atât gândeau că le era prilejuită o răsplată mai mare. Așa s-au stins pentru lumea aceasta și așa și-au încheiat ei lupta și biruința. Pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și continuă să exercite o influență binefăcătoare și astăzi pentru noi toți și ne îndeamnă să ne învrednicim de nimbul martiric. Pe lângă mărturisirea cu tărie, devotament și abnegație a
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Greceanu și Damaschin al Râmnicului, au colaborat mitropolitul Grigorie, Filaret de Râmnic, Anatolie ierodiaconul, Rafail monahul și Iordan Cappadochianul. Prefețele conțin, în ansamblu, o meditație asupra evoluției istoriei și a timpului. Predoslovia la Mineiul pe octombrie, apărut în 1776, reamintește biruințele în ordine cultural-religioasă (traducerea cărților de cult) și anunță renașterea națională a secolului următor, prin noul sens dat cuvintelor „patrie” și „patriot”. Pentru cărturar, cauzalitatea divină și voința oamenilor conlucrează, după vechiul concept bizantin al „sinergiei”, la mersul evenimentelor istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
fericirea generală: elevii zburdau după trasee fixe, muncitorii raportau creșteri utopice ale producției, armata își etala înzestrarea necesară luptei pentru pace. Alături de sportivi, jandarmi și tractoriști, toți „oamenii muncii” trebuiau să participe la aceste uriașe manifestări populare, purtând lozinci ale biruinței, steaguri și portrete ale conducătorilor. Pentru toată lumea, singurele bucurii reale prilejuite de asemenea demonstrații erau efectele lor „colaterale”: se dădea liber de la serviciu și se găseau, brusc, crenvurști și bere. În rest, isteria colectivistă, retorica propagandistică, scenografia triumfalistă nu făceau
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a împlinit!” „Și încărunțiții noștri părinți și protopărinți vor pune liniștiți capul spre odihnă, murmurând cu evlavie și mândrie: „În mâinile tale generațiune bravă dau sufletul meu!” Iar codrii și șesurile Daciei Traiane vor răsuna de un singur glas de biruință, glas ce va ieși triumfal din mormântul Marelui de la Putna, răsfrângânduse în mii de ecouri de stâncile Ardealului, iar mândrul Olt va duce spumegând bătrânei Dunăre vestea reînvierii gloriei străbune...” Spumegând bătrânei Dunăre... până la Balcic, am adăuga noi. Cum au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Viena - de unde drumul spre catedre putea să ducă și prin anticamerele „influenților” de la Cernăuți, a venit profesorul cernăuțean cu o putere pe care nimeni nu putea să i-o ieie, fiului țăranului din Cârlibaba, fiindcă el singur și-o dase... Biruința lui culturală a fost o încurajare pentru inteligența românească din Bucovina, iar ieșirea lui în luptă a fost un hotărât îndemn pentru ruperea cu trecutul și îndreptarea spre acel iredentism la capătul căruia sta Unirea”... Cât despre Nicolae Iorga, Sextil
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poporului „ de Ghedeon Buzneanu; „ Românii bucovineni în războiul pentru întregirea neamului”; „Mândria de neam” de Vasile Olinici; „Învățături împotriva comunismului”; „Arcașii” de F. Doboș; „Societatea pentru cultura și literatura română din Bucovina” de Ion Negură; „Semănătorul” (poezie) de Alexandru Vlahuță; „Biruința agricultorilor din insula Jerséy” de Apostol D. Culea; „Ce trebuie să știe fiecare român despre „Liga antirevizionistă română” de prof. univ. D. Marmeliuc; „Eroilor” (poezie) de Mircea Dem. Rădulescu; „Prisaca Măriei Sale Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia” „Români, îmbrățișați negoțul și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
românilor” și viața acestuia, promițând că „De voi pricepe că românii noștri au voe, după cum se cade să aibă, și sunt bucuroși a ceti istoria romanilor celor vechi strămoșilor săi, voi mâna înainte această istorie, arătând cumplitele lor războaie și biruinți asupra altor neamuri, până ce ajunseră a stăpâni preste toată lumea și alte a lor minunate fapte.” După ce publicarea revistei a fost întreruptă încă din 1821, vroind o Bibliotecă Românească în 12 părți, tipărește, totuși, la Buda, o „Carte de mână pentru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fi o revistă de obiective informații și critică bucovineană” și că își va „ face un titlu de glorie din a releva tot ce este talent necunoscut.” Luând tinerețea drept un păcat îi releva și meritele: credința în propriile puteri. „Dacă biruința se măsoară cu stăruința, iar talentul printr-o încredere de mari realizări, atunci, sub aceste auspicii, speranțele noastre nu pot fi decât de bun augur” - se îmbărbăta inițiatorul publicației. Din programul revistei cităm: „Din nevoia de a închina începătorilor o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prilej de reamintire a faptului că Ștefan "a căutat să aibă prieteni pe Matei Corvin, pe regele Poloniei și pe domnul din Țara Românească (s.n. C.M.)". În lupta dintre Ștefan și turci a învins "poporul", căci el a "dobândit marea biruință de la Vaslui". Chiar și dramatica înfruntare din 1476 a fost, până la urmă, transformată într-o victorie, căci "biruitor, Ștefan a înaintat până la București, ajutându-l pe Vlad Țepeș să urce a doua oară în scaunul domnesc (s.n. C.M.)". Această acțiune
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
între cronică și basm, căutând adresări din alte timpuri 225, entuziaste, capabile să sugereze mărturia, proaspătă și străveche, veridică și pitorească în același timp. Descrierea arhaizantă a devenit regula principală a povestirii, insistând să pună copii în fața unor formulări anacronice: "biruință", "îndeletniciri", "om falnic", "meșteșuguri", "vecini prădalnici", "voiesc", "îndârjire", "a pârjolit holdele", "drumeț", "tainic", "răufăcători". Această opțiune, specifică literaturii pentru copii, pornește de la premisa că așa li se poate induce ideea de vechime; în realitate, ei nu recunosc spontan decât stratul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Ferdinand, estomparea treptată a reginei Maria de pe scena politică și ascensiunea ambițiosului prinț Carol au avut, fără îndoială, rolul lor în această restrângere a gloriei foștilor "întregitori". Sentimentul că toate luptele au fost duse pentru unul și același război, că biruința militară, ca și cea politică Unirea s-au datorat exclusiv bătăliilor din 1917, a fost indus ulterior, când "s-a decretat că am fost toți eroi și că nu am pierdut un singur moment încrederea în victoria finală"87. În
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
regimul a îngăduit-o, selectiv, în anii '60-'70. O regăsim, fără o minimă explicație factuală, și în Istoria României în date, coordonată de Constantin C. Giurescu (Editura Enciclopedică Română, București, 1971, p. 308). "Ani de zile, consideram o mare biruință dacă puteam să menționăm cuvântul Basarabia", spunea, după 1989, academicianul Dan Berindei, vorbind despre interdicțiile fostului regim (vezi Istorici în dialog, în "Revista de istorie militară", nr. 3/1992, p. 50). Profesorii curajoși puteau dezvolta mai mult subiectul, pe propriul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
zănatecul din prima secvență a carierei lui bucureștene. Își anunța, de altfel, o carte ce urma să se intituleze Săptămâna unui smintit. Fizionomia lui literară începe să prindă contur chiar în unele dintre textele apărute în „Clujul”, „Consinzeana”, „Tribuna nouă”, „Biruința” ș.a., precum și în „Zări senine” (Bistrița, 1925-1926), unde - împreună cu I. Munteanu-Mio, apoi cu Gallia Tudor - a fost director și redactor, ori „Someșul” (Dej), la care din octombrie 1926 până în aprilie 1927 lucrează ca prim-redactor. În afară de proză, mai semnează cronici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
observațiunilor reprezentan tului Prusiei, guvernul fu silit să interzică cântarea Marsiliezei prin localurile publice. Chiar și preoțimea se dedea la manifestație în favoarea Franței. Când preoții veneau cu botezul la zi întâi cântau: Mântuiește, Doamne, norodul tău Și blagoslovește moștenirea lui, Biruință națiunii franceze Asupra celor protivnici, dăruiește ... Toate aceste fapte și împrejurări au contribuit ca evenimentul de la 11 martie să se producă. politicianismul Când am intrat în cercul camarazilor m-am mirat de pasiunea cu care făceau politică. Mai toți erau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noi, robitorii, / de noapte cu noapte, / zi cu zi, / vom fi aci, / mereu prezenți, / mereu în stare de alarmă [...] noi vom fi mulți, / vom fi o mie de milioane.” B. va trece însă de la cronica rimată și exaltarea conformistă a „biruințelor” și a „steagului leninian” la un tip de poezie reflexivă, care atrage în gesticulația amplă motive cu reverberație general umană. Evoluția către un lirism mai elaborat începe odată cu Lacrima diavolului (1965), unde poetul, depășind faptul concret, încearcă o viziune de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
viscerele păreau a fi absorbite sau aplatizate. Pielea de pe abdomen era lipită de coloana vertebrală. constatări: majoritatea cazurilor au fost femei. Au trecut prin probe grele: probleme morale, gânduri dureroase. Sfinții care postesc vreme îndelungată sunt invocați ca argumente în favoarea biruinței spiritului asupra trupului. Astfel, „Sfânta ludwine, moartă în 1433, nu s-a hrănit cu nimic timp de douăzeci și opt de ani; venerabila Domenica del Paradiso, moartă în anul 1553, a ținut post negru douăzeci de ani; preafericitul Nicolas de Flüe, nouăsprezece
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Dragomir, „și că axa în jurul căreia se răsucește acțiunea nu e răzbunarea femeii, ci remușcarea bărbatului ucigaș”. La Brătescu-Voinești, prin aceeași reducere la unitate, „axa” e „resemnarea”. Fondul din care derivă critica și în genere cugetarea maioresciană este „credința în biruința binelui [...], singura axă cu putință a moralei, dincolo de care domnește lumea instinctelor și a patimilor”. În căutarea sunetului unic al unor contemporani, autorul „revizuirilor critice” a putut greși (de notat, bunăoară, subestimarea estetică a dramaturgiei caragialiene și a prozei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
mai 1929 (patru numere), sub conducerea lui Eugen Jebeleanu și a lui Ștefan Il. Chendi. În articolul-program, Gânduri pentru drumuri noi, se afirmă că publicația „va fi o revistă a ideilor eminamente estetice, un organ în care vom lupta pentru biruința frumosului în artă. Va fi o tribună a forțelor noi, dornice de viață, entuziaste!”. Luând ca model, și prin format, revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi, publicația brașoveană găzduiește versuri de Eugen Jebeleanu, Ștefan Muscalu, Pavel Nedelcu, Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288743_a_290072]