4,944 matches
-
atinge buzele. Mosoare de ploaie lovesc ferestrele curbate. - Trebuie Elena! - N-are rost să ne grăbim,Victor. Una din duminicile astea, aș vrea să lenevesc în pat. E ca oțelul afară! - Hai să discutăm la rece! Elena își adăpostete buclele blonde sub brațul bronzat al lui Victor. - Să fim realiști! Nu vreau să merg nici in ruptul capului! Nici într-un caz! Nu după dimineața asta! Mă tot dirijează! Cu hotarârile ei de guvernare a casei! Elena se pierde în ploverul
PROZĂ SCURTĂ – DOUĂ POVESTIRI CU DIALOG de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350180_a_351509]
-
aparent ne mai regăsim printre poeme în zare toamna deschide umbrele de nori mă-ntreabă STAGIATURĂ înlocuiam cuvintele cu inefabile păsări până când stelele se-aprindeau de gelozie - fără îndoială - cucul își tot satura numele undeva între frunze neclare pletele mele blonde pierdeau inocența grâului copt tu făceai foc pentru imperceptibile zboruri eu străluceam abstract ochii tăi reduceau pădurea din jur la un singur punct orașul ne primea străin eram cam inconștienți bineînțeles aveam în brațe soare și-n buzunare fân de
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]
-
urma firului de păr buclucaș. N-o să fie nimic, și-o fi zis unul dintre ei și înainte de a reînchide scrisoarea, a pus înăuntru un alt fir de păr de la una din colegele sale de serviciu. Numai că Viviana era blondă iar firul de păr intrus, brunet. Și atunci logodnicul ei a făcut public cazul printr-un ziar de mare tiraj, ridiculizând serviciile de cenzură ale regimului. Ceea ce i-a atras obținerea vizei mult râvnite, croindu-și alt destin. Durere de
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
negru erau lucrători; cerșetori, șuți, sau păsările de noapte. De ce banda Zoo? Fiindcă toți care făceau parte din această bandă aveau nume de animale și acestea împărțite în jivine sau casnice! Don Basilio era numit Lupul Alb, fiindcă avea părul blond și cu un fel de frizură foarte dichisită. Figura lui atletică și plină de vitalitate, mersul cumva lipsit de grijă și un simț al mișcării pe stradă îi dădeau dreptul să poarte acest nume. Binocliștii din bandă erau cei care
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]
-
10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ascute-ți aripa-n durere și în umbră, De fiecare dată când mai vrei să zbori, Eu îți aștern Lumina lunii să-ți ajungă, Pe geana visului neadormit în zori. Și nu răspunde strigătului blond de ielă, Din noaptea răstignită-n amăgiri, E-acolo, printre drumuri, o rebelă, Mistuitoare vrere de iubiri. Eu mă ascund așa neterminată, În singurul rotund ce-a mai rămas, Acolo nu voi pierde niciodată, Singurătatea ultimului ceas... Să mă citești
SINGURUL ROTUND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361902_a_363231]
-
înger, când demon. Și totuși femeii „demon” îi acordă „raza inocenței” și-i dăruie iubirea într-un mod unic: Suflete! De-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire,/ Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond. „Scrisoarea IV” dezvăluie drama creatorului care fără iubire - izvorul de energie spirituală - și fără înțelegerea iubitei, nu poate avea strălucirea în artă; neîmplinirea dragostei duce la durere, sufletul totuși nu poate să renunțe la dragoste și de aici zbuciumul sufletesc
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
provenite în general din America de Nord. Președintele femeilor: sunt cinci la număr, prezența lor fiind vizibilă în sala congresului datorită unor pălării mari de culoare albă, neagră, galbenă, roșie și mov. O matroană impozantă cu părul gri: fără identitate O doamnă blondă și grasă Sarica Distinsa doamna din loja oficială: alteța regală Negresa-blondă Un grup de prostituate de lux Minunata doamnă a lunii arginți Clara O bătrânică mică și uscată ca o smochină Diana-Luna-Hecate Hoașca cea bătrână și zbârcită Agar Fața-de-lună Văpaia-de-jar
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
înviorez pe demonii trândăviți și să-i înfrățesc cu îngerii necunoscuți! Mă doare laptele smuls din țâța copilului mort al altor mame genetice ce vin acum spre noi din cer în toate sensurile posibile, să se întâlnească cu celelalte atlantide blonde, telepatice și nebune, care ies acum din Pământul Gol prin toate găurile posibile din Fortăreața Carpatică! Or, eu mor de dor de dor de Varlkirii și de Iele... și mi-e ca azi o să mor de dorul Copiilor telepatici din
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
și când săgeata va fi una cu ținta d-voastră veți deveni una cu DUMNZEU! Să facem cunoștință: Eu sunt Fata cu Arcul și Săgeata lui Abaris! Am fost și eu, odată, în altă viață, o Amazoană! Zise o doamnă blondă, frumoasă, tânără, zveltă, exotică și barbară, cu părul roșu și creț, extrem de erotică și senzuală, dar fără nici un interes în spurcata împreunare, probabil, pentru că era complet paranormală și rătăcită și ea, ca și mine, din întâmplare pe la congres. - Mulțumesc frumos
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
seama. Când sunetul era gata să se stingă, am zărit, rezemată de trunchiul meu, o fecioară neasemuit de frumoasă. Era delicată copila, cu chip alb de marmură, cu părul de aur unduindu-i-se pe umeri, cu gene lungi și blonde, ce ascundeau doi ochi de culoarea toporașilor. Piciorul îi era mic și delicat, iar întreaga-i făptură emana căldură, iubire și un parfum discret. Pe umeri avea o mantie în culoarea smaraldului, pe care erau pictate flori, fluturi și păsări
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
aproape bărbat. Catrina simțea că Adrian își luase deja viața în propriile mâini, dădea dovadă de bărbăție și o ocrotea pe ea, cea lipsită de vlagă până mai ieri, o cuprinsese cu mâinile de umeri și-i sărutase pletele-i blonde, înghițind în sec. Nu-l înțelegea. Cum putea fi atât de trist, când ea era atât de fericită? Oare era invidios pe voioșia ei? Trebuiau să se iubească, nu să se dușmănească. Se gândi că poate tinerețea lui era de
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
din locul acela de pe iarbă și zburase ca gândul, la Adrian. Un spectacol terifiant îi dăduse fiori pe șira spinării. Pe patul acela de spital, cu fața în sus, zăcea chiar ea, iar deasupra, cu capul rezemat de tâmplele ei blonde, plângea în hohote Adrian. În acea dimineață de aprilie trupul ei se furișă cu neputință din bătălia cu viața. Catrina murise. aprilie 2013 Referință Bibliografică: Fericirea supremă / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 848, Anul III, 27 aprilie
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
în nici un fel despre această sosire, a mea, pe meleagurile natale. Am urcat poteca, ce ducea, în spate, la intrarea în vilă și l-am strigat. Am auzit apoi zăvorul ușii, care s-a deschis și în cadrul ei, masiv și blond, s-a înființat maestrul. M-a privit un moment nesigur, parcă surprins. Apoi fața i s-a luminat, și și-a deschis larg brațele... „Ce mai faci domnule? Pe unde tot umbli?, mi-a zis. Hai în casă și scuză
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
mai știu eu destule care mai scapă pe de lături pe când eu, eu duc mai mult lipsă! ”. Albert nu o mai ascultă, rămas în contemplare. Visează. Tenul alb al femeii, silueta suplă ca de manechin, părul aspru și rebel, vopsit blond, ochii verzi și buzele evidențiate de rujul roșu aprins îl determină să-și închipuie cum ar arăta ,,Coasta de Fildeș”. Femeia îl ghicește în felul ei: „Atunci când unei purcelușe i se înroșesc buzele, trebuie dusă la vier! Își însoțește spusele
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
și teza aleasă încă din anul trei, la recomandarea conferențiarului. Deocamdată aștepta să se mai liniștească apele, să fie uitat cazul, care a condus și la scoaterea cadrului didactic din învățământ și destrămarea familiei acestuia. Săndica era o tânără zveltă, blondă, cu părul ondulat natural și ochii negri ca tăciunele, ce contrastau cu tenul său deschis, cu un bust proeminent bine reliefat, picioare lungi și un dorsal ce trezea pofte nemărturisite bărbaților care o întâlneau, făcând pe toți bărbații, indiferent de
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > SUNT TAINE-N ADÂNC DE IZVOARE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului Sub pietre, ferite de soare, Sunt taine-n adânc de izvoare Și cântec de blonde fecioare Pe lacrimi purtat, înspre mare. Sub pietre, izvoare agale Așteaptă sărutul în cale, Să stingă, șerpuind la vale, Setea, arzând buzele tale. Referință Bibliografică: Sunt taine-n adânc de izvoare / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 585
SUNT TAINE-N ADÂNC DE IZVOARE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365566_a_366895]
-
în direcții diferite. La fiecare răspântie grupurile mari se răsfiră în grupuri mai mici, unele întârziind înainte de a-și alege direcția. Astfel s-a întâmplat ca pe ulicioare lui dragă, în miez de noapte, să pășească împreună cu Doina, vecina lui blondă, a cărei frumusețe o ignorase pur și simplu până în acel moment. Încărcătura emoțională o aveau amândoi, datorită filmului recent vizionat. Mai lipsea un pic de curaj pe care el, Albert, a avut neșansa să-l găsească cine știe de unde și
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
conversație. O fi arătând așa!... Cu un gest ușor amuzant și provocator totodată își dechisese larg brațele închipuind un imens butoi. Exagera bineînțeles, cu bună știință aducând zâmbetul pe buzele Mariei: - Nicidecum, are cam aceeași talie ca și mine.... - Brunetă, blondă, șatenă? - Blondă, de fapt șaten spre blond. - Ochii? - Albaștri. - Spune-mi la ce înălțime să mă opresc. Brațul îi pendulează ridicând și coborând palma orientată către sol. - A, nu, în nici un caz. Am spus și așa destul. Mă ierți! Cu
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
fi arătând așa!... Cu un gest ușor amuzant și provocator totodată își dechisese larg brațele închipuind un imens butoi. Exagera bineînțeles, cu bună știință aducând zâmbetul pe buzele Mariei: - Nicidecum, are cam aceeași talie ca și mine.... - Brunetă, blondă, șatenă? - Blondă, de fapt șaten spre blond. - Ochii? - Albaștri. - Spune-mi la ce înălțime să mă opresc. Brațul îi pendulează ridicând și coborând palma orientată către sol. - A, nu, în nici un caz. Am spus și așa destul. Mă ierți! Cu o ușoară
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
gest ușor amuzant și provocator totodată își dechisese larg brațele închipuind un imens butoi. Exagera bineînțeles, cu bună știință aducând zâmbetul pe buzele Mariei: - Nicidecum, are cam aceeași talie ca și mine.... - Brunetă, blondă, șatenă? - Blondă, de fapt șaten spre blond. - Ochii? - Albaștri. - Spune-mi la ce înălțime să mă opresc. Brațul îi pendulează ridicând și coborând palma orientată către sol. - A, nu, în nici un caz. Am spus și așa destul. Mă ierți! Cu o ușoară desprindere s-a îndepărtat evaporându
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
noi atingem locurile pe unde a trăit Apostolul, asta înseamnă că suntem cu o piatră mai aproape de Dumnezeu. Rugăciune, colinde, explicații... Înapoi, spre casă, pe alt traseu. Mai puțin exotic, ce-i drept. La un moment dat, ațipesc. Marin, frumosul blond cu ochi albaștri, care se „bătuse” cu ceilalți copii să-mi care geanta, profită de faptul că locul de lângă mine s-a eliberat pentru câteva clipe și vine să mă îmbrățișeze. În drumul de întoarcere, oprim în Țăndărei, unde vizităm
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
scoteau la iveală ”produsele” cu care natura le-a gratulat. Că și proasta asta de NATURĂ, când dă, dă numai într-o parte, nu bagă minte și-n căpățâni ca bostanii de tip Roberta Anastase, clonați pentru următoarele crace parlamentare, blonde, politiciene și trup și suflet dedicate poporului. Poporul, ca orice popor, prost, a tot așteptat să-i meargă mai bine. Și la o vreme - s-a săturat. „Revoluție” nu se mai poate, armele sunt la Guvern, Poliția e a Guvernului
DIN ROMÂNIA (3) de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364961_a_366290]
-
produce și războaie Și când au pungă plină se bucură nababii Ca străzile răcnesc: Fugiți că vin arabii! Ocupă cazinouri și mesele de joc Scot teancuri de euro și pierd când au noroc Să le rasara-n față o fetișcana blondă Care le bea venitul ce curge de la sonda Cu paiul, cu stacana sau cu amanți discreți Ca dramă lor se scrie cu lacrimi pe pereți; Zadarnic și solemn se-nchipuia stăpâna Pe conturile goale și acareturi până Se vede-n
ION UNTARU de ION UNTARU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366424_a_367753]
-
trupului gol, ci și al celui îmbrăcat, căci costumația face parte din spectacol. Privesc acum o tânără care trece pe stradă: poartă o rochie violet mulată pe corp, fără mâneci, iar în picioare, sandale cu tocuri foarte înalte. Părul lung, blond, de culoare nisipului, este perfect întins, ajungând până aproape de centură, unduindu-se la fiecare pas. Dacă violetul îi pune în evidență carnația foarte albă a membrelor, parcă ferite de soare, mușchii picioarelor ies ușor în evidență. Am văzut-o venind
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
acel ceva la care am renunțat în timp, face parte tot din fluxul nostru emoțional. Cât de importantă a rămas pentru mine una din cele mai vechi amintiri, vei înțelege îndată ce o voi derula. Așadar, o fetiță care avea zulufi blonzi, în loc să se joace cu o păpușă, eu o revăd spărgând cu osârdie, cu chin, o scrumieră din sticlă groasă, verzuie care avea niște figurine încrustate în așa fel încât, păreau în relief. Trebuia să le scot. Asta mă tenta pe
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]