1,671 matches
-
acasă la Griffiths în Halewood Drive. Ei au învățat să cânte „Rock Island Line”, „Jump Down Turn Around (Pick a Bale of Cotton)”, „Alabamy Bound” și „Cumberland Gap”, după care au învățat și „That's All Right” și „Mean Woman Blues”. Împreună cu Griffiths, Lennon a înființat propria sa formație de skiffle (numită la început „The Blackjacks”) în vara lui 1956, și l-a recrutat pe Shotton, prietenul lui cel mai bun, deși Shotton nu știa să cânte la niciun instrument. Shotton
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
în concursuri de skiffle din zona Liverpool. Impresarul canadian Carroll Levis a organizat un concurs de skiffle, la care le-a cerut tuturor celor opt grupuri participante să cânte doar câte trei minute fiecare. The Quarrymen a interpretat „Worried Man Blues”, și au fost aplaudați generos, dar o formație din Țara Galilor pe nume "Sunnyside Skiffle Group" „a țopăit pe toată scena” și le-a luat prim-planul staticilor Quarrymen; galezii au fost invitați de Levis să cânte o a doua piesă
The Quarrymen () [Corola-website/Science/322677_a_324006]
-
lansată ca unul dintre discurile promoționale ce anunțau publicarea materialului de proveniență, fiind disponibil spre achiziționare în format digital începând cu data de 17 aprilie 2011 în Statele Unite ale Americii. Compoziția, o combinație de muzică electronică, latino și rhythm and blues, a fost felicitată de critica de specialitate, fiind adesea considerată drept una dintre cele mai bune înregistrări ale discului "Love?". O serie de recenzori au comparat piesa cu șlagărul promovat anterior, „On the Floor”, în timp ce alții au subliniat influențele de
Papi (cântec) () [Corola-website/Science/322772_a_324101]
-
discului single „I'm Into You”. „Papi” a fost inclus atât pe versiunea standard a albumului de proveniență, cât și pe ediția specială a acestuia. „Papi” este un cântec dance-pop ce include influențe de muzică electronică, latino și rhythm and blues scris într-o tonalitate minoră, fiind produs de BeatGeak, Jimmy Jokel și RedOne. Ritmul melodiei vocale conține doar câteva sincope, fiind folosit doar câte un acord pe spații mari. Compoziția se bazează pe structuri repetitive, utilizându-se din abundență sintetizatorul
Papi (cântec) () [Corola-website/Science/322772_a_324101]
-
fost precedat de promovarea înregistrării „Femme de couleur”, care s-a bucurat de aprecieri, câștigând locul cinci în lista franceză "SNEP" și s-a vândut în peste 100.000 de unități. Având un sound îndreptat preponderent spre muzica rhythm and blues, pop și cea soul, albumul a primit aprecieri din partea criticilor muzicali de specialitate. Promovarea primului produs discografic al interpretei a continuat prin intermediul compoziției „Victoire”, al doilea extras pe single al discului, care a câștigat poziționări similare cu cele ale predecesorului
Shy'm () [Corola-website/Science/322048_a_323377]
-
care a continuat să cânte în Buzău, orașul în care a locuit până în 1988. Odată cu admiterea la Institutul de Construcții din București s-au deschis noi orizonturi și în lumea muzicii. Prima experiență deosebită că apariție scenica alături de muzicieni de blues a avut-o în 1993 la primul club de blues din țară - "You & Me", unde aveau loc jam session-uri în serile de miercuri sub numele de "Black Cât Bone" la care participau muzicieni deja cunoscuți că AG Weinberger, Sorin Chifiriuc
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
a locuit până în 1988. Odată cu admiterea la Institutul de Construcții din București s-au deschis noi orizonturi și în lumea muzicii. Prima experiență deosebită că apariție scenica alături de muzicieni de blues a avut-o în 1993 la primul club de blues din țară - "You & Me", unde aveau loc jam session-uri în serile de miercuri sub numele de "Black Cât Bone" la care participau muzicieni deja cunoscuți că AG Weinberger, Sorin Chifiriuc, Mugurel Vrăbete, Florin Ionescu, Cătălin Rotaru, Corneliu Stroe, Silviu Aioniță
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
Dionisie, Garbis Dedeian, Emil Bazga etc. Se pare că aceste întâlniri aveau să-i marcheze carieră deoarece la puțin timp după aceea a fost cooptat de Sorin Chifiriuc la "Electric Red Roosters" unde a început cu adevarat "pelerinajul" în aria bluesului. Două din aparițiile scenice notabile ar fi recitalul de la Sala Polivalenta, în deschiderea concertului de rock simfonic a lui Carl Palmer precum și "Cerbul de aur" unde "Electric Red Roosters" au cântat înaintea celebrului Jimmy Smith. După o experiență de 2
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
Carl Palmer precum și "Cerbul de aur" unde "Electric Red Roosters" au cântat înaintea celebrului Jimmy Smith. După o experiență de 2 ani alături de Sorin Chifiriuc, a înființat împreună cu basistul Mugurel “Deacă” Diaconescu, grupul "Black Cât " - o prezență importantă în zona bluesului, cu care a înregistrat în seara de 30 septembrie 1999 primul album live de blues din România - "Live în Lăptăria Enache". Pe langă piesele standard de blues interpretate firește într-o manieră personală, albumul conține și două compoziții semnate -"Lucky
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
Smith. După o experiență de 2 ani alături de Sorin Chifiriuc, a înființat împreună cu basistul Mugurel “Deacă” Diaconescu, grupul "Black Cât " - o prezență importantă în zona bluesului, cu care a înregistrat în seara de 30 septembrie 1999 primul album live de blues din România - "Live în Lăptăria Enache". Pe langă piesele standard de blues interpretate firește într-o manieră personală, albumul conține și două compoziții semnate -"Lucky Guy" și "Need a Friend". La acest concert au participat și doi invitați de seamă
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
împreună cu basistul Mugurel “Deacă” Diaconescu, grupul "Black Cât " - o prezență importantă în zona bluesului, cu care a înregistrat în seara de 30 septembrie 1999 primul album live de blues din România - "Live în Lăptăria Enache". Pe langă piesele standard de blues interpretate firește într-o manieră personală, albumul conține și două compoziții semnate -"Lucky Guy" și "Need a Friend". La acest concert au participat și doi invitați de seamă - Berti Barbera și, bineînțeles, bunul său prieten, regretatul Ștefan Adumitroaie, cu care
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
compoziții semnate -"Lucky Guy" și "Need a Friend". La acest concert au participat și doi invitați de seamă - Berti Barbera și, bineînțeles, bunul său prieten, regretatul Ștefan Adumitroaie, cu care a avut, dealtfel, în duet, numeroase concerte în cluburile de blues. În aceeași perioadă a colaborat și cu A.G. Weinberger, Mugurel Vrăbete și Florin Ionescu sub titulatura "Weinberger Blues Machine", colaborare care a avut ca rezultat numeroase recitaluri în țară printre care de remarcat sunt concertele prilejuite de vizita președintelui american
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
Berti Barbera și, bineînțeles, bunul său prieten, regretatul Ștefan Adumitroaie, cu care a avut, dealtfel, în duet, numeroase concerte în cluburile de blues. În aceeași perioadă a colaborat și cu A.G. Weinberger, Mugurel Vrăbete și Florin Ionescu sub titulatura "Weinberger Blues Machine", colaborare care a avut ca rezultat numeroase recitaluri în țară printre care de remarcat sunt concertele prilejuite de vizita președintelui american Bill Clinton în România în anul 1997 ai participarea la sesiunea de înregistrări pentru albumul "Standard Weinberger". După
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
ca rezultat numeroase recitaluri în țară printre care de remarcat sunt concertele prilejuite de vizita președintelui american Bill Clinton în România în anul 1997 ai participarea la sesiunea de înregistrări pentru albumul "Standard Weinberger". După 7 ani de experiență în blues - în anul 2000 Eugen Caminschi schimba registrul sonor către alte genuri de muzică, prima experiență fiind colaborarea cu Mircea Vintilă pentru înregistrările albumului " Madama de pică", la care avea să-l reîntilnească pe Mugurel Vrăbete, de altfel producător executiv al
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
Vama Veche" în 2003, precum și numeroase concerte pe scene mari - "Cerbul de aur"(2003), seria de concerte "Am să mă întorc bărbat" de la Teatrul Național etc. Toate părțile de chitară, indiferent de colaborările amintite, au păstrat același parfum discret al blues-ului pentru care Eugen a rămas fidel, dovadă fiind apariția pe albumul "Let the good times roll" cu Big band-ul Radio în 2002 și prezența într-o nouă trupa de blues - "Big Mamou", alături de Florin Ochescu, Gelu Ionescu, Berti
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
colaborările amintite, au păstrat același parfum discret al blues-ului pentru care Eugen a rămas fidel, dovadă fiind apariția pe albumul "Let the good times roll" cu Big band-ul Radio în 2002 și prezența într-o nouă trupa de blues - "Big Mamou", alături de Florin Ochescu, Gelu Ionescu, Berti Barbera, Florin Barbu și Sorin Pupe Tănase. Tot că o prezență discografica de remarcat este și albumul "Blues Expert" al lui Alexandru Andrieș pe care Eugen a înregistrat două piese - "Carmen, Mihaela
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
cu Big band-ul Radio în 2002 și prezența într-o nouă trupa de blues - "Big Mamou", alături de Florin Ochescu, Gelu Ionescu, Berti Barbera, Florin Barbu și Sorin Pupe Tănase. Tot că o prezență discografica de remarcat este și albumul "Blues Expert" al lui Alexandru Andrieș pe care Eugen a înregistrat două piese - "Carmen, Mihaela, Monica (și Dana)" și "La mine-n cântec", iar mai tarziu, continuând colaborarea cu Alexandru Andrieș în 2005 și pe "Comandă Specială", "Ediție Specială" în 2006
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
Orion a luat ființă în anul 1984 în Toplița. Bazele formației au fost puse de către patru liceeni dornici de afirmare, la inițiativa lui Lázár Botond József, care devine liderul formației. Se compun piese proprii precum: "Autostrăzi în cosmos", "De ce?", "Baka Blues", " Cât aș fi vrut...", "Opinia" etc. Au loc prestații live în cadrul Cenaclului Flacăra și la festivalul Cântarea României,unde cântă alături de trupă Flappo și Iris. În anul 1986, Sorin Blaga pleacă la Iași,pentru a urma cursurile Facultății de electrotehnica
Orion (formație) () [Corola-website/Science/322205_a_323534]
-
și backing vocals. Formația a participat la Festivalul văii Mureșului de la Rastolita ediția 2008.2009,Zilele Tirgu Mureșene -2009,zilele Toplițene 2008,2009 în deschiderea formației Compact, Festivalul Pro Bono Cultura-Tirgu Mureș, Festivalul internațional de tatuaje -Sibiu 2010,clubul Jazz & Blues din Tirgu Mureș,Clubul Office din Tirgu Mureș,Clubul Atstadt din Reghin,festivalul Proetnica Sighișoara -2009.Formația are o sală de repetiții spațioasa unde își poate pregăti repertoriul, în Tirgu Mures.Deoarece în multe locuri numele formației nu a fost
Orion (formație) () [Corola-website/Science/322205_a_323534]
-
fost în general apreciate pentru tonul curat și cald. Aceste calități au dus la utilizarea intensivă a acestora în muzica jazz din anii 1930. După apariția modelelor noi îmbunătățite, chitara semi-acustică a început să fie utilizată și în muzica pop, blues, folk, rock sau country. Pe măsură ce muzica rock a devenit tot mai experimentală în anii 1960 și 1970 chitara semi-acustică a devenit tot mai populară. Astăzi chitarele semi-acustice sunt încă intens utilizate în muzica jazz, indie rock sau alte genuri. Numeroși
Chitară semi-acustică () [Corola-website/Science/329591_a_330920]
-
înregistrarea din 1945 a lui Charlie Parker termenul "riff" este popularizat. În jazz și R & B, riff-urile sunt adesea folosite ca punct de plecare pentru compozițiile mai lungi. "Versetul din Hucklebuck" a "împrumutat" riff-ul din compoziția lui Matthews Artie, "Wary Blues". Toate aceste cântece folosesc douăsprezece riff-uri de blues, iar cele mai multe dintre aceste riff-uri, probabil preced exemplele date. Nici unul dintre termenii "Riff" sau "lick", nu e folosit în muzica clasică. În schimb, frazele muzicale individuale, folosite ca baza pieselor muzicale clasice
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
riff" este popularizat. În jazz și R & B, riff-urile sunt adesea folosite ca punct de plecare pentru compozițiile mai lungi. "Versetul din Hucklebuck" a "împrumutat" riff-ul din compoziția lui Matthews Artie, "Wary Blues". Toate aceste cântece folosesc douăsprezece riff-uri de blues, iar cele mai multe dintre aceste riff-uri, probabil preced exemplele date. Nici unul dintre termenii "Riff" sau "lick", nu e folosit în muzica clasică. În schimb, frazele muzicale individuale, folosite ca baza pieselor muzicale clasice, sunt numite ostinati sau pur și simplu fraze
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
de asemenea, riff-urile lick ca și ostinati în muzica modală. Termenul "riff-driven" descrie o bucată muzicală, ce se bazează pe un riff instrumental repetat ca baza unei melodii. Melodiile "riff-driven" sunt în mare parte un produs al stilurilor muzicale jazz, blues și muzică din era post-blues (rock și pop). Scopul cântecelor gen "riff-driven" este asemănător cu efectul "continuo clasic", dar cu o importanță mult mai mare. Câteva exemple de melodii riff-driven sunt ""Day Tripper"", și ""I Feel Fine"" compuse de The
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
pe un singur acord care ar putea fi considerat un acompaniament improvizat în introducerea din muzica jazz sau muzica soul, iar apoi folosește acest acompaniament improvizat ca bază a întregului cântec ("Drummer Funky" cu James Brown, de exemplu). Spre deosebire de jazz, blues și rock, funk se bazează pe canalul ritmic de percuție și instrumente din secțiunea ritmică. Exemplele cele mai multe includ acompaniamente improvizate în diferite piese, cum ar fi: ""Superstition"" de Stevie Wonder și Little Johnny Taylor cu piesa ""Part Time Love"", care
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
nouă melodie ce va prezentă în întreaga primă parte. De aici muzica alternează în secțiuni contrastante de grandiositate și delicatețe. Climaxul este atins în "Grandioso" în care orchestra preia melodia pianului acompaniată de solist. A doua parte amintește de genul blues - începând cu o melodie elegantă interpretată de trompeta solo acompaniată de un trio de clarinete. Urmează o porțiune mai rapidă ce include pianul ce se ridică treptat spre final când melodia principală este din nou reluată de către flaut. Partea se
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]