1,790 matches
-
pe camino. îi arăt bocancii mei, îi analizeză cu atenție și-mi spune că principala cauză a durerilor mele o reprezintă duritatea tălpii încălțămintei. Ca remediu îmi oferă niște tălpi groase din cauciuc acoperite deasupra cu piele. Le pun în bocanci și îmi dau seama repede că problema este aproape rezolvată. Sunt atât de mulțumit și îi mulțumesc și lui de nenumărate ori. Este ora de închidere la prânz a atelierului și - împreună mergem prin oraș pentru a-mi arata un
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
problema este aproape rezolvată. Sunt atât de mulțumit și îi mulțumesc și lui de nenumărate ori. Este ora de închidere la prânz a atelierului și - împreună mergem prin oraș pentru a-mi arata un magazin de încălțăminte pentru camino deoarece bocancii mei nu sunt cei mai adaptați pentru așa ceva. Domnul este amabil, volubil șimi vorbește despre pregătirea lui și a soției pentru un nou camino. El merge pe camino nu din motive religioase ci doar pentru sport, mișcare, sănătate fizică. Nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
despărțim. încă o persoană întâlnită cazual și pe care cu multă probabilitate nu o voi mai vedea niciodată și care totuși a fost atât de amabilă cu mine. După prânz revin la acest magazin și-mi cumpăr o pereche de bocanci dintre cei mai buni iar apoi mă întorc în oraș, în zona verde, care freamătă de lume ieșită la plimbare. Spațiile verzi, împodobite cu rigole și alei de flori abundă, iar în mijloc sunt fântâni și canale cu apă, atracția
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
patru etaje din oraș este dată de aprinderea becurilor și de o muzică foarte plăcută ce începe lent și solemn pentru ca apoi să-și accelereze ritmul. Pare cumva muzică celtică, irlandeză. începe o nouă zi cu rucsacul pe umeri și bocancii noi în picioare. Drumul este presărat cu pelerini și după vreo 4 km ies din Burgos îndreptându-mă spre Villalbilla și apoi Tardajos. Relieful este altul, mai multă câmpie, mai multă ariditate, iar satele sunt mai sărăcăcioase. La Tardajos las
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu pelerini și după vreo 4 km ies din Burgos îndreptându-mă spre Villalbilla și apoi Tardajos. Relieful este altul, mai multă câmpie, mai multă ariditate, iar satele sunt mai sărăcăcioase. La Tardajos las undeva pe iarbă, la marginea străzii, bocancii cu care am venit din România. Să-i poarte sănătos cine îi va găsi! Drumul devine mai drept, întins, prin lanuri nesfârșite de grâu deja treierat și adunat în hambare sau depozitat în aer liber, în grămezi mari pe care
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să-i ducă înapoi în Belgia. Pelerinii stau pe trotuar, la marginea străzii, îngrijindu-și picioarele și servind - câte ceva. Nici unul nu este supărat deși văd mulți cu picioarele bandajate. Cumva mândru de picioarele mele încă intacte, ca și de noii bocanci, pornesc mai departe pentru un drum de aprox. 11 km. Căldura devine obositoare dar sunt protejat de pălăria cu boruri largi. Pașii cadențați se aud pe drumul cu piatră ca și zgomotul bastonului ce mi l-am procurat cu mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
soarelui pe mâini, pe picioare și pentru a nu mă prăji îmi mai - aplic o porție de cremă antisolară. Drumul mi se pare interminabil dar încerc să fac abstracție de acest aspect. Reflectez doar la momentul prezent ascultându-mi zgomotul bocancilor pe drumul plin de praf. Văd un pelerin ce s-a adăpostit la umbra unei grămezi de baloți din paie și mă bate gândul să procedez la fel. Rezist însă ispitei și-mi continui drumul sub soarele arzător. Știu că
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de aceea soarele te va mâna mereu de la - spate în primele ore ale dimineții. îl vei simți ca pe îngerul tău păzitor, mereu lângă tine cu razele lui blânde și plăcute. Pe lângă mine, aud mersul liniștit dar hotărât al pelerinilor, bocancii lor ce calcă pietrișul de pe drum și totul mi se pare ireal. O lume ce iese din întuneric, pășind cu calm, mereu constant spre lumina care cuprinde totul. Totul mi se pare ca un rit simbolic, un fel de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
undeva este o fântână cu apă proaspătă, o masă unde să mănânci, un pat unde să te odihnești. Te sprijini atunci și mai mult în bastonul tău de călătorie, îți tragi mai sus rucsacul, și mergi mai departe. Iți privești bocancii și-i vezi buni, rezistenți, chiar - dacă înăuntru picioarele îți sunt fierbinți și te dor îngrozitor și mergi mai departe. Iți mai aplici o porție de voltaren, să nu mai simți tălpile și mergi mai departe. Din convingere, sau măcar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a-mi rezerva prin internet zborul din data de 20 august, de la Santiago la Barcelona. Apreciez gestul generos al unui domn de la han care mi-a oferit gratis laptopul pentru rezervare și plata online. Aici am lăsat și perechea de bocanci cumpărați de la Burgos. îmi cauzau răni la degete și am decis să merg doar cu sandalele. Sper să nu mai am surprize neplăcute, iar pe de altă parte m-am bucurat pentru că bagajul meu a devenit puțin mai ușor. Mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
le porți după tine, căci îți îngreunează mersul. Cred că în viață trebuie să ai curajul și forța să „mergi” mereu pentru a putea înțelege ce îți este cu adevărat necesar și la ce 118 trebuie să renunți. Referitor la bocanci, sper ca o altă persoană, probabil un pelerin, se va folosi de ei. îmi continui drumul, mai mereu în coborâre, spre Riego de Ambrós și apoi Molinaseca, unde biserica este deschisă. Drumul te poartă peste un pod lângă care localnicii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Învăța cu munca. La vârsta de 11 ani umblam cu ziua la prășit la alții, după ce terminam câmpul nostru. La școală purtam cămașă de fuior și haină de suman, toate care rămâneau de la frații mei. Vara desculță iarna cu niște bocanci vechi de-ai tatei. Și cu tașcă. De scris: Îmi făceam toc din strujan. Purtam o sticluță cu cerneală În care Înmuiam penița să scriu. Era incomod de scris. Uneori picura un punct pe caiet sau se dezlega penița și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
muncitori, care dădeau bătăi de cap agenților de poliție ce aveau Atelierele sub observație. Numai că problemele reale care provocau vii nemulțumiri în rândurile angajaților nu țineau de politica externă. Ele rămâneau la nivelul lipsurilor cotidiene și chestiunilor mai lumești: bocancii netrimiși la timp de Ministerul Economiei Naționale - în ciuda faptului că sectorul C.F.R. se obișnuise cu titulatura populară de „a doua armată a țării” - și penuria de alimente, fără a omite îngrijorarea oamenilor față de răsturnarea situației de pe front, mai ales în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cercetate" doar cu privirea, prin geamurile și ușile deschise și te uimești ce poate să ofere fiecare colțișor: camera lui Hemingway cu picturi mexicane, harta Africii, piei de leu, mașina de scris, biblioteca, sub geam colecția de mocasini, sandale și bocanci soldățești, cuțite, centuri și în debara 6 puști și un pistol! Soții Hemingway s-au așezat "gospodărește" la "Finca", dispunând de grădină de legume, spații pentru flori, pomi fructiferi bananieri, avocado, migdali, palmieri, mândria lui "Papa" fiind cele 17 specii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fin este o particularitate a intuiției, nu un merit al nasului. * Numai femeile pot aprecia calitățile bărbaților după dimensiunile nasului. * Unele urechi sunt surde la ceea ce stăpânii lor nu vor să audă. * Călcatul în picioare nu se referă doar la bocanci. * Dacă cineva îți trage o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-o pe cel stâng. * L-a pălmuit doar pe obrazul stâng, pentru că el e de dreapta. * În Parlamentul României se practică insultele verbale și artele marțiale. * Deși nu e
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Dans popular. 30 Rege. 31 Corp de infanterie (ieșit din uz) 32 Potolit. 33 S-a revoltat. 34 Generația tânără. 35 Adversar. 36 Mitropolit. 37 Un bătrân soldat francez (franceză). 38 Urâtă (regionalism). 39 Monedă de patruzeci de bani. 40 Bocanci, cu vârful lat. 41 Cizmar. 42 Impozit; cotă parte. 43 Ochesc. 44 Așchii de lemn. 45 Defect. 46 Bucăți. 47 Negustor. 48 Mustăți. 49 Glumeț, poznaș. 50 Priceput. 51 Fânețe. 52 Pipă. 53 Deal mic, colină. 54 Pândă vânătorească. 55
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e piatra ascunsă. Acolo trebuie să ghicești. Măslină care înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba pantofului. O jupoi, o tai într-o fâșie lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
gras umple poarta, nici nu mai știi pe unde să tragi. Când unul de-al lor rata. Nu ajungea la minge „făr’ un cui de briceag“, îi ziceam să pună mâna de la mână toți din echipă și să-i găsească bocanci mărimea 48. Îl demoralizam pe portarul ăla, îl tachinam, îl îmbolnăveam de nervi. Aici mi-am exersat pentru prima dată vocația pamfletară. Cu aceste invective cu care otrăveam portarii. Trebuia să găsesc mereu ceva nou, amuzant. Lucram sub presiune, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lovitura de glonț care nu iartă? — În cap! i se răspundea - și rămânea colonelul meu dus pe gânduri. Iar la Întrebarea mea mirată: de ce Îi poartă ordonanța, ne dez lipită de el În Împrejurări dificile, sacul plin cu cizme și bocanci de tot felul? - Îmi răspundea: — Păi am auzit că, dacă ne prind nemții, mai Întâi de toate ne scot cizmele din picioare. Am să le dau sacul tot și cred că n-o să mă lase chiar desculț. L-au lăsat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Însoțite, una-două, de amenințări cu Împușcarea. Între altele, și aleasă pentru comicul ei, era acea manie a lui de a schimba Încălțămintea din picioare la fiecare ceas, aținându-ne brusc calea și punând piciorul pe un scaun ca să-i admirăm bocancii sau cizmele: — Ha! Ce ziceți?... Bizon?... Pune mâna, dom’le, și pipăie! Ce stai?... Bizon de Lyon! Era capabil să te Împuște dacă nu puneai mâna pe căpută și nu dădeai din cap admirativ. — Bizon de Lyon, domnule colonel! [...] Comandamentul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca la taică-său, cât și În absențele și timidi tățile lui ambarasante, [dându-i o] aparență de cretin.) L-am mai Întâlnit pe colonelul Voiculescu după război, scă zut și Împuținat În hainele lui civile, de cit, și În bocancii chi nuiți pe picioarele lui noduroase. Părea un rătăcit În lumea noastră huzurită, dar i-am ieșit totuși Înainte cu un salut și un zâmbet de introducere, cercând, fără succes, În preajma lui, acel schimb sau mutații de valori de la om
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dispensarul și a pornit într-acolo pășind cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o dispoziție deosebit de bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită: tata nu renunțase nici acum la cochetărie. La cabinetul oftalmologic, în anticameră aștepta o groază de lume. Iar medicul lipsea. Tatei chiar i-a convenit situația: s-a înscris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu la bou. Dacă senatorul i-ar fi spus colegului că e vită, situația avea un miez litigios. Nu că a fi vită e o insultă mai mare ca a fi bou, dar există expresii - precum „vită-ncălțată“ sau „vită-n bocanci“ - care deranjează. Odinioară, când agricultura românească avea o bază în boi, nu era o rușine să fii bou. Cel mult, o chestiune de destin. Erai născut pentru a trage la jug în tăcere. De când nu mai vedem boi pe ulițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
imaculați cei care vor să știe cât de demn m-am purtat în comunism, voi fi foarte îngăduitor cu ei. Ca să fii deștept, nu-i suficient să nu te naști prost. Mai trebuie să fii iertător, să nu tropăi cu bocancii de firmă în viețile oamenilor și, mai ales, să nu măsori virtutea cu același metru cu care măsori treptele de la fundațiile sponsorizate de Soros. Potriveala Trei din patru chestii se potriveau: casa avea coloane - sau, mă rog, ce mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întorc acasă. Am înțeles că este un truc, dar pentru a evita alte neplăceri, m-am dus cu ei. Imediat ce am ajuns la Bacău, am fost predat „Tov. Maior” care a și ordonat ajutoarelor sale să-mi ia șireturile de la bocanci, cureaua de încins și percheziționându-mă, m-a trimis la „celulă”. Aceasta era o cameră mică de la subsolul casei fostului Regent Buzdugan - unde se aflau deja 4 femei ce abia încăpeau ele pe patul de scândură goală, eu neavând alt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]