2,421 matches
-
Bătălia de la Daugavpils . Tratatul de la Varșovia semnat între naționaliștii lui Simon Petliura și polonezi pe 21 aprilie 1920 a fost cel mai important succes diplomatic polonez. Peliura, care reprezenta guvernul Republica Populară Ucraineană (în acel moment desființată de facto de bolșevici), și un număr de unități militare s-au refugiat în Polonia, unde au primit azil politic. Petliura mai controla doar o fâșie îngustă a teritoriului ucrainean, aflată de-a lungul frontierei cu Polonia. În aceste condiții, polonezilor le-a fost
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
că armata poloneză avea să rămânâ doar atâta cât era necesar pentru ca un guvern legal ucrainean să preia controlul asupra teritoriului național. În ciuda oricăror declarații, realitatea a arătat că numeroși ucraineni îi urau în măsură egală pe polonezi și pe bolșevici și de aceea nu au primit cu bucurie înaintarea polonezilor. Armata a 3-a poloneză a căștigat cu ușurință ciocnirile cu Armata Roșie în Ucraina, dar forțele roșii s-au retras cu pierderi minime. Forțele combinate polono-ucrainene au cucerit Kievul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
cavalerie mobile ariergarda poloneză, țintind căile de comunicație și de aprovizionare. Până pe 10 iunie polonezii se retrăgeau de-a lungul întregului front. Pe 13 iunie, forțele poloneze și cele ucrainene ale lui Petliura au lăsat Kievul să cadă în mâna bolșevicilor. Pe 30 mai 1920, generalul Alexei Brusilov, ultimul commandant-șef al armatei țariste, a publicat în Pravda un apel intitulat „Câtre toți ofițerii, oriunde s-ar putea afla” încurajându-i pe cei care luptaseră în armata țaristă să uite vechile nedreptăți
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Câtre toți ofițerii, oriunde s-ar putea afla” încurajându-i pe cei care luptaseră în armata țaristă să uite vechile nedreptăți și să se alăture Armatei Roșii. Brusilov afirma că este datoria patriotică a tuturor ofițerilor ruși să se alăture bolșevicilor în lupta pentru respingerea invaziei străine în Rusia. Lenin s-a folosit la rândul lui de patriotismul ofițerilor țariști. Comitetul Central al Partidului Comunist a făcut apel la „cetățenii respectabii ai Rusiei” să participe la luptele pentru apărarea republicii sovietice
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
ca ar fi fost creatorii bolșevismului rus În timpul Bătăliei de la Varșovia, guvernul polonez i-a internat pe toți voluntarii evrei în lagăre indiferent de grad. Premierul britanic David Lloyd George, care era interesat să negocieze un tratat comercial favorabil cu bolșevicii, a făcut presiuni asupra polonezilor să accepte pacea cu sovieticii în condițiile propuse de aceștia din urmă și a refuzat să acorde Poloniei orice fel de ajutor care i-ar fi slăbit pe „albi” în războiul civil. În iulie 1920
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
negociat traseul definitiv al frontierei. În cazul în care sovieticii aveau să refuze, britanicii amenințau că îi vor ajuta pe polonezi cu prin toate mijloacele posibile. În realitate, acestea erau foarte limitate, datorită situației politice interne complicate din Regatul Unit. Bolșevicii au respins pe 17 iulie termenii britanicilor și au făcut o contrapropunere pentru negocieri de pace direct cu Polonia. Britanicii i-au amenințat pe sovietici cu întreruperea negocierilor pentru tratatul comercial în cazul în care sovieticii și-ar fi continuat
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
În plus, jocurile politice ale comisarului politic al frontului de sud-vest, Stalin, au influențat în mod decisiv insubordonarea lui Budionnîi și Egorov. Stalin, în cautarea propriei măriri, se concentrase pe cucerirea orașului Lwów - departe în sud-estul Poloniei - oraș asediat de bolșevici, dar care rezista eroic atacurilor. Blocarea de către Stalin a Armatei I de cavaleri la Lwów, la 330 km de Varșovia a fost un subiect mult discutat. S-a considerat că Stalin a acționat astfel pentru că a dorit să cucerească „gloria
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
aliniamentul Tarnopol-Dubno-Minsk-Drisa. În sud, forțele lui Petliura au înfrând Armata a XIV bolșevică, iar pe 18 septembrie au preluat controlul asupra malului stâng al râului Zbruci. În luna care a urmat, forțele lui Petliura au înaintat pe linia Nistru- Bra-Litîn. Bolșevicii au cerut încetarea ostilităților la scurtă vreme după înfrângerea dela Varșovia iar polonezii, epuizați și continuu presați de guvernele occidentale și Liga Națiunilor, având însă controlul asupra majorității teritoriilor în litigiu, au căzut de acord să înceapă negocierile de pace
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Letonia). După această dată au început un proces mai lung al negocierilor tratatului de pace. Între timp, forțele ucrainenilor lui Petliura, care numărau aproximativ 23.000 de soldați și controlau teritoriile învecinate cu frontiera Poloniei, au plănuit o ofensivă împotriva bolșevicilor pentru data de 11 noiembrie. Cu o zi mai înainte de această dată, forțele lui Petliura au fost atacate de bolșevici și, după o serie de lupte, au fost alungate din Ucraina în teritoriul aflat sub controlul Poloniei. Istoricului britanic A
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Petliura, care numărau aproximativ 23.000 de soldați și controlau teritoriile învecinate cu frontiera Poloniei, au plănuit o ofensivă împotriva bolșevicilor pentru data de 11 noiembrie. Cu o zi mai înainte de această dată, forțele lui Petliura au fost atacate de bolșevici și, după o serie de lupte, au fost alungate din Ucraina în teritoriul aflat sub controlul Poloniei. Istoricului britanic A. J. P. Taylor consideră că războiul polono-bolșevic „a determinat în mare măsură cursul istoriei europene pentru următorii 20 de ani
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
aflat în tot acest timp sub presiunea Ligii Națiunilor. Negociatorii polonezi erau controlați de democrat-naționalii lui Dmowski. Deși Piłsudski controla armata, Seimul Poloniei era controlat de Dmowski. Piłsudski se bucura de sprijin în teritoriile din răsărit, care fuseseră sub controlul bolșevicilor atunci când fuseseră organizate aleterile parlamentare, în vreme ce bazinul electoral al democraților se afla în centrul și vestul Poloniei. Negocierile de pace au purtat un caracter politic. Democrații, precum Stanisław Grabski, care demisionaseră din guvern ca formă de protest împotriva alianței cu
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
luptei pentru unirea cu România; spre sfîrșitul anului se proclamă autonomia Basarabiei și se înființează Sfatul Țării, un adevarat parlament democratic constituit; la 2/15 decembrie 1917, întemeindu-se pe principiile cuprinse în Declarația drepturilor popoarelor din Rusia - emanată de bolșevici la scurt timp după preluarea puterii la 7 noiembrie 1917 - a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească. În această atmosferă politică efervescentă, Ștefan Ciobanu nu putea sta deoparte, cu atît mai mult cu cît încă din vremea studenției el fusese un
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
Comunismul de război a fost o politică economică dură adoptată de bolșevici în timpul războiului civil rus, având ca scop să asigure aprovizionarea orașelor și Armatei Roșii cu alimente, cu arme și cu muniții, în condițiile în care mecanismele și relațiile economice normale fuseseră distruse de război. Comunismul de război includea următoarele acțiuni
Comunism de război () [Corola-website/Science/298765_a_300094]
-
a "cârdășieie Sutei-Negre cu SR-iștii" ("SR" de la "Socialiști Revolutionari", un partid democratic socialist care fusese dominant în soviete până la revenirea lui Lenin în țară, care s-a plasat la drepta eșicherului politic și a refuzat să-i sprijine pe bolșevici; Suta Neagră" era o organizație reacționară, proto-fascistă, apărută mai înainte de revoluție, care atacase evreii, militanții sindicali și radicali, precum și alți activiști de stânga). S-a mai afirmat că revolta fusese organizată de ofițeri ai fostului regim țarist conduși de fostul
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
revoltei și un număr egal de oameni a fost trimis în lagărele de muncă din Siberia. Un număr mare de rebeli mai norocoși au scăpat cu fuga în Finlanda. În mod ironic, la o zi după cucerirea bazei navale Kronstadt, bolșevicii au sărbătorit a 50-a aniversare a Comunei din Paris. Deși unitățile Armatei Roșii au înăbușit în sânge revolta, rebeliunea a exprimat cel mai bine nemulțumirea populară față de guvernarea bolșevică. Examinând fondul nemulțumirilor, Vladimir Ilici Lenin, care între timp trăsese
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
abdicat, iar Anastasia și familia ei au fost puși sub arest la domiciliu la Palatul Alexandru din Tsarskoye Selo, în timpul revoluției din Rusia. În timp ce Bolshevici se apropiau , Alexandru Kerensky- membru al guvernului provizoriu, i-a mutat în Tobolsk, Siberia. După ce Bolșevici au pus stăpânire asupra Rusiei, Anastasia și familia ei au fost mutați în casa Ipatev(Casă Scopului), în Ekaterinburg. Stresul și nesiguranță captivității și-au pus amprenta atât asupra Anastasiei cât și a întregii familii. "Pa”, i-a scris Anastasia
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
anchetator al Armatei Albe, care a ajuns la concluzie pe baza elementelor, care au aparținut familiei, găsite aruncate pe jos într-o galerie de mină la Ganina Yama. Notă Yurovsky, un cont de evenimente depuse de Yurovsky la superiorii săi bolșevici în urmă crimelor, a fost găsită în 1989 și detaliată în cartea lui Edvard Radzinsky din 1992, Ultimul Tar. Conform notei, în noaptea crimelor, familia a fost trezita și li s-a spus să se îmbrace. Li s-a spus
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
călugărițe până la moartea lor în 1964. Ele au fost incinerate sub numele de Anastasia și Maria Nikolaevna. Zvonurile despre supraviețuirea Anastasiei au fost împodobite cu diferite rapoarte despre trenuri și case care au fost căutate pentru „Anastasia Romanov” de către soldații bolșevici și poliția secretă. Cand a fost întemnițata pentru scurt timp la Perm în 1928, Prințesa Helena Petrovna, soția unui văr îndepărtat de-al Anastasiei, Prințul Ioan Constatinovich al Rusiei, a raportat că un gardian a adus o fată, care își
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
de către Peter Kurth, numită „Anastasia: Ghicitoarea Annei Anderson”. Filmul, „Anastasia: Misterul Annei”, a fost o serie în două părți, care a început când tânără Anastasia Nicolaevna și familia ei au fost trimiși la Ekaterinburgh, unde au fost executați de soldații bolșevici. Povestea se mută apoi la 1923, si in acelasi timp, luându-și mare libertate, ficționalitatea urmează pretențiile unei femei cunoscută că Anna Anderson. Amy Irving o portretizează pe Anna Anderson adultă. Cel mai recent film făcut, „Anastasia” din 1997, este
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
occidentale este cunoscut mai ales pentru declarațiile oficiale pe care le publica în timpul războiului rece. Mai există și alte ziare, mai puțin faimoase, care sunt sau au fost numite tot "." "Pravda" a fost fondat ca ziar al muncitorilor în 1912. Bolșevicii au început publicarea legală a ziarului în Sankt Peterburg pe 22 aprilie 1913. Era o vreme a frământărilor, de 1 mai 1913 a avut loc o greva a aproape 400.000 de oameni, în ziar fiind publicate scrisori ale muncitorilor
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
a redacției a fost în contradicție cu cu atitudinea mai combativă a lui Lenin, redactorii au cenzurat sau au refuzat să publice unele articole ale conducătorului bolșevic. Guvernul Rusiei a încercat de mai multe ori să oprească publicarea ziarului, dar bolșevicii aveau peste 40.000 de cititori fideli și și-au creat o rețea independentă de distribuitori. "Pravda" era dependentă numai de susținerea financiară a cititorilor-muncitori. Lenin trăia în Cracovia și scria din ce în ce mai multe articole pentru ziar, afișând poziții antițariste din ce în ce mai
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
și și-au creat o rețea independentă de distribuitori. "Pravda" era dependentă numai de susținerea financiară a cititorilor-muncitori. Lenin trăia în Cracovia și scria din ce în ce mai multe articole pentru ziar, afișând poziții antițariste din ce în ce mai evidente. Când ziarul a fost interzis oficial, bolșevicii au continuat să-l publice și să-l distribuie în ilegalitate. "Pravda" a jucat un rol important în revoluția ce avea să vină. Revoluția din Februarie 1917 a permis ca ziarul să reapară legal, și la scurtă vreme, după reîntoarcerea
Pravda () [Corola-website/Science/298846_a_300175]
-
prin activitatea organizată a clasei muncitoare internaționale. Ideile lui Marx au început să exercite o influență majoră asupra mișcării muncitorești la scurt timp după moartea sa. Această influență a crescut impetuos odată cu victoria Revoluției din Octombrie din Rusia, revoluție datorată bolșevicilor, care erau marxiști, ca și restul partidelor rusești cu orientare de stânga - menșevicii (social-democrații) și socialist-revoluționarii. Marx s-a născut într-o familie cu vechi și ramificate tradiții rabinice: ambii lui părinți se trag din familii cunoscute de rabini, unica
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
varianta dată de fosta guvernare comunistă despre un răyboi civil,de, fapt acest conflict poate fi sigur numit război între două state și nu între două tabere politice din acest stat Datare: 1918-1922 Tabere: Armata Roșie vs Armata Albă (comuniști/bolșevici vs țariști) Rezultat: victoria bolșevicilor; Siberia, bastionul rezistenței "albe" cade în 1922 Pierderi: total 8.000.000- 10.000.000 morți (700.000 bolșevici, 500.000 monarhiști, restul civili)
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]
-
comunistă despre un răyboi civil,de, fapt acest conflict poate fi sigur numit război între două state și nu între două tabere politice din acest stat Datare: 1918-1922 Tabere: Armata Roșie vs Armata Albă (comuniști/bolșevici vs țariști) Rezultat: victoria bolșevicilor; Siberia, bastionul rezistenței "albe" cade în 1922 Pierderi: total 8.000.000- 10.000.000 morți (700.000 bolșevici, 500.000 monarhiști, restul civili)
Lista războaielor civile () [Corola-website/Science/297808_a_299137]