17,899 matches
-
Dar, chiar dacă tu ești alături de mine, în sufletul meu este doar frig și tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acesta nefericit de cangrenă se instalase, ei bine, din păcate, și la eroul meu. La spital, văzându-se situația în care acesta se afla, i se spusese clar, cu netulburarea de gheață specifică chirurgilor, că atât amputația chirurgicală a regiunii bolnave, cât și ablațiunea țesuturilor vii din apropierea plăgii cu pricina sunt inevitabile. Cred că este lesne de înțeles cam cum a primit tânărul această neagră veste. Oare care om în viață ar putea primi o astfel de știre, având vii pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prea simpatic - acesta-i adevărul crud! Dar, oare, de ce mi se întâmplă lucrul acesta în frunte cu propria-mi mamă?! Ah, toate mă supără! Cu mama nu pot să mă înțeleg defel și, în plus, cred că-s cel mai bolnav om de pe toată fața pământului; cu siguranță că de la toate scandalurile astea nenorocite și acerbe mi se trage. Am probleme cu stomacul (cu toate că pot să spun că m-am obișnuit deja). De vreo doi ani încoace, tot îmi dă târcoale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai mult o întărâtă și o agită, iar asta nu se știe de ce. Broboane mari de sudoare începură a-i scălda toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o îndemne să se liniștească încă o dată, căci dânsa se porni din nou
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un lucru ce ghicise c-o să vină la un moment dat, deși cu greu putea ști exact și când anume. Acest lucru, trebuie musai menționat, se cauza în întregime faptului că femeia, de mai mulți ani de zile, era foarte bolnavă de inimă. Astfel, întotdeauna, atunci când se enerva puternic și fără control, foarte ușor începeau palpitațiile s-o necăjească groaznic, inima simțind clar cum îi bate în piept haotic și, deci, aritmic. În astfel de momente critice, căile respiratorii i se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
jumătate vinovat, pe jumătate implorator, să plângă, să îi văd frumusețea supusă în fața mea. Ea vorbea. Povestea se așternea, suavă, la picioarele noastre. Atunci când, în iarnă, cu două luni înainte, veniserăm să cumpărăm dulciuri pentru o rudă a lui Reiko, bolnavă în spital, fusese comisă fărădelegea. Lui Reiko îi trebuiseră aproape trei sferturi de oră pentru a se hotărî, timp în care mâinile cuminți împachetaseră zeci de combinații de felurite comori, în felurite cutii asortate, pentru a le scoate din nou
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu cine, atât cât știa el îi spunea dar nu era îndeajuns. Apoi cu el nu putea discuta totul; bunica, nici ea nu știa prea multe în plus avea multe de făcut pe lângă casă și era tare ocupată și destul de bolnavă. A sfătuit-o cineva ca pentru tămăduirea varicelor să se folosească de serviciile lipitorilor. S-a folosit de acest procedeu, dar de multă treabă ce avea pe lângă gospodărie, cu multe păsări și animale nu avea timpul necesar pentru a sta
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de serviciile lipitorilor. S-a folosit de acest procedeu, dar de multă treabă ce avea pe lângă gospodărie, cu multe păsări și animale nu avea timpul necesar pentru a sta locului astfel ca lipitorile să-i sugă sângele închegat din venele bolnave care-i traversau pulpele picioarelor. Magnolia creștea în grija lui Dumnezeu, învăța cum putea, de una singură, din stânga și din dreapta; se mustra că pe zi ce trece nu mai era curajoasă ca atunci când era copilă, atunci când nu înțelegea prea multe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
În scurt timp după angajare s-a dărâmat un mal de peste câțiva mineri. În acest accident de mină a murit și tatăl lui Norocel. Astfel, la vârsta preadolescenței, Norocel a rămas orfan de tată iar biata lui mamă era grav bolnavă. Atât de mult ținea Norocel la tatăl lui, că în fiecare zi se ducea la mormânt. Acolo stătea de vorbă cu tatăl, căruia îi povestea tot ce făcea în fiecare zi și să-i ceară sfaturi în legătură cu anumite treburi gospodărești
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ar fi mai bine să se sfătuiască cu mama, pentru că stând așa nu va primi de la nimeni niciun sfat și pierde timpul ca un copil neajutorat. Deși nu vroia nici în ruptul capului să-și necăjească mama știind cât de bolnavă era, neavând pe altcineva decât pe ea, a hotărât ca în cele din urmă să o deranjeze. Și dacă tot se duce în casă s-a gândit să ducă niște lemne și a tăiat atâtea, câte ar putea duce el
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mama a repetat: -Ce ai, Norocel, băiatul mamei, ai răcit atât de tare, încât nu mai poți vorbi? -Nu, mamă, nu sunt bolnav, nu vreau să te mai necăjesc cu problemele mele, că destule ai pe cap și pe deasupra ești bolnavă. -Nu contează, băiete, cu toate problemele mele, trebuie să știu ce se întâmplă cu tine. -Sunt tare necăjit, mamă! -Poți să-mi spui despre ce este vorba? -Da, mamă, pot să-ți spun, numai că, repet, nu vroiam să-ți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am. -Ce s-a întâmplat cu el? -A murit într-un accident la mină. De aceea vin zilnic la țintirimul de dincolo de pădure, adică la Cristinești, să stau de vorbă cu el, că tare-i greu fără tată, mama este bolnavă și casa se dărâmă peste noi pe zi ce trece... -Și... cu greu, viața înainte merge... a completat leprosul, observând cum pe Norocel îl apucă plânsul. -Eu am fost la mănăstirea de dincolo de pădurea prin care am trecut noi, zise
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adică prin proces, se interesă iute, adversarul. -Stabilim o zi când mergem la judecată, zise Pripone. -De acord, dar pe cine punem judecător? întrebă Cocone. -Pe stăpânul casei, dacă se face sănătos până atunci, că am auzit că este tare bolnav, răspunse Pripone. Iar din partea noastră a păsărilor și animalelor din ogradă, porcul, cine altcineva? Nu sunt de acord cu porcul, pentru că s-ar putea ca la proces în loc să judece, să guițe că n-a primit destulă mâncare sau să doarmă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
furnica în poartă și se tot întreba. Într-un târziu se hotărăște: -Mai bine intru ... Ce-o fi o fi, nu am altă variantă decât aceea de a deranja sau supăra. Dar dacă nu am dreptate? Dacă săracul greierul este bolnav? Dacă, ferească Dumnezeu, este mort? Mai bine intru și gata. -Bună ziua, vecine! zise furnica surprinsă, găsindu-l pe greier tolănindu-se în așternut, dar să-i răspundă la binețe nici că se deranja. Stătu furnica și se gândi: -Ce-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dinspre Poiana pe marginea crângului și mergea înspre Cristinești. Așa de necăjit era din cauza belelelor în care-și trăia zilele, încât vorbea cu el însuși la orice pas pe care-l făcea. La început crângul a crezut că Omul este bolnav ori beat și l-a întrebat: -Omule ție rău? -Și dacă mie rău, ce te privește pe tine? -Este adevărat nu mă privește, doar mă întrebam și eu, zise Crângul controlându-și în continuare vigoarea puieților, în urma vântului care a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ne înscriem și reușim performanța cerută, câștigăm parale frumoase ..... valută forte. La anul poate vrei să mergi undeva în concediu în străinătate. -Domnule primas, nu mă duc în străinătate, în concediu pentru că am multă treabă acasă. Mama-i bătrână și bolnavă, soacră-mea de asemenea, copiii sunt la vârsta la care le trebuie destule și ..... -Ei! Vezi, tocmai asta spuneam. Dacă reușim să ne înscriem în Cartea recordurilor și realizăm performanțele cerute, o să avem berechet pentru dumneata și copiii dumnitale și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sunt libere iar celor de față, le-a zis: -După un răstimp veniți toți la adăpostul închinăciunii. Uran urmat de Amar a făcut câțiva pași împreună pe hudiță îngrijorați de vestea proastă ce urma a se înfăptui. -Am primit vorbă bolnavă de la Târgov, precum că la hotare pâlpâie bucluc, îl informă Uran pe Amar. Dacă și amu ne pângăresc femeile, ne iau vitele, ne ard strânsura, ne iau grânele și ne omoară oamenii, ne-am pierdut ca nație, se mărturisi Uran
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
preotului din sat. Acesta s-a ocupat serios de mine, astfel că după douăsprezece zile, în urma slujbelor săvârșite, m-a pus pe picioare. ...... fie că știm sau nu știm, îngerul nostru păzitor este întotdeauna lângă noi ..... DIHANIA Din cauza unor minți bolnave, tăvălugul celui de al doilea război mondial, a produs multe necazuri și țării noastre. După război teritoriul țării trebuia în primul rând curățat de urme apoi se trecea la reconstruirea României și refacerea ramurilor economice. Așa se face că din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și curcudele avem, ca să mă crezi, când treci odată pe cotul nostru, strigă la poartă, să ți arăt, să nu crezi că mă laud. Mă uitam la el și mi-am putut da seama că dacă ar fi un om bolnav nu s-ar fi comportat așa, deci ceea ce spuneau, unul și altul despre el, nu era adevărat. Comportamentul lui m-a urmărit mulți ani după aceea și mai târziu am putut face o comparație între el și un om cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că boala evoluează în timp datorită unui anumit factor favorizant. Dacă acest factor determinant nu ar apărea, persoana nu s-ar îmbolnăvi. În cazul acelui om, factorul favorizant sau mai bine zis determinant era, desigur, singurătatea și, dacă el era bolnav așa cum presupuneau anumiți consăteni, însemna că nu era bolnav grav, sau de loc. Adevărat este că în situația lui putea lesne să se îmbolnăvească psihic oricând de atâta singurătate. În această direcție, specialiștii dețin dovezi clare precum că un om
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
așa cum presupuneau anumiți consăteni, însemna că nu era bolnav grav, sau de loc. Adevărat este că în situația lui putea lesne să se îmbolnăvească psihic oricând de atâta singurătate. În această direcție, specialiștii dețin dovezi clare precum că un om bolnav psihic, uneori judecă normal, este dotat cu o inteligență, ca să nu spun sclipitoare ci peste normal în sensul bun al cuvântului, și oricând te poate determina să înțelegi că nu are probleme cu sănătatea. De aceea câteodată am fost înclinat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
exultanța sa, opera pentru încoronarea lui Leopold, La clemenza di Tito, concertul pentru clarinet și cea din urmă operă rămasă neterminată, Requiem-ul, pe care o probase chiar cu o seară înainte de moartea sa subită, de pe patul în care zăcea bolnav. Nu, nu era vorba de o "autoconsolare speculativă", cum spune Hildesheimer, când în acea scrisoare către tatăl său nota: "Dat fiind că moartea, privită cu atenție, este adevăratul scop al vieții noastre, deja de câțiva ani sunt în bune raporturi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai puțin reușită. În același timp invocându-l pentru buna reușită a unei activități, întâlniri, conferințe, călătorie sau pur și simplu pentru ca în inimă să strălucească soarele chiar dacă afară plouă sau este furtună, uneori chiar și pentru prieteni sau rude bolnave ori care se află într-o situație critică. Unele dăți chiar și un "Odihnească-se în pace" pentru o persoană abia decedată sau un "Doamne ajută" pentru o țară sau regiune lovită de catastrofe naturale sau care trăiesc o înrăutățire
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mă asculți. Tu ești un adversar puternic pentru mine...". Iov., 30, 20 s. Parcurgând calea vieții cu bucuria de a trăi având un sens: totuși o viață nu fără suferință. De-a lungul vieții mele nu am fost aproape niciodată bolnav foarte serios. Totuși, în timp ce scriu aceste pagini sunt internat la clinica universitară din Tübingen: o mică operație de rutină, nimic de care să-mi fie teamă. Este o ocazie pentru a reflecta asupra suferinței, temă fundamentală și obscură a existenței
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]