88,847 matches
-
absent, imensitatea unui ocean care părea să se fi topit sub soarele canicular. Tapú Tetuanúi observase că, de când părăsiseră insula sălbaticilor Te-Onó, eroul sau abia dacă mai dormea, si se întreba cât timp avea să mai reziste fără să cadă bolnav, ținând cont și de continuă tensiune emoțională la care era supus. Nu mai avea nici o îndoială că era un supraom, în stare să observe detaliile care le scăpau tuturor celorlalți, să gândească pentru toți și să ia decizii care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
eram În Olanda și că deam bolnav, adesea zicea: Tu ești un copil fragil pentru că te-a alăptat femeia aia. Ce Îngrozitor! Margaret a observat că el nu făcea nici un efort să-și scoată mâna de sub a ei. Nu erai bolnav chiar așa de des, nu-i așa? — Ba da, mai mereu. Nu puteam să sufăr Haga. Nici casa aia. Acum mi-o amintesc foarte bine. Tavanele erau foarte joase, cu bârne vopsite În negru. Erau peste tot pânze de păianjen
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și l am auzit pe tati zicând: Nu putem să mai stăm mult, avem mult de mers cu mașina și pe urmă mai e și feribotul. Trebuie să te hotărăști până mâine-dimineață, dar trebuie să-ți spun că mititelul ăla bolnav mie nu-mi place, În sfârșit, nu contează. Iar mami a zis: Săracul, e-așa de slăbit. Mai Întâi că ideea ta idioată e de vină, a zis tati. N-am Înțeles ce voia să spună, nici nu mi-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe deasupra șinei perdelelor Își făcea loc o dungă subțire de lumină. și-a amintit că la orfelinat era o cameră cu storuri la ferestre, iar când ele erau Închise, lumina forma un cadru de dungi ca aici. Uneori, când era bolnav, când leșina sau când Îl apuca tremuratul, era transportat În Încăperea aia. Băiatu’ ăla iar are ceva, ziceau cei din jur, iar el se simțea rău și rușinat. Se socotea anormal. Nu-și dădea seama de ce Își amintea amănuntul acela
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
castronele. și-a amintit de vremea când era la Bali, nu cu mult Înainte de-al fi Întâlnit pe Karl, se Îmbolnăvise de malarie și maică-sa Îi dăduse să mănânce fiertură de orez. Asta mânâncă toți asiaticii când sunt bolnavi, i-a spus maică-sa. Corpul nu primește nimic altceva când e extenuat. Mar garet n-a știut cum de și-a adus atât de bine aminte cum prepara maică-sa fiertura și cum de n-a avut nici o ezitare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Avea o figură radioasă, diabolică. În timpul acesta zugravul ciocănea cu șpaclul pereții să vadă unde era coșcovit. Dacă era cazul răzuia varul de jur împrejur. Vezi Nik cum procedează? Ca un specialist. Parcă ar fi un doctor care consultă un bolnav. Suntem pe mâini bune. Alexe, epuizat după mitraliajul de complimente, își aprinse o nouă țigară și sorbea preocupat din cafea. Dar cineva, dincolo, plânge, interveni Carmina, iritată de toată mascarada din casa familiei Alexe. A, dădu plictisit din mână Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu Ovidiu era plină de bune intenții. Iubită, îmbăiată, să tot vezi lumea în roz pentru că de la o vârstă nu mai e chiar așa, în fiecare zi, sărbătoare. Și mai ales de când lui Viorel îi intrase în cap să e bolnav de inimă. Bărbatul însă nu era la fel de bine dispus, ședea din nou cu gândul la boala lui. Parcă-i picase greu la stomac ceva, nu știa ce, cocoșul, vinul, amorul, nici nu era de mirare după o asemenea zi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care mă așteptă după miezul nopții, hei... . fetița... Singură noaptea... zâmbesc cu efort și răspund, calmând provocarea cu dezgust transformat, ia uite! Ce mai faci, tot timpul mi-a plăcut curul tău, ți-aduci aminte... ahaa... când ai fost tu bolnav de oreion... dar tu n-aveai ochi pentru mine... nu mi-am dat seama, nu vii să mâncăm ceva, stați, băi! nu vedeți că vorbesc, o colegă de-a mea! să ne tăvălim și noi puțin... e tentant, gândesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
COMPOZIȚII DUPĂ OPERE LITERARE Năsăud, 10 decembrie 1886 Iubita mea mamă, Îți scriu cu adâncă dragoste și recunoștință pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine. Încă de când eram mic la casa dumitale m-ai îngrijit, m-ai alintat când eram bolnav și ai dat tot ceea ce aveai mai bun în cămăruțele inimii tale pentru ca eu să cresc un băiat mare, care astăzi îți este recunoscător pentru toate acestea. Tu ai fost pentru mine călăuza vieții, ființa care a fost alături de mine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ea, cumpărată tot la insistențele doamnei Moduna pe banii de la Caritas. La boiler nou, chiuvetă nouă. Așteptând sfârșitul „abluțiunii”, domnul Moduna Își Încălță de probă șosetele din lână țigaie și acum Își privea fără teamă degetul mare al piciorului drept bolnav de artroză, În timp ce primele inele aromate de „Marlboro”, pe care le fabrica cu ușurință și Încântare după o metodă deprinsă Încă din armată, provocau doamnei Moduna obișnuitul acces de tuse. Ca să se ferească de ea fără a părăsi bucătăria sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oameni, le sistematizează viscerele și unde nu era decât pământ mustind de sânge cald, se Înalță case din cărămidă și blocuri din beton și sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În propriile lor celule unde lumina ochilor e de prisos. Ești bolnav, domnule profesor, interveni din nou vocea din valiză. Doar răcit, preciză Petru, moale, deloc dispus să riposteze cum s-ar fi cuvenit insinuărilor valizei. Mai iau o aspirină și o să-mi treacă. Crezi? suspină vocea. Convins că la mijloc era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât un bărbat Înalt, cu părul lung și creț. Purta la gât un fular roșu și o pereche de ochelari rotunzi prin sticlele cărora treceau impetuoase două fascicule de lumină de o intensitate neobișnuită. Cum trebuie că aveau pe vremuri bolnavii de plămâni sau de malarie când Încă mai luptau cu boala, Înainte ca strălucirea ochilor să se stingă Într-un val de sânge. Bărbatul avea o Înfățișare foarte plăcută dar apariția sa nu prevestea nimic bun. Petru se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru o vreme. Trecutul se așeza peste prezent ca o pleoapă transparentă pe ochiul unei șopârle adormite la soare. Odată cu ochelarii se moșteneau și dioptriile, ca și cum toți cei din familia Morar-Koblicska ar fi trebuit să vadă lumea cu aceiași ochi, bolnavi de miopie. Într-o bună zi, ochelarii au sfârșit Într-un scrin, printre fotografii vechi de familie. Acolo i-a găsit Flavius-Tiberius. Avea 18 ani și purta ochelari de un an. Și-a pus ochelarii pe nas și a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zi: „Dicționarul din Hull, afișele din Leeds, pasajele subterane din Sheffield, turnul din Manchester“. Și-apoi mai e o ultimă oprire pe acest itinerar, locul în care l-am descoperit într-un târziu pe doctorul Trey Fidorous: l-am găsit bolnav în holul de la intrare al unei clădiri din Blackpool. I se întâmplase ceva. Nu-mi amintesc ce anume. Hull. Leeds. Sheffield. Manchester. Blackpool. Hull. Leeds. Sheffield. Manchester. Blackpool. Ce-am făcut mai departe? M-am dus cu Fidorous în zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
picături de apă în toate părțile. Sunt tu, desigur. Suntem aceeași non-persoană moartă. Am coborât privirea și m-am îngrozit văzându-mi propria cămașă albastră udă și lipicioasă. M-am opus acestei dovezi de ne-logică - e doar transpirație, ești bolnav, e doar transpirație și nu gândești cum trebuie. Înaintă câțiva pași, împleticindu-se, lăsând în urmă o dâră de apă maronie. Nu reușeam să mă conving să mă ridic în picioare. Stomacul mi se revolta și am vomitat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
In luna iunie 1970, a fost trimis prim-consilier la Ambasada României din Bruxelles, unde s-a ocupat, ca prim-colaborator al ambasadorului, de relațiile politice ale României cu Belgia și Luxemburg. Timp de un an de zile, ambasadorul fiind bolnav, a condus, în mod efectiv, Ambasada de la Bruxelles. In anul 1974 a revenit în Centrala Ministerului, fiind numit Director al Direcției Protocol a M.A.E., pe care a condus-o până în anul 1983. In anul 1978, a primit gradul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
gest umanitar extraordinar din partea României. Pe baza unui raport întocmit de diplomatul Ciubotaru Ioan, care a vizitat la fața locului orașul Skopje, capitala Republicii Macedonia, devastat de cutremur, România a construit în acest oraș o policlinică pentru 50 000 de bolnavi, care a fost dotată gratuit cu mobilierul, aparatura medicală și tot ce era necesar pentru buna ei funcționare. Policlinica a primit numele capitalei României București. Tot ca ajutor pentru populația sinistrată, țara noastră a mai construit la Skopje trei blocuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
nu aveau cetățenie, dar aveau suflet de român. Printre acțiunile, care merită a fi evocate, sunt cele care, la vremea respectivă erau ilegale, întrucât încălcau dispoziții ferme ale conducerii partidului, de interzicere a tratamentelor medicale în afara granițelor țării. Zeci de bolnavi, cu diagnostice de retinopatie diabetică sau pigmentară s-au bucurat de sprijinul tânărului diplomat, acesta reușind să ajute la vindecarea sau, cel puțin, la prelungirea perioadei de conservare a vederii. În calitate de consilier științific, s-a implicat, la cerere, în obținerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
parte, alături de alți reprezentați din România, la festivitățile, organizate la 15 iunie 1989, la Chișinău și Cernăuți, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la trecerea în nemurire a poetului național Mihai Eminescu. A acordat sprijin la peste 100 de bolnavi români prin intervenții la Ministerul Sănătății al U.R.S.S. și la instituțiile medicale sovietice veniți la Moscova pentru diverse tratamente, îndeosebi în domeniul oftalmologic. După revenirea în Centrala M.A.E., a lucrat la Direcția Europa II, ocupându-se îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
model Stalin. Stalin l-a condamnat pe Tuhaciov, Ana Pauker pe Cambrea. Pe prichiciul închisorilor zăceau de-a valma și legionari, și antonescieni, și liberali, și social-democrați. Și tot de-a valma au ieșit (care-au mai ieșit) distrofici, schilozi, bolnavi de nervi. N. Carandino a reapărut fără dinți de la Zuchaus, după 9 ani (7 de singurătate totală!). Mihail Romniceanu, ministru liberal, în cîrje, tot după 9 ani. Legionarii au omorît la Jilava 85 de demnitari, după ce 12 nicadori și decemviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi-a cedat Brăduț ceva din plezir. Să vezi ce piele proaspătă are steaua mea polară". Polară? Hilară, nu polară. Mi-a mărturisit că faza finală a cancerului îl făcuse pe Iordan insuportabil de sarcastic. "Era prea sarcastic, așa cum este bolnavul incurabil cînd e inteligent ca tata". "Incurabil? Vrei să spui că nu mai spera?" Brăduț mi-a răspuns, imitîndu-l pe Iordan. L-a adus pentru cîteva clipe lîngă noi, ca un iluzionist. Mișcarea mîinilor, felul cum își încrucișa picioarele (cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe care nu și-l poate aminti), acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a făcut rost de aceste două surori incestuoase, cu fețele lor informe de stafii, pe care nici nu a putut să le privească până acum. L-a părăsit cât se poate de brutal, puțin înainte de-a deveni atât de bolnav, probabil că ea știa deja de mult cât de bolnav este, sau avea să fie, ea care le știa pe toate. Se ridică cu greutate și iese ușurat pe hol. Se oprește în fața oglinzii. Grimasează. Ridică o mână, apoi cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lor informe de stafii, pe care nici nu a putut să le privească până acum. L-a părăsit cât se poate de brutal, puțin înainte de-a deveni atât de bolnav, probabil că ea știa deja de mult cât de bolnav este, sau avea să fie, ea care le știa pe toate. Se ridică cu greutate și iese ușurat pe hol. Se oprește în fața oglinzii. Grimasează. Ridică o mână, apoi cealaltă, face un balans. Oglinda îi răspunde de data aceasta fidelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
toate aceste inepții. Acesta este un caz clinic, domnilor! Domnul Philip este foarte, foarte bolnav. A suferit o transformare ireversibilă, ca și cum ar fi fost atins de o boală incurabilă. Masca: Ba să ne iertați, domnul meu! Dimpotrivă. Philip nu este bolnav, ba aș putea spune că e mai degrabă recuperat, reparat. Noi ne simțim acuma cu mult mai bine ca înainte. Suntem relaxați, netensionați, pentru că nu mai există conflicte, nu mai avem îndoieli. Nu mai avem nevoie să spunem minciuni, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]