3,270 matches
-
celeste. Deja nu mai țin minte pe unde-au venit, câte cotituri au făcut, care sunt locurile cu gheață subțire. Terenul Înghețat e mâzgălit cu dâre de cauciucuri care duc În toate direcțiile posibile. Trec pe lângă schelete de rable cu boturile căzute prin gheață, cu uși ciuruite de gloanțe. Ici-colo se văd osii, capace de roți, câteva cauciucuri. În bezna cu zăpadă Învolburată, ochii bunicului meu Îi joacă feste. De două ori i se năzare că se apropie o coloană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pește Proaspăt de la Hagermoser și Frizeria Artă și Precizie. Pe colț era localul nostru, o clădire Îngustă, cu un singur nivel, cu un cap de zebră din lemn suspendat deasupra trotuarului. Noaptea neoanele roșii care clipeau Îi scoteau În evidență botul, gâtul și urechile. Clientela era formată În mare parte din muncitori de la uzina de automobile. Veneau destul de des Înainte să intre În tură. Lefty deschidea barul la ora opt dimineața și până la opt și jumătate scaunele de la bar erau pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lovea de niște schiuri mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și călimărilor cântând Într-un glas, al inimioarelor de Sfântul Valentin, care atingeau clopotele de la gâtul vacilor elvețiene. În mijlocul acestei armonii delicate, o fată Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mele era mascota școlii. Pe peretele din spatele meu, un drapel decolorat proclama: „Campioanele statului la hochei pe iarbă În 1955“. Sub el, În postura ei obișnuită de indiferență, era Wolvereta B&I. Cu ochii de mărgele, cu dinții ascuțiți și botul țuguiat, stătea sprijinită de crosă, ținând piciorul drept Încrucișat peste glezna stângă. Avea o tunică albastră și o eșarfă roșie. Între urechile blănoase purta o fundă roșie. Era greu de spus dacă zâmbea sau mârâia. Wolvereta noastră avea ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe post de rampă și În următoarea secundă Milton realiză că era În aer. Cadillacul Eldorado bleumarin Închis se ridică peste accidentul de pe pod. Sări peste balustrade, printre cabluri, și plonjă prin deschiderea din mijlocul podului Ambassador. Cadillacul căzu cu botul Înainte, prinzând viteză. Prin parbrizul colorat, Milton văzu sub el râul Detroit, dar numai o clipă. În acele ultime secunde, când viața se pregătea să-i părăsească trupul, renunță și la regulile ei. În loc să cadă În râu, Cadillacul o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
plângea pentru că era pe cale să moară, ci pentru că eu, Calliope, Încă nu mă Întorsesem, pentru că nu reușise să mă salveze, pentru că făcuse tot ce-i stătuse În putință ca să mă aducă Înapoi și tot nu venisem. Mașina se prăvăli cu botul În jos și râul apăru din nou. Milton Stephanides, vechiul marinar, se pregăti să-l Întâlnească. La urmă de tot deja nu se mai gândea la mine. Trebuie să fiu sincer și să redau gândurile lui Milton așa cum Îi veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tunelului. Erau gata să-l sfâșie! El, fiind pregătit, avea sabia cu tăișul în partea cealaltă și, în ultimul moment, când gura flămândă era la doar treizeci de centimetri de fața sa, el îi trase un mâner de sabie în bot, atât de puternic încât creatura își opri alonja și se prăbuși năucită la picioarele sale. Corvium se retrase. Știa că un animal rănit era unul periculos. Bestia se ridică cu eleganță și dădea să se retragă cu șiretenie, pregătindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și făceau progrese uimitoare. Până la căderea serii aveau să iasă dintre șirul de munți și să intre pe cândva mănoasa câmpie a Rusiei. Corvium stătea pe o canapea cu Zgran lungit lângă el. La picioarele sale mai stătea un Vagabond. Botul celui dintâi se odihnea pe mâna Împăratului, iar el îl scărpina absent pe tot spatele. Se uita pe fereastră la nesfârșitul platou alb și se gândea că așa trebuie să fie și moartea. Albă și nesfârșită... Noaptea veni și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aprobă din cap în tăcere. Senatorii trebuie întâm pinați cu un sărut. Așa e obiceiul. Să-i refuzi unuia sărutul e semn de dizgrație imperială. Suspină cu obidă. Câte ceasuri o să-și mai piardă vremea pupându-i pe toți în bot? Privește către Livia și-și aduce aminte de cuvintele ei. Are dreptate! Alt obicei luat de la greci, dovada asta de intimitate nelalocul ei, bună doar să-ți transmită cine știe ce boală. Cum ar fi mentagra. Eczema aia scârboasă ce pornește de la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
părerea ei trebuie să-ți pese, nu de cloanța scorpiei ăleia fudule și a nerodului de bărbatu-său. Îi face semn să-și strângă calabalâcul. — O s-o pun pe Livia să vorbească cu Urgalania, iar Claudius o să-i dea peste bot nevesti sii. Mormăie încet: — De-o fi în stare... Își coboară greoi picioarele de pe taburet. — Vei începe chiar de astăzi să-l pregătești pe Narcissus să preia cât mai repede noul post de procurator. Ianuarius își aduce vag aminte că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
i-e tată, tu sau Lentulus. — Vezi? face victorios Ganymedes. Și-a lăsat curva soțul, casa, și m-a urmat până la Pharos, unde ne-am dus în turneu cu școala. — Taci odată, că-mi vine să-ți dau una peste bot, se răstește Rufus la el. Nu te gândești la sărmana femeie că-și termină zilele în surghiun, la Alexandria? — Nu e treaba mea, replică gladiatorul. Ea trebuia să se gândească. Eu am ciugulit doar ce mi se oferea. Ridică nepăsător
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus. — După veșmânt par tesalieni. Au dat drumul unor tauri... — Roșcați cumva la culoare? — Îhî... — ăștia sunt sălbatici. Mai violenți și mai mari decât ai noștri. Îi întrec și în viteză. — Pff! se cutremură Pusio. Ce păr zbârlit au! Și botul căscat până la urechi... Își trage iute capul înapoi. — Unul tocmai a trecut pe lângă mine! strigă. Se uită întrebător la Rufus. — Mi s-a părut că are ochii azurii... Instructorul mustăcește. Pusio mai riscă o privire afară. — Pe unul l-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adorator al lui Mithras întoarce mânios capul în spate: — Ce-i în mintea ta seacă? Crezi că egipteanul ăsta cu față de câine poate să se pună cu Zeul Soarelui? — Bă, deșteptule, îi răspunde un altul, tu nu vezi cu ce bot mare și lung e înzestrat Anubis? Și e cu totul și cu totul din aur. Cum să-l compari cu un zeu pârțâit născut dintr-o stâncă? Germanul ascultă și se minunează în tăcere. Ei, călăreții germani, nu se pun
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
furiș către Agrippina. Ce va spune? Cum îi va întâmpina decizia? Cu supușenia ei aparentă, sau răzvrătindu-se pe față? Cântărește bine în minte și se decide să mai aștepte puțin. Situația este încă neclară. Sigur, i-au pus cu botul pe labe pe pannoni și dalmați. Legiunile au înfrânt revolta fără să sufere vreun dezastru major, însă nu e mai puțin adevărat că puterea militară a Romei a fost zdravăn zdruncinată. A ieșit la iveală o gravă greșeală politică, de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la singura masă ocupată stă un bărbat blond și singuratic, care poartă o șapcă de baseball și ochelari de soare și soarbe dintr-o ceașcă de cafea în timp ce citește un exemplar din Variety. Câinele lui stă nefericit sub scaun, cu botul pe labe și ochii închiși, visând fără îndoială la reclamele la mâncare pentru câini. Intrăm înăuntru și ne apropiem de tejghea. ― Bună, spune barmanul, cu ce vă pot servi? ― Jemima? Brad se întoarce către mine. ― Păi... Ce-aș putea comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca toți țăranii îl însoțise pe samurai, învățându-l mereu câte ceva, pe când erau copii sau pe când coseau iarba împreună ori tăiau lemne pentru iarnă. — Tot nu pricep de ce am fost eu ales ca trimis al Stăpânului, murmură samuraiul în timp ce dezmierda botul unui cal care scosese capul afară. Vorbi mai mult pentru sine decât pentru Yozō. Nu știu nici cât de grea o să fie călătoria, nici către ce fel de țară ne ducem. De aceea... mi-ar prinde bine să te am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o fi simțit leul Înainte să se repeadă la ei, nici când lovitura incredibilă a glonțului de 505, care la viteza cu care pornea din țeavă Îl izbea cu o greutate de două tone, nici când glonțul Îl lovise În bot, nu știa nici ce-l făcea să meargă Înainte și după aceea, când a doua lovitură zdrobitoare Îi sfărâmase coapsele și el se tot târa spre lucrul acela bubuitor și zdrobitor care-l terminase. Wilson știa câte ceva despre asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și atunci mașina se apropie și mai mult, săltând de parcă ar fi trecut peste-un șanț, și el putu să vadă uriașa masă zvâcnindă a bivolului și noroiul agățat de firele rare de păr, umflătura imensă unde se-mbinau coarnele, botul cu nări imense Întins Înainte, și atunci ridică pușca, dar Wilson Îi strigă „Nu din mașină, idiotule!“, și lui nu-i era frică de Wilson, Îl ura doar. Atunci se auzi scârțâitul frânelor și mașina derapă Într-o parte, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui mare; mutându-și atenția pe ceilalți doi, care continuau să alerge, trase În cel mai din față și-l nimeri. Mai trase o dată, fără să-l atingă, dar auzi bubuitul carabinei lui Wilson și bivolul alunecă și căzu-n bot. — Trage-n celălalt, Îl auzi pe Wilson. Așa da, asta se numește să tragi, la dracu’! Dar celălalt Își continua galopul lui constant și Macomber nu-l atinse, trase alături, stârnind praful, iar Wilson rată și el, ridicând un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În timp ce-și strângeau mâinile rânjindu-și, se auzi urletul sălbatic al băiatului și-l văzură ieșind din tufiș cu pași laterali, rapid ca un crab, și bivolul se repezi la ei, șiroind de sânge, cu fălcile Încleștate, cu botul Întins În față; ataca, privindu-i cu ochii lui mici, ca de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson, și văzu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Spania ar fi un matador. Și ție, care mai ești și de la țară, ți-ar fi și mai frică. — Ba nu, zise Paco. Prea făcuse de multe ori În gând chestia asta. Prea de multe ori văzuse el coarnele taurului, botul lui umed, urechile care-i tresăreau, apoi capul care se apleacă și atacul, tropăitul copitelor și taurul Înfierbântat trecând pe lângă el, În timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe loc În curentul de apă, ajutându-se de aripioarele vălurite. În timp ce-i privea Își schimbaseră poziția făcând niște unghiuri rapide, numai ca să rămână imobili În curentul rapid. Nick Îi privi mult timp. Îi privi cum stăteau pe loc cu botul Înfipt În curent, mulți dintre ei stând unde apa era mai adâncă și curgea mai repede, ușor distorsionați, așa cum Îi vedea el În adânc, sub suprafața sticloasă și convexă a apei. La suprafață, apa se-mpingea ușor, umflându-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dincolo de coarne și să-l ucidă. Nu se gândea la spadă, nu la cum o să-l ucidă. Își gândea În primul rând pașii. Dar imaginile veneau peste el. Înaintând, atent la picioarele taurului, Îi atraseră atenția, Într-o succesiune, ochii, botul umed și deschiderea largă a coarnelor care ținteau În față. În jurul ochilor, taurul avea niște cearcăne ușoare. Își ținea ochii pe Manuel. Simțea că o să-l facă praf pe micuțul ăsta cu fața palidă. Acum, oprindu-se-n loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o lovitură și se trezi luat pe sus. Apăsă pe sabie când se Înălță și trecu peste taur, dar sabia Îi zbură din mână. Căzu la pământ și taurul era peste el. Întins pe jos, Începu să-l lovească În bot cu papucii din picioare. Îl lovea și-l lovea și taurul era pornit asupra lui, coarnele ratându-l Întruna din cauza agitației, lovindu-l mereu cu capul, Înfigându-și coarnele-n nisip. Lovind Întruna, ca un tip care ține mingea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
înșirau mărgele roșii la marginile potecilor. De la o zi la alta, culorile se schimbau, se amestecau, de parcă dinadins un pictor zănatic umbla pe la fiecare frunză cu o pensulă fermecată. Multe din aceste podoabe cădeau în iarba verde și fragedă pe lângă boturile calde ale vacilor, care pășteau cuprinse de nepăsare și înțelepciune. Unele dimineți erau pline de luceferi, altele de neguri dese. Toamna a fost blajină, dar pe la mijlocul lui noiembrie a căzut zăpadă multă și vântul a spulberat-o, troienind drumurile.” Cerințe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]