2,230 matches
-
Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară în măruntaie / Lampioanele păsărilor îi împodobesc ca sălile de bal”, „Și furtunile: ce pene strălucitoare în pletele munților”, „Plecarea aprinde focuri de artificii sub țeastă”, „Spaimele te întâmpină precum în carnaval măștile” (Brățara nopților). Două versuri din Plante și animale rostesc cuvântul esențial pentru calificarea acestei viziuni: sărbătoarea: „și iată că trăsura somnului sărbătorească / intră pe potecile privirii” (Mai târziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și mai tonic al bâlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm pe urmele unui futurism acum îmblânzit, realizând adeseori înlănțuiri imagistice care aruncă semnificative punți între cele două universuri înrudite, ca în aceste versuri din Brățara nopților (XII): Te plimbi în călușeii sângelui, ce scrânciob inima De pe trapezul privirii se avântă în salt mortal zările Zările ca niște clopote se nesfârșesc dar acrobat vântul Jonglează elegant cu frunzele cu tăcerile... Dacă observăm că în celebra secvență
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca, privit din unghiul modelării toposurilor spectaculare. Ele pot fi, de altfel, decupate de oriunde, într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lângă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și împrumută recuzita specifică în, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca în secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit în arena privirilor Toreador inima
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lângă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și împrumută recuzita specifică în, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca în secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit în arena privirilor Toreador inima îi întărâtă fluturând mantie sângele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune în XVIII: „toreador anotimpul prinde în goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un pântec dăruie lumini zările ca reclamele marilor bijutieri. Că a vedea înseamnă în același timp a focaliza infinita varietate a lumii obiectelor, sub incidența tensiunilor eului, ne-o spune și un reprezentativ fragment din secvența a VI-a a Brățării nopților: Am aruncat năvodul să prind peștii culorilor ș...ț Adun toate înfățișările lumii sub cristalul pleoapei Clatin în mine ocheanul minutului Continentele flutură în privire ca bandajele nopților Cu spatele adus înspre fruntea hârtiei Strâng colierele aerului din nevăzut
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Totul cosmic, acordând imaginației și visului puteri transfiguratoare. Nu întâmplător imaginea baghetei magice și a substitutelor ei în planul energiei afective a eului este dintre cele mai frecvente. De foarte multe ori, miraculoase mutații se petrec „precum la atingerea baghetei” (Brățara nopților), a „nuielei fermecate” („Ca o nuia fermecată privirea peste pianul colinei” - Zodiac, XI) sau a „toiagului” magic („Cu un toiag învie în literă un șipot” - Zodiac, III). Tot ce se poate deștepta, prin atingere, izbire, deschidere, răscolire etc. viața
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
A deștepta și a răspunde devin, pe mari suprafețe ale poeziei, nucleele verbale în jurul cărora se construiește viziunea metamorfozelor provocate în universul exterior de impactul cu „undele” vieții lăuntrice, fie numite direct, fie reprezentate prin „delegați” metaforici. Un fragment din Brățara nopților, XII, pune într-o grăitoare relație această așteptare / provocare a răspunsului, cu actul convocării tuturor semnelor universului în poem, dinspre cele patru puncte cardinale, întru realizarea marii sărbători cosmice: Cheamă de la apus împărțitorul de semne, Cine să dezlege inscripțiile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
râsul izbește în cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „Sângele tău e-n trâmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o încoardă” - sunt exemple culese doar din Brățara nopților. Foarte întinsa „ars poetica” din Zodiac este construită, practic, în întregime tocmai pe ideea puterii transfiguratoare a cuvântului ca bun conducător al tensiunilor interioare și agent, ca atare, al metamorfozelor celor mai neașteptate. Bucuria poetului e, înainte de orice altceva
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
moderne, în care - după expresia lui Octav Șuluțiu - „imaginile sunt răsturnate în planuri întretăiate, precum sunt descompuse mișcările în tablourile artei noi”, și variațiunile pe câte o singură temă se conjugă în chip și mai evident îndeosebi în Ulise și Brățara nopților. Secvențe de „notație” caleidoscopică, de tipul: „e ora când englezii o aplaudă pe raquel meller / și refuză buchetul de violete / aruncă lumini jocurile de ape / scrâșnesc din dinți marile cotidiane / și iată: agenții companiilor / de afișaj / primenesc rufăria zidurilor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca o pălărie / A oceanului”; „Și am venit spre tine cum grindina spre ringlodă / Cum bucățica de dinamită spre accidentul de cale ferată / Cum oceanul spre urechea fină a scoicilor / Cum din primul vers ești prezentă în această odă”... În Brățara nopților, procedeul fusese de asemenea destul de frecvent utilizat, unei metafore multiple urmându-i, amorsată de unul dintre comparanți, o altă serie imagistică adiacentă, ca în versurile acestea din secvența X: Noaptea e un steag de zăpezi E o temniță de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
imaginea sufletului se adună /.../ Cărțile sunt încă umede de sărutul mașinelor /.../ Cărțile vin pe buzele mele ca toate șipotele / Ca toate păsările / Cărțile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: câte trepte spre ferestruica deschisă nevăzutului”... Urmând imediat Brățării nopților, Zodiac indică deja - deși menținând încă multe „barochisme” de până acum, începutul unei anumite degajări de supraâncărcarea imagistică, odată cu accentuarea notei de discursivitate ce va domina în Petre Schlemihl și Patmos, restrângând dispersia asociativă. Trebuie să căutăm mult până
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unui nucleu textual, în sensul amplificării diverselor tipuri de relație inter-obiectuală, e omolog, în linii mari, celui aplicat „imaginilor” din exemplele de mai sus. Fenomenul e caracteristic îndeosebi etapei mediane, de maximă explozie imagistică, a operei, adică poemelor cuprinse în Brățara nopților, Plante și animale, Incantații, unde „figurile elocuției prin legătură” (îndeosebi adjoncțiunea și conjuncția) sunt extrem de numeroase. Iată, de pildă, câteva „adjoncțiuni”, constând, cum se exprimă Pierre Fontanier, în „raportarea mai multor membri sau părți ale discursului la un termen
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sau părți ale discursului la un termen comun care nu e exprimat decât o dată”: „Și nopțile se fugăresc, apleacă sălciile în amintire / Aprind un foc somptuos din surcelele stelelor / Adună de pe flori polenul somnului / Și-l dăruie cerșetorului la răspântie” (Brățara nopților, X); „Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului / Pentru aurul strâns în funduri / Pentru tristețea care își sună clopotele în cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surâsului / Pentru nădejdea mângâind umerii ca o blană albastră” (Ibid., XV); „șOmulț nu simte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în imperialismul său, noi și noi aluviuni verbale. Cum am mai observat, descripția și notația „impresionistă” manifestă mereu tendințe centrifuge: tentația „demonului analogiei” este prea mare pentru ca poetul să nu-i cedeze aproape în fiecare vers. Covârșitoare în volume ca Brățara nopților sau Incantații, ea era prezentă și în mai echilibratul Ulise, chiar în unele secvențe în care „rama” tabloului rămânea încă vizibilă, precum în cea a spitalului, citată de G. Călinescu pentru a ilustra ceea ce el numea „disonanța dintre fondul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și imagini”, „abundența imaginilor” etc. revin mereu în comentariile epocii, putând fi sintetizate, sub unghiul judecății de valoare, într-o formulă a lui Pompiliu Constantinescu, pentru care, la Voronca „excesul însușirilor sale este contrariat de excesul defectelor”. Dacă, scriind despre Brățara nopților, Octav Șuluțiu motiva lipsa de „unitate”, în înțeles tradițional, prin faptul că avem de-a face cu „o poezie de romantism frenetic, neputându-se complace în constrângerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberându-se prin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un „exercițiu” care duce la un „cerc vițios al metaforei ce se caută tot pe ea”. O altă formulă a aceluiași, că „sângele nu curge prin poemele lui Voronca” e aproape coincidentă cu formula lui G. Călinescu din cronica la Brățara nopților, după care „fraza poetică e lipsită de ligament ideal” (În Istoria literaturii române..., G. Călinescu va spune că: „poezia lui nu are limfă pentru circulația imaginilor”...). Contraria și nemulțumea, cum se vede, însuși principiul ce prezida la construcția imaginilor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și instituirea unui regim de cvasi-autonomie a semnificantului față de semnificat. Cu privire la aceste aspecte s-a observat că „singura rudenie între cuvinte este virtutea lor (îndepărtată de altfel) asociativă, pe o latură cu totul externă, supusă mereu contradicției” (G. Călinescu, despre Brățara nopților). Același critic scria în recenzia la Petre Schlemihl că: „D. Voronca duce abuzul de metaforism până la compararea unei imagini cu altă imagine sau până la caricaturizarea universului. Fiindcă gingiile sunt albe și dimineața scoate stelele nu se poate spune fără
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
se prelungesc dinspre manierism și baroc, destule observații și judecăți emise în contemporaneitatea poetului rămân totuși valabile. Și nu e neapărat nevoie să credem, împreună cu Șerban Cioculescu, în efectele terapeutice ale versului alexandrin, cu rigorile sale formale, recomandat odată autorului Brățării nopților, pentru a fi de acord că în scrisul acestuia există multe „virtuți poetice neîndiguite”, explicabile, desigur, și prin „uzul și abuzul unei disoluții principiale” caracteristice „poeziei moderniste” în genere - cum observă criticul cu altă ocazie - dar, nu mai puțin
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a fost mereu cea a avangardistului, și căreia "armura" sonetului nu-i poate asigura decât o foarte relativă protecție. UN POEM AL „SINTEZEI MODERNE” Încercând o situare istorico-literară a poeziei lui Ilarie Voronca, G. Călinescu nota, în recenzia consacrată volumului Brățara nopților, aceste rânduri pe care urma să le reia, aproape fără modificări, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent: „Dl. Ilarie Voronca scrie un fel de poezie pentru care declararea școalei literare ar fi o ușurință făcută cititorului. E
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ilarie Voronca este așadar, un impresionism ordonat în punctul inițial, dar sfărâmat cu voință prin procedee tipografice și metaforism exagerat până la deplina, uneori, anulare a oricărui sens și a oricărei emoții. Și în ciuda pozelor ștrengărești și a fervenței revoluționare, poetul Brățării nopților e un temperament retoric, tentat de frazele somptuoase și definitive”. Dacă trecem cu vederea stilul cam superficial-jucăuș cu care sunt reținute trăsăturile definitorii ale orientărilor de avangardă menționate de critic, ca și reducerea la „procedee tipografice” a inovațiilor poetului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curând de modernismul moderat decât de fronda avangardistă. Nota de discursivitate la care se referă și G. Călinescu nu lipsește nici din aluvionara Brățară a nopților, și ea se va accentua în Zodiac și mai ales în Petre Schlemihl, certificând înrudiri whitmaniene (detectabile încă în Ulise) și anunțând accentele de retorică umanitaristă din lirica de expresie franceză a poetului. Pentru a nu mai vorbi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
model al barocului, București, Ed. Univers, 1984, pp. 176-177. . Ibidem, p. 180. . O. Șuluțiu, Ilarie Voronca, „Invitație la bal”, în Vremea, IV, 1931, nr. 193, p. 5. . D. Toma, Op. cit., p. 138. . Ibidem, pp. 130-131. . Ibidem, p. 132. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, în Vremea, II, 1929, nr. 87, p. 2. . v. în acest sens și opinia lui I.I. Cantacuzino, referitoare la Incantații, dar adecvată și acestor pagini premergătoare: „Majoritatea poemelor sale sunt ode, adică poezii presupunînd un sentiment
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
7228, p. 1). . P. Fontanier, Les Figures du discours, Flammarion, Paris, 1968, p. 336. . Ibidem, p. 339. . G. Călinescu, Istoria literaturii române..., E.F.R., București, 1941, pp. 782-783. . P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, în Vremea, 1933, nr. 273. . O. Șuluțiu, „Brățara nopților” de Ilarie Voronca, în Vremea, 1929, nr. 87, p. 2. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Incantații”, în Adevărul, XLIV, 1931, nr. 14.691, p. 1. . E. Gulian, Ilarie Voronca, „Incantații”, în România literară, 1932, nr. 7. . G. Călinescu, Ilarie Voronca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nopților” de Ilarie Voronca, în Vremea, 1929, nr. 87, p. 2. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Incantații”, în Adevărul, XLIV, 1931, nr. 14.691, p. 1. . E. Gulian, Ilarie Voronca, „Incantații”, în România literară, 1932, nr. 7. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Brățara nopților” în Viața literară, IV, 1929, nr. 114. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, loc. cit. . Marin Mincu, Avangarda literară românească, Ed. Minerva, București, 1983, p. 38. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Plante și animale” și „Brățara nopților”, în Adevărul, 1929
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Brățara nopților” în Viața literară, IV, 1929, nr. 114. . G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, loc. cit. . Marin Mincu, Avangarda literară românească, Ed. Minerva, București, 1983, p. 38. . Ș. Cioculescu, Ilarie Voronca, „Plante și animale” și „Brățara nopților”, în Adevărul, 1929, nr. 14.096, pp. 1-2. . Idem, Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl”, în Adevărul, 1932, nr. 14.997, pp. 1-2. . Al. Philippide, Ilarie Voronca, „Zodiac”, în Adevărul literar și artistic, seria II, 1931, nr. 540, p. 1. . G.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]