12,871 matches
-
din seara petrecerii. O dată terminat repertoriul cei doi nu mai avură nimic să își spună. Gațiu se gândea la fete tot atât cât se gândea Luana la băieți. Își petrecu sărbătorile, ca de fiecare dată, cu mama și Bica, în fața bradului gătit și a bucatelor de pe masă, împărțindu-și cadourile și singurătatea. Luana era sătulă de acel Crăciun sărbătorit în tăcere doar în prezența celor două, de noaptea Revelionului an de an irosită la lumina seacă a becului din sufragerie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alergat ca bezmeticii, chiuind și urlând din tot pieptul. Deși se murdăreau ca purceii, Iuliana îi lăsă să-și facă de cap. Mai mult decât puii cei zburdalnici, o preocupa femeia de lângă ea căreia, la întâlnirea cu muntele uriaș și brazii, i se umeziră ochii. La ce te gândești, Luana? Spune-mi ce-ți trece prin minte. Ar fi vrut să-i spună adevărul, să se destăinuie, să scape, într-un fel oarecare, de povară. Dar Iuliana întruchipa perfecțiunea, idealul feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcu nici un comentariu dar păstră un sentiment nedefinit că Bariu n-o mai privea cu ochii de altă dată. Își găsi împăcarea în brațele lui Ștefan. În noaptea de Crăciun, la căldura focului din sobă și la lumina globulețelor din brad, în cabana din vârful muntelui unde se refugiaseră, pierduți în peisajul euforic din jur, ei se bucurară de frumusețea înălțătoare a Sărbătorii. Au stat lipiți unul de altul și-au privit stelele agățate de fereastra lor, mângâindu-se și sărutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neagră, poate purta doliu ori poate se îngrășase puțin și-și masca prin acea culoare realitatea. Cu ochii ei creionați foarte puternic, fascinanți, cu ținuta mândră, cu părul revărsat pe spate, atrăgea ca un magnet privirea. Oare unde văzuse trei brazi singuratici, pârliți de soare, prăfuiți, dar a căror imagine te și ducea cu gândul la o vacanță petrecută cândva la munte, iar alături de ei un drumeag șerpuind pe câmpie și, lateral, o casă cu toate ferestrele deschise? Desigur brazii aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trei brazi singuratici, pârliți de soare, prăfuiți, dar a căror imagine te și ducea cu gândul la o vacanță petrecută cândva la munte, iar alături de ei un drumeag șerpuind pe câmpie și, lateral, o casă cu toate ferestrele deschise? Desigur brazii aceea rezistau acolo la șes în plin soare, doar în ideea de grup. Era toamnă, bătea foarte tare vântul. Cu fața ascunsă între gulerul hainei, aproape că s-a ciocnit de profesorul Alexe așa cum mergea cu ochii mai mult închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spune o însușire corespunzătoare substantivului respectiv. De exemplu: ghiocel argintat soare strălucitor minte limpede câmp împrimăvărat frunziș arămiu frunză mohorâtă zăpadă sclipitoare pădure bătrână floare mirositoare Aceluiași substantiv i se pot atribui însușiri prin comparație: alb ca zăpada înalt ca bradul negru ca tăciunele auriu ca bobul de grâu strălucitor ca soarele iute ca vântul verde ca mătasea Imaginează-ți că ești... Un elev va rosti un substantiv, iar un altul va spune un alt substantiv din câmpul lexical al celui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Această localitate, fiind stațiune de odihnă și tratament, primește foarte mulți oameni. Mă plimbam cu bunicul; admiram poienile înverzite și pădurea cu frumusețile ei, dar cel mai mult îmi plăcea să mergem acolo unde mă-ntâlneam cu Riri. Sub un brad înalt, se afla o canapea. Ne așezam și loveam nucile, strigând-o. Ea apărea îndată. Era unică și cu blănița roșcată și moale, părând printre crengile copacilor un bulgăre de foc. Se apropia ușor de noi. Avea un cap mic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe spate. Îi întindeam nucile sau alunele. Ea le prindea cu lăbuțele din față, le ducea la gură și începea să le ronțăie cu multă ușurință. Dacă se apropia cineva sau auzea un zgomot, ea se speria și fugea în bradul cel înalt, sărind cu multă ușurință de pe o creangă pe alta. Îmi place acest animal, fiindcă este blând și prietenos. Eleva C.I., clasa a III-a Lăbuș (compoziție prin analogie) Ieșind de la școală, mă plimbam prin livada din față. Fiind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri; prieten statornic. Despre codri: codrii lipsiți de frunze și de cântec; codrii vineți; codrii nepătrunși de brad; amfiteatru vegetal; oceanul verde al coniferelor; codrul negru tace; cotite luminișuri de păduri; copaci ca niște lumânări cu flacăra verde; pomii sunt fantasme; frumusețea codrului de un farmec neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a codrului; Despre copaci: copaci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; brazi ca niște lumânări de flacără verde; un zarzăr mic și-a răsfirat crenguțele ca spinii; parfumul cireșilor înșirați într-o fascinantă simfonie de culori de-a lungul străzilor; copacii se dezbracă; Despre flori: un fir de ghiocel plăpând; ghiocelul argintat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
drumuri-nalte de cocori; albele stihii; mingea de foc a soarelui; pernuțe de mușchi; pătuț de mlajă; tron de piatră; reci oglinzi de apă; pacea serilor de toamnă; în depărtări albastre; apa sună somnoroasă; pragul apelor nestăpânite; miros răcoritor de brad; frunzele se înroșesc de emoție. Despre noapte: nopțile de poezie; noaptea minții mele; amurg rece; noaptea ulițelor vechi; întunecime viorie; nopți ca fantome; noaptea e limpede, răcoroasă; întuneric orb; sclipirile stelelor; noaptea se lasă molcom ca o pânză întunecată. Despre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și de bunuri darnică; năframa ei de aramă; copacii au veșmânt de aramă; a rumenit frunzele; a așezat pe firul de telegraf ultimele rândunele ca un șirag de mărgele; ultimele frunze străluceau ca niște monezi de aur și bronz; de brazi și pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai zăbovească încă puțin pe aceste minunate plaiuri moldovenești. Alina Diana Zamfir, clasa a VII-a A S-a dus iarăși o toamnă ... Stau la fereastră; zarea e perdeluită cu neguri dense care nu-mi dau voie să zăresc Constelația Brazilor. Pe calea ferată, un tren mărfar trage după sine greoi vagoanele cu roțile scârțâind. Funigeii molateci ai soldaților de plumb pribegesc prin văzduh. Deși cerul a devenit deodată prea strâmt, au început să se desprindă lacrimi mărunte și ușoare. Prima
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu fală; în stânga, alt lanț de dealuri îmbrăcate cu tufari sălbatici; în spate, ca o strajă depărtată, Pietricica care pare că păzește târgul pietrei culcate la picioare și-n fața mea se observă un alt lanț de munți acoperit cu brazi înalți care zugrăvesc o armonie întreagă pe aurul înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui. Multe soiuri de peisaje sunt prin deosebite țări, dar rareori întâlnești frumusețea măreață și sălbatică prin care se deosebesc Munții Moldovei. Acolo, pământul, stâncile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care, ca și cel pe care eram noi urca spre infinit, în depărtări. Ajunsesem într-o lume de legende și de miresme tari ale trecutului. La munte, unde lemnul ocupă un loc important în trebuințele localnicilor, ei intră în împărățiile brazilor și pinilor ca într-un templu, mulțumind pădurilor prin grija pe care o au, nelăsând pe nimeni sau nimic să distrugă acele ținuturi minunate ale pădurilor. Spre pășunile muntelui își mână ciobanii turmele, în clinchetul neîntrerupt al tălăngilor. Câteva clipe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca într-un candelabru de stele pășește pe bolta cerească, oglindindu-se în șiroaiele de apă purpurie sau în bălțile solemne și ascultând șuietul acestora îmbinat într-o atmosferă de nori zgomotoși ce-și varsă lacrimile pentru măgurile umbrite de brazi peste câmpiile întinse, peste dealurile cu livezi înmiresmate, ocupând întreaga regiune a Moldovei. Licăriri gingașe ca lumina unei stele polare coboară pe pervazul ferestrei. Privirile sale, ca din imense turnuri de catedrală, îmi închid jaluzelele ochilor somnoroși, iar apoi mi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din această lume de legende și de miresme tari. Mai sus, enorma catedrală a pădurilor ce-și leagănă frunzișul toamna, îmbrăcând Ceahlăul într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele lor jos, la poalele uriașului de calcar, brazii rămân veșnic verzi pe Ceahlău, ținându-i de urât bătrânului rege, părăsit de supuși, părăsit de clinchetul tălăngilor de peste vară. Și prin acest ocean de conifere, razele de lumină ale soarelui cu greu își fac loc, străbătând ca niște sulițe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
locul altei măreții. Raluca Mocanu, clasa a VII-a C Ceahlăul Priveliștea munților moldovenești are un caracter anumit. Parcă-ar ar fi decor, pentru încântarea ochilor și mulțumirea sufletului. Munții mici au forme diverse, costișe line, poiene încântătoare, pădurea de brad coboară până în sat. o femeie a pășit numai peste pârleazul din fundul grădinii și a intrat sub cetină și se cațără pe colina uni rug căutând hribi. Ceahlăul se saltă în cer singuratic și cu cremeni goale. Prin contrast, Ceahlăul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu piscuri înalte de calcar spre marile aripi ale fanteziei ca într-un templu, ca un enorm telescop. Mărimea lui aparentă și prestigiul țin de ansamblu. Toți munții moldovenești din preajma Bistriței sunt de o mică înălțime, căptușiți de păduri și brazi unde se întinde cămașa vegetației alpine. Pustietatea Ceahlăului și singurătatea lui nu are pereche decât dincolo în înfățișarea aspră a Călimanilor. Aburii Bistriței fac popas în pisc, învăluind Toaca și Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de frunze îngălbenite ale copacilor de la poale, care păreau niște bătrâni ce își plecau capul și mâinile trudite în fața veșniciei și tinereții oceanului verde al coniferelor. În timp ce contemplam acest minunat contrast, trăgeam în piept aerul tare, cu puternice miresme de brad și stejar. Această mireasmă mă amețea, fiind cel mai puternic somnifer. Pe Ceahlău, se schimba încet garda de onoare a cerului, văzduhul acoperindu-se cu pătura întunecată și cu licăriri albe. Culmile cu arcuiri blânde abia își distingeau contururile. Aerul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
este tocmai Ana, Soțioara lui, / Floarea câmpului. Deși artistul invocă forțele naturii pentru a o întoarce din cale: Dă, doamne, pe lume O ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să curgă șiroaie... Suflă, Doamne-un vânt Suflă-l pe pământ Brazii să-i despoaie Paltinii să-ndoaie...”, hotărârea și dârzenia cu care Ana învinge împotriva intemperiilor fac din versurile acestea o culme a lirismului popular. Sub spaima de moarte, dorința de nemurire, iubirea de viață, revine aceeași dorință: a fi etern
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pământesc, cu cadrul cosmic, ceresc. Apar aici și simbolurile nelipsite din ceremonialul unei nunți: mireasa, nașii, preoții, lăutarii, nuntașii. În cadrul unei minunate alegorii, contopirea dintre om și natura eternă este făcută printr-o enumerare de elemente naturale: soarele și luna, brazii și păltinașii, paseri și păsărele, munții și apele. Elementele naturii devin, pe rând, preoți care oficiază nunta, lăutari și nuntași, prin acest procedeu al personificării creându-se un cadru fantastic, de basm. Această reacție a ciobanului moldovean conferă baladei Miorița
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
destinului său. Acesta reușește să transforme evenimentul greu și tragic într-un simbol, arătându-și astfel iubirea fără margini față de natură, văzând sfârșitul ca pe o nuntă de proporții cosmice la care participă elemente cosmice (soarele, luna, stelele) și pământești (brazii, munții, păsăreleleă. Aflând care-i este destinul, mândrul ciobănel nu plânge dar nu este nici dezamăgit, nu neagă sensul omorului, ci transformă neșansa care-l sortește morții, într-o taină prin care devine triumfător asupra propriului destin. Prin această alegorie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plângere cosmică, de a-și transforma moartea întro nuntă mioritică. Aceasta constituie o soluție cât se poate de naturală și de originală: Că m-am însurat / c-o fată de crai / Pe-o gură de rai, / C-am avut nuntași / Brazi și păltinași, / Preoți munții mari, / Paseri lăutari, / Păsărele mii / Și stele făclii. În această atitudine a ciobanului, poporul român își recunoaște modelul său de existență și totodată răspunsul pe care poate să-l dea destinului, atunci când acesta se dovedește, așa cum
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]