1,560 matches
-
cum s-ar zice. Băieții insistă: "Buzunare?"... Gata, zic, mă fac băieții. Mă cred de bani gata și vor să-mi viziteze seiful. Întorc meticulos buzunarele pe dos, dar nu dau de înțeles că inima stă să sară din pieptu-mi brav. Joc tare. La urma-urmei, deocamdată nu m-a detronat nimeni: sunt încă depravatul și pușlamaua cartierului meu. Băieții admiră sărăcia cu un "e de-al nostru, dar are o problemă cu etajul sau joacă tare" și continuă: "Atunci ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gura..." Tocmai de aceea, acum, când nu mai eram un prunc de grădiniță, auzind că vine nea Grătărel la noi, de ziua mea, m-am simțit foarte mândru. Când i-am văzut papionul și eșarfa, am și zis, fericit, că brava cadou mi-a făcut mama cu unchiul acesta vestit, care, cel puțin așa zicea lumea, avea un fel ciudat de a locui, stătea foarte mult după gratii și tocmai de aceea-i spuneau prietenii Grătărel, nu pentru că, așa cum crezusem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sprijini iarăși de fereastră și-i zâmbi: — Ai fost mai bună. Le-ai răspuns foarte bine. De ce sunt așa niște fiare? — Totdeauna sunt la fel. Burghezi, spuse el. Proletariatul are virtuțile lui, iar un gentleman e adesea bun, drept și brav. E plătit să facă ceva folositor - să guverneze, să predea la școală sau să vindece bolnavii -, sau are banii de la tatăl său. Probabil că nu-i merită, dar nu i-a făcut nimănui rău pentru a-i obține. Însă burghezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a dat de mâncare copiilor, i-a spălat și i-a culcat. Apoi a adormit și dânsa. Către miezul noptii s-a trezit can iad, dacă așa o fi arătând iadul. Un trăsnet a lovit marele stejar din marginea localității. Bravul copac milenar a luat foc. Ardea ca o torță vie. În ciuda faptului că ploaia continua să înnece pământul. S-a oprit, însă, brusc. Dar, focul, iscat din aruncăturile bucăților din stejarul trăsnit și aprins, continuau să ardă, pe unde au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-le, Bruno se cufundă În Les Six compagnons et l’Homme au gant, probabil capodopera lui Paul-Jacques Bonzon, recent reeditată În Bibliothèque verte. Sub soarele aproape insuportabil, era o plăcere să te regăsești În cețurile lioneze, În prezența liniștitoare a bravului câine Kapi. Programul după-amiezii Îi permitea să aleagă Între sensitive gestaltmassage, eliberarea vocii și rebirth În apă caldă. În principiu, masajul părea cel mai hot. Cât despre eliberarea vocii, Își făcu o idee În timp ce urca spre atelierul de masaj: vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șaizeci de ani au aceleași activități, același aspect fizic, aceleași dorințe ca un tânăr de douăzeci de ani. Apoi, când nu mai poți lupta cu Îmbătrânirea, dispari prin eutanasie liber consimțită; foarte discret, foarte rapid, fără drame. Societatea descrisă În Brave New World este o societate fericită, din care tragedia și sentimentele extreme au dispărut. Libertatea sexuală este totală, nimic nu mai stă În calea Împlinirii și a plăcerii. Rămân mici momente de deprimare, de tristețe și Îndoială; dar sunt tratate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o făcuse, că de regulă universul lui Huxley e prezentat ca un coșmar totalitar, iar cartea lui ca o denunțare virulentă; e pur și simplu o ipocrizie. Sub toate aspectele - control genetic, libertate sexuală, luptă Împotriva Îmbătrânirii, civilizație a vacanțelor -, Brave New World e pentru noi un paradis, e de fapt tocmai lumea la care Încercăm să ajungem, până acum fără succes. Astăzi, singurul lucru ce deranjează puțin sistemul nostru de valori egalitar - sau mai precis meritocratic - e diviziunea societății În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Se despărțiră pe jumătate beți, dar Într-o dispoziție excelentă. Bruno Îi vorbi Christianei despre Le Club des Cinq, Îi spuse cât de mult seamănă cu imaginea pe care și-o făcuse dintotdeauna despre Claude; nu lipsea, după el, decât bravul câine Dago. A doua zi dimineața, s-au dus Împreună pe plajă. Era frumos și foarte cald pentru luna septembrie. Era plăcut, Își zise Bruno, să meargă toți patru, goi, de-a lungul țărmului. Era plăcut să știe că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trebuit să atace, simultan și prin surprindere, flancurile unui divizion de betoniere, numai că, din motive nicicând elucidate, grupurile nu s-au abătut În același timp asupra inamicului, ci au apărut la o diferență de câteva minute, răstimp suficient pentru ca bravii noștri luptători să fie tasați, nivelați și făcuți una cu pământul. Să se fi Îndreptat ei atunci ca niște lemingi spre ocean, nemaisuportând gura femeii? Să fi scăpat din vedere gestul reflex al complotiștilor de pe toate meridianele, acela de a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și prieten aspru, chip nemuritor al Întunericului și al nopții, alături de care mi-am petrecut jumătate din viață și alături de care voi viețui pînă la capătul zilelor mele, de ce m-aș teme oare, atîta timp cît ești cu mine? Prieten brav, rudă de sînge cu moartea ce-a mîndră, chip sumbru, oare n-am pășit Împreună pe milioane de străzi, oare n-am străbătut Împreună bulevardele largi și zbuciumate ale nopții, oare n-am traversat singuri mările Învolburate, n-am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
urmărim până la final soarta galinaceelor susnumitului Bill Crash, care cu drag le-a crescut, cu drag le-a tăiat, cu drag le-a refrigerat sau înghețat și cu drag le-a trimis armatei americane din Vietnam. Și ca nu cumva, bravilor soldați americani să nu li se aplece când mănâncă eroicele găini refrigerate, ajunse pe câmpul de luptă, Bill Crash a scris clar până când sunt valabile zburătoarele ajunse în stadiul de pasări refrigerate, 1 mai 1975. Dar ceea ce era de așteptat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mântuire, în regi, ciocoi sau Dumnezei" fiindcă poporul acesta, nu trebuia să afle prea curând adevărul acesta, iar când îl vor afla, să fie prea îndobitociți ca să mai înțeleagă mesajul. Acum în privința ciocoilor și mai ales al regilor, în mintea bravului dobitoc român, apele s-au mai ales și deși așa cam în pâclă, a început să distingă un colț de adevăr, ceea ce îl face uneori să mai mârâie câinește, într-un dinte. Dar face asta doar în fața oglinzii din baie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a Asybarisului pentru a-i saluta pe curajoșii care vor căuta, o dată în plus, să vadă cât de extinsă e izolarea lor de lume, mergând cât mai departe spre sud, cu grija de a se întoarce înainte de sezonul ploilor. Dar bravii temerari s-au ales de fiecare dată cu un insucces. Au întîlnit pământuri întinse, pe care crește o iarbă săracă, aproape stârpită de soare, întrerupte, când și când, de bălți cu apă mâloasă ori de mici păduri, compuse din arbuști
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
suvenir" din armata imperială. Și e bine că s-a întîmplat așa. Am crescut cu această imagine eroică și n-am făcut nici o legătură între ea și ce mi-a povestit tata despre momentele dificile de pe front. Eram încredințat că bravul "kanonir Alecsandru Paleriu", cum își scrisese tata numele, cu cerneală neagră, lângă indicativul unității, pusese pe fugă mulți dușmani prin asalturile sale impetuoase. Îl priveam cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu liftul și, la capătul unui alt coridor, unde a trebuit să ne strecurăm printr-un furnicar de pacienți, am pătruns într-o sală plină de persoane în halate albastre și cu măști de tifon. M-am străduit să par brav, să nu mă comport ca o cârpă. Doar când am urcat treptele mesei pe care urma să mă întind pentru coronarografie, vitejia mea s-a clătinat, cerîndu-mi un efort special de voință. Concluzia a fost seacă. E necesară o operație
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se incomodează bucuros unii pe alții, cînd este vorba de orașe și provincii cîștigate! A propos de acești auxiliari, Machiavelli caută să-și verse veninul pe elvețienii care sînt în serviciul Franței. Trebuie să spun un cuvînt și dcspre aceste brave trupe; căci este neîndoielnic că francezii au cîștigat multe bătălii cu ajutorul lor, că ei au adus servicii însemnate acestui imperiu, și că dacă Franța i-ar concedia pe elvețienii și pe nemții care fac parte din infanteria ei, ar fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
eu cu unul - așa cam pe măsura dumitale, sergentule - îl însoțeam pe neamț... Când am ajuns în liniile noastre, era cam după al doilea cântat al cocoșilor... Întrebarea îi ce au spus cei de la comandament? - a întrebat ofițerul. Doar un „brava”. Dar după atacul de peste o zi, ne-au citat prin ordin pe divizie. Toaibă a închis ochii, reamintindu-și momentul când pentru o trebușoară ca asta s-a ales cu un glonț de mitralieră în fluierul piciorului... Trenul se târa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o atmosferă caldă, prietenească, metoda va Înrîuri gîndirea, epocă fără egal În multimilenara noastră istorie, se va ajunge În cele din urmă la gîndirea de lemn, poate că s-a și ajuns, Deplini Încrezători În destinul țării / Și În izbînda bravului popor, cînd din capul fiecărui cetățean se va răspîndi un plăcut zgomot de atelier de tîmplărie sau În fruntea Partidului fi-va reales de moară olandeză, sfărîmÎnd cu spor ultimele resturi ale cuvintelor cîndva vii, Cale, comunistă lege, calea Marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
categorie, singur ca o măslină, comportamentală, În acest mod pînă și viermele este curajos, se spune la ora de botanică, afirmație plagiată de Cline În Călătorie la capătul nopții În pofida colaboraționismului, a morții pe credit, așa pînă și șobolanii sînt bravi, cutezători, petulanți, dar, este adevărat, numai cînd Își apără puii. Oricum, vorbele Sfîntului Augustin și ale Papei, despre iubire și alte prostii, au devenit galopant senile, Îndreptîndu-se cu viteza proiectilelor teleghidate spre antichitate ca să se-ngroape definitiv acolo, printre ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face nu cu bani, ci din Încredere, din capacitatea de-a gîndi vizionar.” Ca să reușești, „trebuie să Încalți” cizmele de cauciuc al șantierului, „În demnitatea de a nu cerși și a pune mîna pe lopată”. Cum spunea un antic. Iată, bravi cititori sau ce sînteți, cheia reușitei În stil românesc. La Început cauți o Întîmplare. Apoi cazi Într-o gîndire profetică, un timp. Aștepți. Și, dintr-odată, devii demn punînd mîna pe lopată. Sapi. Și descoperi o tipografie Sau nu sapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Iar de mă culc și‐s obosit, Să mă dezbrac m‐ajută și cum mă crede adormit, Cu foc ea mă sărută . Din motive didactico‐pedagogice urma, firește, o alta‐ patriotică: MICUL DOROBANȚ. Unu, doi,‐ unu, doi, Suntem fii de bravi eroi Strănepoți de‐ai lui Traian Viță veche de Roman. Unu, doi, ‐ unu, doi, Viitorul suntem noi și nădejdea țării‐ ntregi, Că vom fi soldați viteji . Unu, doi, ‐ unu, doi, Înainte, nu‐napoi, Foc în suflet, arma‐n mâini Dorobanți
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
zbor și urc pîn' la nor!... Drept răspuns, femelele își umflau penele: - Iui, iui, iui! Hadașca mea, du-mă lîng-o stea!" sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți au urlat ca unul. - Așa, bravii mei hatelași! Am rîs și ne-am veselit pînă seara tîrziu, cînd l-am aruncat în prăpastia Hau, hrană pentru vulturii argintii. Doar Kolin s-a dus la pițuit. Îl liniștea să taie-n seară pițele la cudate." - Mai viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
ai nevoie... Ai pus-o bine? Așaaa... Pune Întâi mâna pe ulcică și ascute-ți memoria. Ei? Totul e În regulă? Atunci, spune-mi dacă numele de Petrică Staniște Îți spune ceva... Așa-i că da? Află matale, dragul și bravul nostru cercetaș, că am avut onoarea să stau de vorbă cu acest camarad al tău, În cabinetul profesorului Hliboceanu, pe care Îl cunoști... Și dacă ai ști cât de mult m-a rugat să-ți scriu să vii la Iași
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca la un altar. Mîinile le ținea a rugăciune: depuse pe pupitru și împreunate mai sus decît trebuia. Am aflat mai tîrziu că domnișorica nu era altcineva decît Șichy. În probă de angajare la Tele-Next. Emoțiile și le ascundea destul de brav. Harisma pentru micul ecran (asta nu se-nvață, surioară) a apărut mai tîrziu. Și știința că întrebarea trebuie să încerce a fi mai importantă decît răspunsul. Nu, interviul nu mi-a plăcut. Te-ai acrit, Rusalin, am conchis închizînd televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
starea psihică și mentală a acelui care are mulțumirea că, prin Vocea manuscrisului i se dă dreptate pentru activitatea mobilizatoare a conștiinței cetățenilor țării. Nu pot să nu remarc adevăratul cult al autorului pentru îndrăgitul erou, semnalând cu mândrie împotrivirea bravă a lui și a celor din familie, semnificând împotrivirea maselor populare. Concluzia finală a autorului se încadrează în mesajul pe care îl transmite cititorului: “Pe omul ăsta, pe unchiul, ca pe mulți alții de la început i-a doborât comunismul. Are
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]