1,766 matches
-
de câțiva gealați, a descins acasă la noi. În stradă aștepta duba neagră cu motorul pornit. Tata dormea. Au spart ușa. Au năvălit peste el, au aprins lumina. -Unde sunt nevastă-ta și copiii? a urlat la el Fanache cu brutalitate. -Lipsesc din oraș, sunt la țară, a explicat tata și instinctiv și-a pus la ochi ochelarii care stăteau pe noptieră. Răspunsul tatei l-a pus în maximă încurcătură pe Fanache, cum adică sunt plecați, la posibilitatea asta nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
învățat pe de rost biografia, a ajuns un soi de specialist în Stalin, și un soi de colecționar fanatic al elementelor din biografia tătucului: totul îl captiva, totul îi stârnea admirația - de la tinerețea în care Iosif Visarionovici Dugașvili excelase prin brutalitate, ignorarea regulilor morale și sociale comune, accente de paranoia, apoi anii lui de pușcărie (fusese condamnat pentru furtișaguri), evadarea (aici tovarășul Cameniță constata emoționat că traiectoriile lor seamănă ca două picături de apă, și el avusese de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sigur puștiul avea niște ascunzișuri, niște întunecimi pe cinste, acu totu era s-ajungă el, Cameniță, la ele. Drept care șeful regiunii a schimbat tactica: s-a îmblânzit. Da, ajunsese și el la asemenea performanțe, subtilități, rafinamente: uneori punea catifea peste brutalitatea lui fără de margini. Brusc, s-a așezat pe un scaun și cu voce mormăită, dar potolită, l-a invitat și pe deținut să ia loc pe celălalt scaun. Erau față în față, îi despărțea o masă de lemn, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
umplut o pagină cu scrisul său impecabil, pregnant, caligrafic, de intelectual adevărat. Era convins că trebuie să scrie ce i se cere, nu mai voia să ajungă în beciurile Securității, nu mai era capabil să suporte a doua oară arestarea, brutalitățile fizice inimaginabile și era conștient că acesta e prețul, numai astfel, umplând cu litere caligrafice o pagină sau două, își câștiga libertatea, își câștiga dreptul de a-și urma până la capăt excepționala sa chemare literară, să scrie - pentru asta se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de mediocri au început să-i imite pe pictorii și sculptorii sovietici ai zilei, promovați la rang de modele de propagandă bolșevică. Era ca și cum ar fi așteptat de ani buni acest moment și puteau, în sfârșit, să-i scoată cu brutalitate din cărți pe seniorii Pallady, Petrașcu, Ressu, pictând și sculptând cum le cereau ocupanții. Tot atunci, s-au pus în slujba ideologiei momentului și câțiva critici. Cronicile lor au produs un rău și mai mare decât operele oportuniștilor, deoarece aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
obțină aprobarea pentru construcția unor biserici noi de pe valea Siretului. Într-una din zile, Pr. Rotaru, mergând la Piatra pentru a pune la punct unele treburi împreună cu Ciubotaru, un ștab de la birou l-a îmbrâncit și l-a lovit cu brutalitate pe Pr. Mihai strigând la el: „Afară! Ce vă tot interesați atât de Ciubotaru?” Sunt sigură că dl. Ciubotaru v-ar putea spune foarte multe lucruri despre Pr. Rotaru. La fel și Pr. Albert, care a ținut predica înmormântării părintelui
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Noi” (octombrie 1492). Este cunoscut că acest eveniment a dat loc la interpretări ale sensului și importanței evenimentelor de acum 500 de ani în urmă. Se știe că descoperirea, cucerirea și încreștinarea lumii Noi a fost însoțită de atrocități și brutalități oribile, de încălcări ale dreptului și libertății omului duse până la nimicire, de sclavizarea unei imense mulțimi de oameni, de distrugerea unui culturi și a unei civilizații ale căror relicve astăzi ne smulg admirația și regretul. Cuceritorii au debarcat pe imensul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
creier. Nu e nevoie să mă mai uit o dată la afiș pentru a descrie exact cum e plasată mâna bărbatului sub pantoful ce-o calcă. Selecția făcută de memorie nu mă surprinde, ci este întocmai așa cum trebuie să fie: în fața brutalității, orice frumusețe își pierde înțelesul specific, se schimbă în opusul ei, devine obscenă. Așa se întâmplă cu oamenii frumoși care îi maltratează pe alții, cupeisajele frumoase în care s-a încuibat mizeria umană, și la fel stau lucrurile cu frumoșii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
O reclamă de acest fel n-o poate născoci decât cineva care nu realizează defel că violența provoacă suferință și îi mutilează pe oameni. A împovăra un pantof cu o asemenea poveste nu înseamnă rafinarea esteticului, ci subminarea lui prin brutalitate. Dimensiunea și liniștea încremenită a acestor afișe publicitare reprezintă un program cotidian oferit ochiului. Afișele își defăimează produsul în intenția de a-l supraevalua. Liniștea încremenită și dimensiunea lor ți se încuibează în creier. Așteptând autobuzul, împingând un cărucior de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cărucior de copil, ducând o sacoșă cu cumpărături - zi de zi se coboară tot mai mult pragul atât de însemnat dincolo de care ceva ajunge să provoace altcuiva o suferință. La fel de insesizabil și liniștit ca și afișele, cunoașterea a ceea ce este brutalitatea glisează sub pragul civil recomandabil. În timp ce sub ochii mei afișele continuă să insiste, tare i-aș întreba pe producătorii de reclame și de pantofi: vă asumați răspunderea pentru calea pe care ați pornit? Unde sfârșește pentru voi pantoful din piele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o să vă creadă, cu așa o poveste ajungi de râsul lumii. În cazul cel mai bun ne vor considera pe toți nebuni și nu vor mai crede nimic din ce spunem“. Așa se face că, de câte ori am relatat exemple de brutalitate a regimului, n-am pomenit o vorbă despre cimitirul săracilor. Am recurs la exemple mai anodine și-am putut verifica justețea avertismentului: chiar și exemplele inofensive treceau aici drept exagerări. Încă de pe atunci unii m-au bănuit că nu sunt
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și perverșilor. Oprește! Ce-ai acolo? Ce-ai furat? Ia te uită, hoața! Poftim! Mâncare și pâine. Ai furat, nenorocita dracului! Ai furat de la cantină, hoață ticăloasă ce ești! Hai la tovarășul director! Și o îmbrâncea și o împingea cu brutalitate ținând-o strâns de reverul paltonului. Pe fondul acestor sonorități stridente și primitive, domnul director Gomoiu a ieșit din biroul său, asistând la o scenă revoltătoare. Mama în imposibilitatea de a opune rezistență în fața acestui mamut, pierdută și aproape leșinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acestui crivăț bădăran și impertinent care-i șifonase coafura de paie realizată cu atâta pricepere și migală de neîntrecutul meșter Tiron. Dar era căsuța noastră așa cum era; o iubeam; aici trăiam. Aici, sub acoperișul de paie zbârlite și smulse cu brutalitate de puterea crivățului, ne duceam traiul șase copii și mama lor. De aici mergeam la școală și la muncă; aici ne întorceam după obligațiile zilnice; aici visam, speram, și nădăjduiam că tatăl nostru va veni de la închisoare, că nu vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inima strânsă iminenta scurtare a părții superioare a corpului meu prăpădit. Dintr-un salt schizofrenicul a fost lângă mine. M-a înșfăcat violent de hăinuțele mele mototolite ținându-mă suspendat ca pe o găină jumulită apoi m-a trântit cu brutalitate pe masa chirurgicală, hotărât să-mi separe repede și degrabă fără anestezie căpățâna de restul corpului. Dar era un practician eminent. Mai întâi voia să afle adevărul. Spune de câte ori! Spune! Spune! Ochii lui de viezure autist se bulbucaseră binișor, cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noi am jucat și eu am pierdut Cer moartea". Pierre Drieu la Rochelle, Recit secret, în Jurnal, 1944-1945, Gallimard, 1961. Ultimele rânduri scrise de Drieu la Rochelle, înainte de sinucidere. Există anumite aspecte din istoria intelectuală a Dreptei care șochează prin brutalitatea adevărului și prin fascinația periculoasă a abisului negru a unor adevăruri și (pseudo)adevăruri interzise astăzi. 19 octombrie 2001 Vizitez, împreună cu Anna, orașul Fribourg. Oraș (aproape) bilingv, având un șarm desuet, așa cum este el cocoțat pe un imens mal de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
devenit quasi-nulă. Meseria se feminizează din ce în ce mai puțini bărbați aleg să devină dascăli, lor le cedează nervii mai repede decât femeilor. Iar o palmă dată unui drac de copil te duce aici direct în închisoare, fără nici o discuție, fiind percepută ca brutalitate contra unei ființe lipsite de apărare. Elevilor li s-au acordat infinit de multe drepturi. Dar ei sunt niște copii iresponsabili, maturizați forțat, înainte de vreme, ca roșiile crescute sub becul de 200 de wați din solariile olandeze. Înaltele minți pedagogice
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pat și m-a cuprins din nou panica aceea care nu putea fi de la reumatism: „De ce nu sunt aici? Să fi fost reținuți din cauza limbii mele?”. Toată euforia mea - euforia face parte din îmbolnăvirea perfectă - mi se spulberă cu o brutalitate necunoscută; nu există, cel puțin pentru mine, violență mai puternică decât aceasta: să pierzi brusc, nu neapărat definitiv, doar brusc, orice încredere în bucuria de a cânta, de a vorbi, de a fi sănătos; trei-patru bruscări de acest tip - la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Înainte”. Pentru ei totul e egal și se mișcă pe un cerc. De aceea l-a și pedepsit Apolo pe Marsyas Într-un fel atît de crud, pentru că fluierul lui suna ca o voce omenească În loc să-i imite pe zei...) Brutalitatea Învingătorului n-are de ce să ne surprindă. Nu mai putem privi antichitatea cu ochii Renașterii, care o vedeau exclusiv amicală. Și cu atît mai puțin cu ochii lui Leconte de Lisle, acest mistic al Frumosului care considera că din antichitate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
treaba ei, fără să influiențeze cu ceva traiul lor. Uneori, Carlina se întreba dacă vreodată mai fusese și alte făpturi pământești atât de fericite așa cum fuseseră ei la începutul relației. Visele ei se risipeau odată cu această întrebare, azvârlind-o cu brutalitate în viața reală. Nouă luni mai târziu era penibil să o descrii pe Carlina. Avea o burtă uriașă, iar casa îi părea mereu o sărbătoare, așteptând să se nască pruncul. În ultimele două săptămâni care îi mai rămăseseră până la naștere
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-i dramatică, ne-ar încântă cu ciudățenii fermecătoare. Tancrède Viala își exprimă încrederea că, deși na studiat pictură în nicio academie își va definitiva studiile la Paris. Oscar Han remarcă la pictor „desene vioaie, capricioase în linie, bărbătești, dar fără brutalitate, cu cotituri meșteșugite, neprevăzute și nemanierate” iar îndemnul lui Nicolae Tonitza rămâne emblematic pentru destinul artistic: „Merită văzut - nu comentat”. Cel mai atent observator rămâne criticul de artă Radu Ionescu, ale cărui bogate prezentări înglobează relevant trăsăturile temperamentale ale pictorului
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-o. A lovit-o acolo unde, de fiecare dată, îmi plecam obrazul să mă îmbăt de parfumul folosit de ea și să-i simt pielea gîtului înfiorîndu-se la atingerea buzelor mele. Am întins mîna violent și-am prins-o cu brutalitate de pieptul halatului, de-acolo unde, în serile noastre, degetele mele se apropiau cu timiditate și-i descheiau încet nasturii bluzei subțiri, sub care, într-o venă de pe sînul stîng, inima ei își trăda neliniștea. Am bruscat-o", gîndesc înfiorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
seara am [între]rupt rândurile zilnice la mijlocul desnădejdilor mele și am stat încremenită în fața buvard-ului; mi se părea că se secătuise potențialul meu afectiv. Mi-e dor de tine, nu un dor ce se poate înlătura cu activitate ori [prin] brutalitățile și miile de necazuri ale vieții, ci un dor care întinde coardele inimii și minții până la nimicire. Îți va veni scrisoarea aceasta poate în preajma zilei tale: nu știu ce amintire să ți trimet caldă ca o îmbrățișare, din vraful amintirilor noastre comune
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
șaluri, pendula, cel mai mic vas, covoarele. Auzeam, din când în când: 1 m. 40 cm. pe 3 metri, 10 linguri, 13 farfurii de porțelan. Degeaba interveneam: „Dar, tovarășe, acesta este al meu“. „Arătați factura.“ Inutil să te aperi de brutalitatea lor agresivă, tăioasă. La capătul puterilor, înghițindu-mi lacrimile și indignarea, îi urmam peste tot, vlăguită, umilită, revoltată. Nu voiau să mă lase să mă îmbrac. Eram în halat, cu picioarele goale în papuci. Le am spus: „Trebuie să mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
1860, Într-o circulară trimisă rabinilor din Moldova pe același subiect, Mihail Kogălniceanu considera că portul tradițional de sorginte poloneză este o adevărată „stavilă” În calea „stârpirii antipatiilor și prejudecăților naționale” și că Îi expune pe evrei „glumelor și chiar brutalităților gloatelor” <endnote id="(195, pp. 129-130)"/>. La rândul său, venind de la Berlin, În 1841-1842, prin Galiția, Bucovina, Moldova și Muntenia, dr. Iuliu Barasch - adept al Haskalei și deci propovăduitor al modernizării evreilor - considera că „acest port antic a devenit o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adevărată monstruozitate, care le stă [evreilor] În drum”, și că „mulțumită acestui port se ridică o barieră inutilă, plină de ură, Între evrei și creștini” <endnote id="(194, pp. 75-77)"/>. Exemple de „desplăcute tratarisiri” aplicate evreilor, de „glume și chiar brutalități ale gloatelor” erau veșnicele distracții ale găști- lor de derbedei, care Încercau să facă diverse „farse jidanilor”. Printre acestea - În afară de bătaie, aruncare cu pietre, strigăte injurioase -, la mare preț erau trasul evreilor de barbă sau de perciuni și aruncarea de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]