1,837 matches
-
treabă. N-o recunoști? Era artista cu un punct forte în spectacol. Pușa vine la mine și mi se așează în brațe. Te-a îndrăgit. De acum nu mai scapi de ea. Luăm masa și eu mai ofer cîte o bucățică de carne Pușei. A urmat apoi o excelentă după amiază, cu amintiri comune, cu noutăți în evoluția destinelor noastre. Pușa asculta atentă și dădea aparența că înțelege absolut totul. Deodată mă părăsește și se duce în centrul camerei. Cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vizitat acasă. Locuia într-un orășel german, celebru prin uzinele BMW. Nu te duce la hotel, am un apartament special pentru musafiri de vază, insistă Hans. Orășelul avea un zid de apărare, vechi de cînd lumea, care acum brăzda o bucățică din centrul orașului. Un turn la una din porțile orașului, cu o bucată de zid, închidea înăuntru ciudatul său apartament. Camerele se situau la înălțimi diferite, trepte de coborîre sau urcare erau peste tot. Cotloane întunecoase, ascunzători ingenios mascate, fante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
flămîndă, se așeza la masă, am fost serviți cu încă un supliment de o jumătate de oră de cuvîntări. Erau mese lungi într-o sală splendidă și la masa unde aveam locul rămăseseră două scaune libere. Fiecare rupea cîte o bucățică de pîine și o mesteca îndelung. În primul rînd al mesei, față în față stăteau domnul ministru X și soția sa. În cealaltă parte, în fața lor, stăteam eu și un ex-ministru român, iar în rest erau niște greci și niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la cinci metri de terasă și lumina o porțiune cam cît un ou. Nu mai spune! Da, cît un ou, nu mai mare. Iau scara și urc să văd ce luminează așa puternic în perete. În tencuială era ascunsă o bucățică de oglindă cam de doi-trei centimetri pătrați. Abia se zărea de jos. Să nu-mi spui că... Ba da, era pusă acolo de mîna unui om. Doar...Nu mă fierbe, omule! Dar cum fierbeam eu! În casa asta a stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Señor Lázaro, cam încep să... Mă furnică în spate. Crezi că eu... Sînt eu un prost?! Nu, nici vorbă. Hai, mai adă gheață! Pfiu, ce poveste, dom'le! Lázaro se duce agale după gheață, eu scurg paharul și cronțăiesc o bucățică de gheață care încă nu se topise. Umplem paharele cu cubulețe și whisky și reluăm starea de tensiune. Deci spuneam, pe 13.03.2005, raza cade, hai să-ți arăt... uite, aici. Știi cît a durat? Cîteva secunde. Da, cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în curiozitate. Doarme? mă întreabă o cucoană de sub o pălărie imensă. Nu știu, asta încercam să aflu. Turiștii încep a pipăi șuruburile, roțile și chiar pun mîna pe botul calului. Fac poze cu și fără zoom. O fetiță întinde o bucățică de ciocolată spre cal, dar acesta este împietrit. Toți pleacă în liniște și rămîn singur, frustrat de încremenirea acestui monument viu. Tot mai ești curios? Surprins că puteam face infarct, nu-mi vine un răspuns bine gîndit și mă aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tare. Nu-mi mai trebuie cafea. Pantalonii se lipesc de picioare. Uf, ce scîrboasă senzație. Buzele le simt uscate, deși sînt ude și ele. Mă uit la ceas. A trecut o oră și jumătate. Într-un colț al capului, o bucățică de creier încearcă o soluție. Bădie, pînă acasă faci 15 minute, nu? Da, și ce-i cu asta? întreabă partea toropită de căldură. Păi, cînd ajungi acasă, ce ai în frigider? Ce am? răspund ilogic. Ei, în ușă, acolo, jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el, în mod deosebit. În ziua de 22 decembrie s-au dat la masa de prânz : supă de varză, mămăligă, și la felul doi varză călită. Pentru hrana de seară s-a dar câte o felie de pâine și o bucățică de telemea. Iar în pachetul cel mare, pentru 23 decembrie, s-a găsit în pachet, pe lângă telemea și o bucățică de șuncă împreună cu trei feliuțe de pâine (probabil câte o feliuță de fiecare prânz). Săndel se conformează ordinelor primite de la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și la felul doi varză călită. Pentru hrana de seară s-a dar câte o felie de pâine și o bucățică de telemea. Iar în pachetul cel mare, pentru 23 decembrie, s-a găsit în pachet, pe lângă telemea și o bucățică de șuncă împreună cu trei feliuțe de pâine (probabil câte o feliuță de fiecare prânz). Săndel se conformează ordinelor primite de la superiori, (altceva nici nu era chip de făcut) și după ce servește masa, primește pachetul cu hrană rece și se retrage
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
un indian care pierduse o tijă de pus în nas, un cercel sau o podoabă de prins în buză, prețioase datorită materialului sau lucrăturii, și care se îngrijea nu atît să le găsească, cît să le înlocuiască repede cu vreo bucățică de lemn... Căci aceste obiecte stau de pază în fața orificiilor corporale care, în părțile moi, sînt locurile cele mai vulnerabile, expuse pătrunderii unor ființe sau influențe malefice. Nu degeaba cuvîntul aramaic care, în Biblie, desemnează cerceii are sensul general de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
era că se ștergea ușor și repede și nu te prindea că înveți. Dacă erai prins, făceai șapte zile de carceră cu mâncare o dată la trei zile și plasă de fier în loc de saltea.” După cum povestește domnul Ilie Tudor, pe o bucățică de săpun sau pe talpa bocancului intrau până la 4 strofe, pe care apoi deținuții le învățau. Majoritatea poeziilor din închisori au un caracter frust, pentru că nu se putea lucra normal, acolo unde nu erau condiții și, de regulă, se scriau
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
el, căci floarea-soarelui extrage mult potasiu pentru a-l depozita În ceea ce nu ne interesează, adică În tulpină: 10-15% din cenușă e carbonat de potasiu... Și ajungem la capra cu ghilimele, căci românul e cam sărac, chiar dacă are pământ și bucățica lui de Soare. Cred că asta a gândit prietenul Aurel Brumă când m’a Întrebat despre muștar... Ca și capra, muștarul se mulțumește cu puțin - o prașilă ori două, care pot fi suplinite de tot atâtea pliviri dacă e semănat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Asta e ceea ce poporul numește „căldură de pisică“. Dar pisica investește astfel energie, și Încă una subtilă. Și are nevoie de o compensație, de energie chiar inferioară, din care să sublimeze negentropia pierdută În beneficiul meu. Are nevoie de o bucățică de carne. Carne, pentru că nu poate mânca altceva, și nici alterat. Câinele o fi putând-o face, și de aceea te poți Încrede În pisică, nu În câine, când ai Îndoieli În privința hranei. Dar, atenție! Pisica poate refuza ceva cât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ale vieții care este sămânța. Din când În când Însă e nevoie de o etapă vegetativă, regenerativă, adică semănatul și recoltatul; unor semințe noi. Tehnicile in vitro au venit mai pe urmă, odată cu progresul științific, Înlocuind balastul seminței cu o bucățică de țesut vegetal cultivată pe medii de cultură adecvate, care Îl obligă la starea de aglomerare celulară. Și acum e nevoie de regenerare, dar mai rar: cea mai deasă e a mediului de cultură, apoi - de fapt o selecție - a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
faptul că ambii vagabonzi: câine și om trăiesc În același mod și din aceleași expediente. Adică În stradă, scotocind prin gunoaie și cerșind. Dar chiar ați uitat solidaritatea de specie, care vă obligă să dirijați un surplus, de fapt o bucățică ruptă de la gură, spre ajutorarea semenilor iar nu a intrușilor străini de specie? Miroase a sinucidere, câtă vreme n’aveți mijloace pentru a vă Îndestula. De acord cu tine, Moti. À propos: voi, pisicile, nu ieșiți În drum la cerșit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dimpotrivă populează un areal strict, cemplet izolat de ale celorlalte, chiar din aceeași specie, izolare pe care o apără cu Îndărătnicie. Ar fi deci antientropic, căci păstrează astfel o polarizare Între el și ceilalți. Răul, adică entropia, roade Însă o bucățică din această imagine ideală, iar asta se cheamă migrația: lăcustelor, șobolanilor, de pildă. Doar că migrația e o excepție, mai mult sau mai puțin manifestă, nicidecum specifică În totalitate ansamblului vieții animale. Carevasăzică, și animalul exercită o oarecare entropizare, lucru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o pasăre de noapte
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o pasăre de noapte și bocetul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
prăpastia adâncă era o grădină de toată frumusețea. Nu era mare că nu permitea spațiul, dar era minunată. Am zăbovit pe podețul din fața ei gândindu-ne cum a fost realizată. Nu le-a fost frică să stea pe această îngustă bucățică de pământ să sădească, când jos se casacă prăpastia adâncă. Pe mine m-apucă amețeala numai când mă uit, am zis eu. Dar mănăstirea cum au construit-o? Nu cu același curaj? Acest colțișor de grădină îmi amintește de grădinile
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Plutonierul Cosmescu se distra aruncându-le bucăți de pâine și de salam pe care le prindeau și le hăpăiau din zbor, animați de o dexteritate de fotbaliști disputându-și o minge Înaltă. Și totuși nu ne chemaseră ei pentru vreo bucățică pe care s-o prindem din zbor. Chiar până acolo nu i-ar fi dus mintea, dar nici să strice aiurea pe noi salamul ăla de export. Plutonierul a fost cel care ne-a Întrebat primul de Laur, fiindcă știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
are rost să intri în amănunte că atunci te dai prea important. Singurul lucru cu care l-am sâcâit a fost atunci când a zis: "A tras Divizionul după elicoptere" "Du-te, vezi aripa, ia o elice, ia ceva, ia o bucățică!" "N-am găsit nimic". "Bine". Deci, ținte aeriene false și m-am convins, eu fiind în Piață, că mă întrebau și subordonații, că așa-i, că după Revoluție au venit mulți. S. B.: Da, era curiozitatea, normal. M. M.: Și
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
că din lemnul ăsta "s-au ridicat primii oameni". Așa zic rromii, din credințe vechi, care nu-s În Biblie. Da, și mănâncă lemnul asta, la care Îi spun sfânt. Când cioplesc, când vorbesc, mereu au În gură câte o bucățică de salcie, pe care-o mestecă. E lemn moale, gustos. De aceea ei Îl "călesc" și-l usucă, fac din el lucruri atât de trainice!... Din blidele lor poți mânca sute de ani. Din mâinile lor ies adevărate capodopere sculptate
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Acest gol nu poate fi umplut decât cu foarte multă dragoste și sensibilitate. Un copil purtat în pântece de către mama lui nu poate fi aruncat ca pe un obiect de care nu mai avem nevoie. Înainte de toate, copilul este o bucățică ruptă din trupul și sufletul nostru. Este oglinda în care ne vedem ca oameni maturi și plini de responsabilitate în fața societății. Copiii aceștia fără copilărie întunecă viața cotidiană. Crescuți în Leagăne și Case de copii ei nu au suportul psihologic
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
și d. Marinescu locuiesc la nr. 7 și, respectiv, la 7-bis pe aceeași stradă. Casele lor, spre deznădejdea consoartelor, au rămas neînchiriate. Și, cum seara „fiecare găsea pe consoarta sa așa supărată, așa, cum să zic, fără chef, că nici bucățică nu punea femeia În gură” (s.n.), d. Georgescu și d. Marinescu hotărăsc să se mute: „d. Georgescu de la 7 la 7-bis, În casele lui d. Marinescu, iar d. Marinescu de la 7-bis În casele lui d. Georgescu, la 7 simplu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
marile pelerinaje și, la fel ca aceștia, pare a fi foarte pătruns și conștient de importanța misiunii sale. La final, fiecare pelerin este miruit pe frunte de preot, primind în dar și o iconiță-calendar pe anul 2010 și o minusculă bucățică de vată „dată” pe la moaște, impregnată deci de sacru și de virtuți terapeutice latente. Timpul de așteptare a fost de circa trei ore. Replici din rând, observație directă, dialoguri. „Răbdarea este un canon”, femeie, 50 de ani, casnică. „Politica mă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]