50,919 matches
-
struguri. Cred că numai dacii aveau parte de așa licori bune, deoarece nu cunoșteau chimicalele otrăvitoare care se folosesc în zilele noastre. După ce a gustat vinul, IPS a exclamat: Acesta este cu adevarat vin de la Dumnezeu! Ce mult m-am bucurat că i-a plăcut acel vin "natal", adus în gândul meu, din partea prietenei lui din tinerețe, Elisabeta Gh. Costeanu! În luna martie 2010, m-a sunat la București să-mi mulțumească pentru revista , care i-a plăcut foarte mult. Mi-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a plăcut foarte mult. Mi-a mai mulțumit pentru urările mele de ziua să de naștere și am vorbit mai multe. Recenzia excelentă făcută de Prof. univ. dr. Marian Barbu la cunoscută sa carte Memorii, publicată în D.L. l-a bucurat și ne-a urât să continuăm cu succes revista. Așa vom face și promit că voi reveni și cu alte informații despre IPS Bartolomeu. A fost ultima dată când i-am auzit vocea caldă, cu vibrații inconfundabile, iar scrisoarea pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cantitativ (adică interesul comun care unește), logica exprimării deja cucerește, iar dacă vrei să faci manipulare, nici dracu (cât ar fi el de experimentat) nu te mai oprește! Să nu credeți că vreau să vă învăț la prostii! M-ar bucură să știți însă, măcar cum să vă păziți de ele. Acum, pentru ca tot am tras, cumva, focul pe turta noastră, ne întoarcem la transpunere, la empatie, nu de alta, dar ele, în special, trimit la OM, OM fără de care lumea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
conceptul de “mântuire a omului”, după care urmeaza cel de...”facere a lumii” (mereu, dracul proclama “Lumea Nouă”! - a se vedea și porecla Americii/SUA...): “Din școlile elemen tare/din licee și/ facultăți/trebuie înlăturați profesorii/de valoare/ care se bucură de popularitate.../ Locurile lor trebuie ocupate/de oameni numiți de noi,/având un nivel de pregătore slab/sau mediocre” (Mântuirea omului, p. 40) - sau: “Trebuie că la facultăți/să ajungă cu prioritate/sau în mod exclusive,/ cei care nu sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
publică... D.C.: Un mesaj scurt pentru americani și canadieni, să fie țări, să nu se întoarcă în țară... C.P.: Doamne ferește! Să vină, să ne ajute, să-i ajungem cât de cât pe americani din urmă. D.C.: Dar nu prea se bucură cei de aici, când ne întoarcem... C.P.: Invidia...Invidia celui ce n-a văzut suficient de mult, sau a inteles prea puțin din ceea ce a văzut poate sporadic, fără profunzime... D.C.: Vă mulțumesc domnule doctor-scriitor! C.P.: Pe curând! Dr. Ciprian
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
bună nu asculți. Nu am încotro, trebuie să te bat pentru că nu vreau să crești că o buruiana.” Unde nu a reușit a fost însă cu mine a fost în îndrumarea studiilor, desi aș fi dorit și eu să mă bucur de poziția și respectul de care se bucură el. Ani dearândul doream să mă fac măcar avocat. Ca atare interesul meu față de matematici era practic nul și abia așteptăm să ajung în clasa VII-a literară ca să scap de ea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
te bat pentru că nu vreau să crești că o buruiana.” Unde nu a reușit a fost însă cu mine a fost în îndrumarea studiilor, desi aș fi dorit și eu să mă bucur de poziția și respectul de care se bucură el. Ani dearândul doream să mă fac măcar avocat. Ca atare interesul meu față de matematici era practic nul și abia așteptăm să ajung în clasa VII-a literară ca să scap de ea. Pe când învățăm la cel care este astăzi Colegiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sănătate. De cel puțin două ori, în pofida voinței mele, Netty a avut intervenții datorită cărora mai trăiesc și astăzi. Nu pot să apreciez cât de bun sau rău am fost ca prieten sau că soț: știu doar că m’am bucurat și am suferit din cauza partenerelor pe care mi le-a dăruit viața. Fapt este că am rămas bun prieten cu soțiile mele, fiind și astăzi în legătură apropiată și corespondență cu ele și sfătuindu-ne reciproc. Pentru un „macho mân
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Turcia, ca sași termine studiile. Stanley la rândul lui îl iubea pe tata că pe tatăl lui. Cand a auzit de la Alec că tata a murit, nu i-a fost ușor. Ajunși acasă, cu toții am plâns, dar ne-am și bucurat că suntem din nou împreună, chiar așa, fără tată și fără cei trei, aflați acum în Anglia. Aici, la Constantă, Stanley a fost numit pe postul de reprezentant al intereselor Angliei. După o ședere de câteva săptămâni cu noi, el
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
culesese din curte. Nu pentru el, ne-a explicat distinsa doamna Silvia Radu, ci pentru prieteni și admiratori, care găseau întotdeauna un pahar de vin bun la Maestru. Era fericit când putea face o bucurie celor din jurul domniei sale, așa cum se bucură și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestala a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurânda ne-a scris: «Va rog să faceți tot posibilul că statuia lui Eminescu de la Montreal să fie înălțata pe un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
-ul ACSR se va reveni cu detalii. Numai atunci cand magnifica sculptură în bronz a lui Eminescu va fi prezentată așa cum se cuvine, chiar și cei mai sceptici români vor înțelege ce genială capodoperă ne-a lăsat Maestrul, care se va bucura și ne va binecuvânta de acolo, de sus, din Rai. Drum bun spre eternitate, Maestre Gorduz. Alexandru Cetățeanu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dacă mai punem la socoteală și cărțile care i-au fost consacrate în mod special de către Jozsef Hajos (1987), Valeriu Nițu și Traian Vedinaș, în colaborare (1988) și Mircea Popa (1993). E un bilanț bibliografic bogat, de care nu se bucură posteritatea nici unuia dintre contemporanii ardeleni ai lui Timotei Cipariu: G. Bariț, Simion Bărnuțiu, Al. Papiu-Ilarian sau Andrei Șaguna. Să nu uit nici restituirea fondului masiv de corespondență a lui Cipariu cu Bariț în volumul IV, din George Bariț și corespondenții
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
o scenă greu de uitat. Mai mulți huligani îi înconjuraseră pe doi bătrâni, probabil soț și soție, care ieșiseră la plimbare, și îi biciuiau cumplit, peste față și peste mâini, cu niște bucăți de sârmă, reproșându-le că nu se bucură alături de ei de succesul echipei naționale și obligându-i să se bucure! Bătrânii nu înțelegeau ce li se cere (probabil nici nu auzeau bine), iar pe fețele și mâinile lor șiroia sângele. În acest gen de "impetuozitate tinerească" se înscrie
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
bătrâni, probabil soț și soție, care ieșiseră la plimbare, și îi biciuiau cumplit, peste față și peste mâini, cu niște bucăți de sârmă, reproșându-le că nu se bucură alături de ei de succesul echipei naționale și obligându-i să se bucure! Bătrânii nu înțelegeau ce li se cere (probabil nici nu auzeau bine), iar pe fețele și mâinile lor șiroia sângele. În acest gen de "impetuozitate tinerească" se înscrie pentru mine atacarea de către unii autori tineri a lui Mihai Eminescu, a
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
pentru care libertate și constrângere interioară sunt unul și același lucru. Era unul din cei doi locuitori ai României pe care i-am cunoscut vreodată, care lucrau 365 de zile pe an. Nu părăsea Bucureștii decât rareori, pentru a se bucura de liniștea majestuoasă a munților de care avea nevoie pentru a compune. Reîntâlnit după ani de absență, un prieten din tinerețe îl întrebă uimit: "Cum?! n-ai mașină!? Adică tu nu conduci? Păi e una din marile plăceri ale vieții
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
sub jugul muncii, nu are răgazul să-și inventeze ca noi, citadinii - o mască: imperativele lui îi permit să se dispenseze - ținându-i loc - de afectările noastre. Pe la sfârșitul anilor '60, începutul anilor '70, câțiva mari artiști români s-au bucurat de atenția Occidentului (tatălui meu i s-a atribuit atunci o comandă Serge Koussevitzky, a fost, printre altele, invitat la festivalul de la Donaueschingen, la cel de la Royan, apoi invitat cu o bursă de creație pe un an în Berlinul de
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
n-o știe încă - ei nu mai au nimic de spus. Cum, se întreba el uneori, reușesc unii să admire sau să ignore ceva, doar pentru a se alinia la opinia mulțimii sau a instituțiilor? Deși celebru în țară, și bucurându-se de o anumită notorietate în Occident, tata n a putut niciodată să și ia în serios celebritatea și nici succesul. Departe de conformisme, ca și de curentele pe cale de-a fi recunoscute sau deja oficializate, el se vroia - precum
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
ospăț. Varčse, la 70 de ani, mai avu prilejul de a asista demn și ofensat, dar cu emoție, la recunoașterea sa. Dar Pergolesi? Dar Mozart? Dar Bizet? Dar Schubert? Compozitorul e nevoit să privească și lumea de dincolo, să se bucure pentru atunci, să și scoată bucuriile din truda partiturii, din neputința de a nu scrie." Se ținea mereu la distanță, retras. Și - trăsătură de caracter extrem de rară - nu vorbea niciodată despre sine, nici despre propriile-i compoziții. Mi s-a
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Cronicar Inteligența inimii Există oameni pe care nu-i cunoști decît "din scris" dar îți devin foarte apropiați. Te bucuri cînd le întîlnești numele pe cărți și în presă, îi citești imediat cu intersul și simpatia rezervate prietenilor, știi că n-ai să fii dezamăgit. Oricum, bătrînul Cronicar crede că e mai plăcut să ai de-a face cu scrisul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
regăsești până la urma în centru". Se poate, dar dacă uneori am ajuns acolo, a fost în ciuda mea. Ca azi, aici, când sunt în centru. Însă, cum spune bătrânul Sorin în Pescărușul: "Asta n-am vrut-o". Când se întâmplă, mă bucur. n Laudatio Prin 1967, ca tânăr aspirant la templul Melpomenei, citeam cu asiduitate mai tot ce se putea citi pe atunci din zona teatrului. Nu este greu de înțeles că am ajuns să parcurg și rânduri scrise de un spirit
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
se exilează pentru totdeauna la Paris, unde se stinge în mai 1955, lăsând diverse lucrări neterminate. Și e de neînțeles până în ziua de azi că unul dintre cei mai de seamă interpreți ai secolului 20, compozitor de asemenea, nu se bucură de o faimă corespunzătoare operei pe care a creat-o și rolului său în viața muzicală. Yehudi Menuhin îl considera fără ezitare cel mai mare compozitor al secolului 20, căutând în permanență să-i promoveze opera, așa cum, pe urmele lui
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
proști, uitaseră!... Opinia publică nu are memorie. Ea se hrănește numai cu mituri, legende sau anecdote. în 1920, Averescu era cel mai popular om politic din vechiul regat. Poate mai ceva decât Cuza! Nu prea era apreciat de Palat, se bucura de o constantă bănuială din partea lui Brătianu și Știrbei. Avea un stil scorțos. Spinarea prea țeapănă nu-i permitea plecăciuni. Și totuși a fost chemat la palat. Ferdinand îl considera un gentleman. Au fost alegeri. De astă dată, excepțional de
File de istorie (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10599_a_11924]
-
în cazul Modernismului încă exista conștiința convenției. Atâta doar că - dacă ne punem în papucii copilului curios, la culcare, întrebarea nu mai e "și, și?", ci "cum, cum?". Textul are ideea năstrușnică de a răsturna textualitatea și - în vreme ce autorul se bucură de inventivitatea lui - cititorul își cam blestemă zilele. El icnește și primul impuls e să depună armele: nu înțelege. Adevărata schimbare la față a literarului - aș zice - are loc după Modernism. Ezit să spun Postmodernism, fiindcă termenul e din ce în ce mai vag
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
trunchiul hamangian, dinspre care, prin micul ecran se auzeau, parcă, niște scâncete ... După ce ne-am cutremurat cu toții de această priveliște cu figuri ca de 6 august (Schimbarea la față, n.DH) și văzând fața încruntată a Președintelui, Haralampy s-a bucurat zicând cu nepăsătoare malițiozitate: - Noa, iubiții mei (unde-am mai auzit eu expresia asta ?), să vedeți ce le face-amu dom' Băsescu! Și curioși, dar mai ales înfiorați, ne-am apropiat și mai mult taburetele de MegaVijăn, în timp ce prietenul a continuat
"De m-oi scula d-aci, pre mulți am să-i Popesc și eu..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10586_a_11911]
-
ați amintit se află și doi scriitori importanți: Mircea Cărtărescu și Simona Popescu. Amîndoi se deosebeau de marea majoritate a colegilor lor prin aceea că, în momentul lansării în aventura doctoratului, erau deplin conștienți de identitatea lor creatoare și se bucurau de o notorietate profesională incontestabilă. Pentru ei, trecerea de la libertățile improvizării, gîlceava cu propriile fantasme și bătălia pentru expresivitate la restricțiile monografiei academice trebuie să fi fost extrem de anevoioasă. Bănuiesc că obligația de a recupera intersubiectivitatea în modalități impersonale i-
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]