7,134 matches
-
lui Nogai, fiind supusă acestuia ca teritoriu vasal.5 Acea parte a Hoardei de Aur aflată sub conducerea prințului Nogai (1266-1299) a instalat o forță militară permanentă la gurile Dunării și a stabilit o alianță cu Imperiul bizantin împotriva țaratului bulgar, care era complet aservit mongolilor, așa cum am văzut mai sus. Instalarea efectivă a mongolilor, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, la gurile Dunării și în alte centre din aria carpato-dunăreană a avut drept urmare o extindere considerabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este pustiită, iar cumanii cooperează cu năvălitorii. Haosul din Ungaria culminează cu uciderea regelui Ladislau, în 1290, de cumani. Profitând de slăbiciunea ungurilor, Nogai, căpetenia mongolă de la gurile Dunării, se amestecă în conflictul dintre regele sârb Ștefan Uroș și țarul bulgar Șișman (cuman), în 1291, în favoarea bulgarilor. Și în felul acesta, practic, el pune stăpânire pe teritoriul românesc de la sud de Carpați, inclusiv pe Banatul ungar de Severin. Coincidența acestei prezențe tătărești neîndoielnice în regiunile de la sud de Carpați, unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alegerea lui Carol Robert. După 1279, la Severin, nu mai conduceau dregători unguri, iar o parte a teritoriului său ajunsese în mâinile voievodului de la Argeș. Apoi, să nu omitem evoluțiile conflictului din sudul Dunării, războiul dintre Imperiul bizantin și Țaratul bulgar, condus de Ivailo, conflict perpetuat sub Andronic II, care era confruntat cu puternicul rival sârb, Ștefan Uroș II Milutin. Aceste conflicte din preajma teritoriului românesc sud-carpatic au înlesnit acțiunea de coagulare a voievodatelor existente într-un singur stat. Deși epoca aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tătarii și despre învingerea lor de către Basarab a mers vestea până la curtea papală. Învingător în lupta cu tătarii, în relații bune cu suzeranul său, Basarab de la Argeș era cel mai bogat și mai puternic voievod din regiune, înrudit cu țarii bulgari și regii unguri-soția sa, Marghita, era catolică. În urma luptelor victorioase cu tătarii, Basarab a cucerit de la ei teritoriile din preajma Chiliei (la nord de gurile Dunării), numite apoi Basarabia. Cf. Cronici turcești (I, p. 36-37), Chilia era o cetate aflată la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poate vorbi acum, apreciază Iorga, de o politică externă a domniei muntene. Relațiile cu regatul Ungariei erau concentrate (direcționate) pe Carpați, valea Jiului și valea Oltului, regiunile Hațeg și Făgăraș. Legăturile cu statele din sudul Dunării, afară de căsătoriile cu țarii bulgari și sârbi, sunt o continuare a raporturilor dintre românii din nordul Dunării și cei din sud-de-aici nume ca Mircea, Dan, Vladislav-Vlaicu, Radu. Sârbii vorbesc, sub stăpânirea lui Ștefan Dușan, la 1349, de "țara lui Băsărabă", iar la 1350, el evocă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de "masageții", "alanii" formați la școala celorlalți "sciți", tătarii, învățând de acolo felul de luptă cu arcul a adevăraților mongoli. Numele "ungrovlahilor", ca putere politică și militară, apare numai la istoricul (împărat) bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în luptă cu bizantinii recurge la ajutorul "ungrovlahilor" și chiar la "sciții" (tătarii), iar învățatul teolog Nichifor Gregoras va vorbi de acei "tătari creștini", confundați cu alanii, puțin numeroși și neînsemnați. De fapt, situația lui Basarab, după 1324, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar la Târnovo se urcă pe tron Ivan Alexandru, ginerele lui Basarab, care a unificat țara și a ocupat Vidinul. Într-o "Istorie despre domnia Serbiei", se vorbește despre lupta lui Ștefan Uroș III, tatăl lui Ștefan Dușan, cu țarul bulgar Mihail, ajutat de tătari și de Basarab". În același timp, Ivan Alexandru înfrânge pe bizantini și ocupă porturile la Marea Neagră-el este ajutat de tătari care trec Dunărea, iar cronicile bizantine și bulgare susțin că și vlahii (români) lui Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
III, tatăl lui Ștefan Dușan, cu țarul bulgar Mihail, ajutat de tătari și de Basarab". În același timp, Ivan Alexandru înfrânge pe bizantini și ocupă porturile la Marea Neagră-el este ajutat de tătari care trec Dunărea, iar cronicile bizantine și bulgare susțin că și vlahii (români) lui Basarab au luptat alături de tătari. În lupta de la Messembria (1331), dintre bizantini și bulgari, primii și-au imaginat că au în față "pe geții (românii) de peste Dunăre, care se folosesc de aceleași arme ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai mult, el a cedat formal aceste drepturi, retrăgând și episcopul ortodox de acolo, care va fi așezat la Râmnic-"Noul Severin". Pe planul vieții personale, Alexandru avea două fiice, dintr-o căsătorie anterioară, una fiind soția lui Stracimir, țarul bulgar de la Vidin, iar alta consoarta țarului sârb, Uroș. În acel moment, influență puternică la curtea domnească de la Argeș o avea doamna Clara, a doua sa soție, catolică ferventă-aceasta și-a căsătorit fiica cu palatinul Ungariei, Ladislau de Opolia, întărind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
treflate de la Niculițel, în SCIV, 24, 1973, nr. 2, p. 311-315. Idem, Arta creștină în România, II. Secolele VII-XIII, București, 1981. Băbuș E., Justiniana Prima în lumina noilor cercetări, în S.T., 1987, nr. 1-2, p. 84-92. Bănescu N., Vechiul stat bulgar și țările române, în AARMSI, t. XXIX, 1947, p. 261-296. Idem, Istoria Bizanțului, București, 2000. Bărbulescu I., Despre câmpul lui Dragoș, în Arhiva, 1921, nr. 1, p. 101-103. Idem, Începutul scrierii chirilice în Dacia, în Arhiva, 1922, p. 161-195. Bârzu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plaiurilor, în AARMSI, t. XXVII, 1944-1945, p. 123-151. Norocel Epifanie, Sfântul Apostol Andrei în tradiția românească-mărturie a vechimii și continuității noastre pe acestte meleaguri, în vol. Pagini din istoria veche a creștinismului la români, Buzău, 1986, p. 19-46. Idem, Patriarhia bulgară de Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159. Odobescu Al., Tezaurul de la Pietroasa, București, 1976. Olteanu Pandele, Contribuții la studiul elementelor slave din cele mai vechi traduceri românești, în L.L., VI, 1962, p. 67-97. Olteanu Șt., Cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sensibilități, atitudini, credințe 152 Organizarea bisericească pe teritoriul românesc 154 CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII 158 Migrația slavilor 158 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii 168 CAPITOLUL VI BULGARII ȘI UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN 176 Bulgarii 176 Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii 185 Creștinarea ungurilor 190 PARTEA A III-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) 193 CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC 195 Istoricul problemei 196 Părăsirea Daciei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII 158 Migrația slavilor 158 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii 168 CAPITOLUL VI BULGARII ȘI UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN 176 Bulgarii 176 Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii 185 Creștinarea ungurilor 190 PARTEA A III-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) 193 CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC 195 Istoricul problemei 196 Părăsirea Daciei 205 Structura și teritoriul de formare a poporului român 211
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sintetizate în studiul monografic Poetica lui Eminescu (Poetica genurilor și speciilor literare. Poetica versului, apărut în 1996. În lucrarea Comunități folclorice moldo-bulgare (1995), pe baza unui bogat material faptic, sunt relevate aspecte comune, asemănări și afinități între folclorul românesc și bulgar la nivel de personaje, motive, subiecte, specii literare, poetică. C. este coautor al lucrărilor Curs de folclor moldovenesc (1965) și Creația populară. Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia, Transnistria și Bucovina (1991). A participat la alcătuirea volumelor de folclor
CURUCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
1986), la care este redactor-șef. Colaborează cu articole de atitudine politică, studii, eseuri, versuri la „Ateneu”, „Adevărul literar și artistic”, „Cronica”, „Moldova”, „Glasul națiunii”, „Literatorul”, „România literară”, „Totuși iubirea” ș.a. Versurile sale au fost traduse în limbile rusă, ucraineană, bulgară, sârbă, engleză, franceză, spaniolă, turcă etc. A fost distins cu numeroase premii, între care Premiul „Boris Glavan” (1977), Premiul de Stat (1988), Marele Premiu „Nichita Stănescu” (1992), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1993, 1999), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
la București. Împreună cu Andrei Bagav, Șt. Mihăileanu și C. Cairetti, editează, între 1888 și 1889, revista „Macedonia”, unde își publică cele dintâi versuri. Din 1893, se întoarce în Macedonia, ca intendent al internatului liceului românesc din Bitolia. Prizonier al armatei bulgare în primul război mondial, și-a transpus impresiile într-un amplu poem (peste două mii cinci sute de versuri), ulterior pierdut. A publicat poezii numai în dialectul aromânesc, în „Macedonia”, „Frățilia”, „Graiu bun”, „Deșteptarea”, „Tribuna românilor de peste hotare”, „Peninsula balcanică” ș.a.
BELIMACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285690_a_287019]
-
Adevărul”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „România maritimă și fluvială” (1931-1933), revistă înființată tot de B., care a îndeplinit și funcția de director ș.a. Din scrierile sale s-au făcut traduceri în franceză, italiană, spaniolă, germană, rusă, cehă, poloneză, maghiară, bulgară, portugheză și chiar în esperanto. Lipsită de vervă spectaculară și de epatante artificii, publicistica lui B. nu conține nici un dram de gratuitate și e străină de vanitatea oglindirii de sine. În spinoasa „chestiune a Dunării”, competența lui, așa cum reiese și
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
cu intenția de a-și motiva crima, apoi se sinucide. Tenta senzațională, aerul de tragedie sfâșietoare, atmosfera de scandal care s-a iscat în jurul cărții și a autorului i-au asigurat succesul comercial, ducând și la traducerea ei în limbile bulgară, maghiară, franceză, spaniolă, turcă, engleză. Astfel, popularitatea neobișnuită (Apărarea..., în formă dramatizată, a avut și un mare număr de reprezentații) s-a extins și peste hotare, unele reviste neezitând să îl așeze pe B. alături de Jack London, Maxim Gorki, Panait
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
copiilor”, „Revista literară”. Colaborarea (din 1896 până în 1935) la „Convorbiri literare”, unde, din 1900, e membru în comitetul de redacție, instituie, începând cu nuvela Emma, etapa de maturitate a scrisului lui B. A fost tradus în franceză, italiană, rusă, portugheză, bulgară. Un aer de diletantism blajin emană din intervențiile lui în materie de literatură. Cu toată tenta lor paternală, opiniile sunt intolerante în fond. Aderând, pe urmele lui T. Maiorescu, la principiul artei pentru artă, scriitorul se dovedește un tradiționalist, speriat
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
Societății Scriitorilor Basarabeni, pleacă la București. Prețuit de N. Iorga, zelosul tânăr, care fusese cooptat ca membru corespondent al unor societăți științifice din străinătate, este angajat, în 1938, la Institutul pentru Studiul Istoriei Universale. În presa franceză, belgiană, elvețiană, austriacă, bulgară, cehă apar consemnări elogioase despre activitatea sa, referirile vizând mai ales revista, scoasă cu multe sacrificii, „Din trecutul nostru” (Chișinău, 1933-1939). După război, începe o perioadă ingrată și pentru B. În anii 1953 și 1954 nu găsește altă soluție de
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
Livescu (1975-1980), Victor Emanuel Sahini (1980-1993), Gabriel Ștrempel (din 1993). În lunga ei existență, B.A.R. a trecut și prin momente deosebit de dificile. Astfel, în anii primului război mondial, o parte a manuscriselor slave au fost ridicate de trupele bulgare, acestea fiind restituite numai în urma unor susținute intervenții la autoritățile de ocupație germane; în vara anului 1944, din cauza bombardamentelor, s-au impus măsuri sporite de siguranță și apărare a depozitelor; în anii regimului totalitar, numeroase cărți și periodice au fost
BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285727_a_287056]
-
traducere nuvela Săliștencele de Mikszáth Kálmán, povestirea Minunea de Sipos Dominic, romanul În jugul Domnului de Nyirö Iosif și povestirea Focul a autorului de etnie germană Heinrich Zillich. În ce privește literatura universală, sunt de menționat traducerile din proza unor scriitori ca bulgarul Iordan Ivacov, sârbul Borisav Stancovici, italianul Fabio Tombari, grecul Grigorios Xenopoulos. De asemenea, Emanoil Bucuța traduce câteva dintre scrierile în engleză ale Reginei Maria (Casele mele de vis, Un vis în vise, Copila cu ochi albaștri) și un text din
BOABE DE GRAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285767_a_287096]
-
un vestit călător din veacul al doisprezecelea, rabinul Beniamin de Tudela, a cărui mărturie o certifică toți oamenii vrednici de credință din acea vreme, ca fiind cu temei. Această nație a trebuit să se plece câtva timp sub jugul autocrației bulgare, până ce, după căderea acesteia, se uni cu opresorii ei de altădată contra inamicului comun, Bizanțul, după care întemeie împreună cu bulgarii un stat unit, de români și de bulgari. capitolul II ÎNCEPUTUL, DURATA ȘI SUBJUGAREA STATULUI ROMÎNO-BULGAR Începutul regatului româno-bulgar. Ivirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scuturarea jugului de atâția ani; că tocmai de aceea Sf. marele mucenic Dimitrie au părăsit locul unde petrecuse pîn-acuma și-i se aducea închinare, orașul Thessaloniki, căci nu mai voiește să aibă a face cu grecii și a venit în mijlocul bulgarilor și românilor ca să le fie mână de ajutor la marea operă. Deodată demoniacii amuțeau pentru câteva momente, oarecum liniștiți, arătau că li se chinuie sufletul și că se luptă într-înșii, apoi, sfâșiați parcă de-o nespusă durere, se zbăteau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu planul și nevoia de ajutor a lui Ivanco. Acestuia-i mai veni la îndemînă și împrejurarea favorabilă că și Petru pierdu viața de mâna unui connațional îndușmănit și că, în urmarea firească a acestei întîmplări, domnia preste români și bulgari trecu asupra frățîni-său Ioannitius (Ioan), care nu avea încă esperiență, nici se arătase cine-i. Ivanco găsi la-mpăratul o primire prietenoasă și îndemnătoare și știu să-și facă în curând vază la Curte. Bărbat nalt și subțire, de-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]