7,603 matches
-
nebunia de a dona săracilor mătase și cașmir când magazinul Milletts s-ar putea închide oricând, lăsându-te astfel fără ultimul furnizor de articole de modă. — Va trebui să mă mulțumesc cu asta, spuse ea, alegând o bluză crem de bumbac care părea din piele întoarsă dacă făceai ochii mici și stăteai la 10 metri distanță. O să moară de cald în ea azi, când au anunțat un val de căldură de 30 de grade, la mijlocul lui septembrie, dar după ce a cotrobăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
aprinse pe pensule și bureți apropiindu-se de fața mea ca niște instrumente de tortură. Nici cu hainele nu am fost mai mulțumită. Lisa vânase și îndepărtase orice piesă care semăna cu garderoba mea actuală: fără blugi, tricouri, nimic din bumbac sau lycra lălâu. Dar, precum Samson, îmi pierdusem toată puterea când mă tunseseră și am fost incapabilă să protestez când m-au îndesat în fuste și rochii și pantaloni din materiale complet nefamiliare. Decizia finală a fost a stiliștilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
articulă ea încântată înainte de a-mi înmâna o fustă din suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac, decolorată, cu butoni de satin și un guler din dantelă. —Arată groaznic, am spus în timp ce mă plimbam în sus și-n jos în mare suferință. Maria îmi urmări privirea. Spui asta doar pentru că nu-ți place să fii privită. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
urechea atentă la un cântec de flașnetă, abia perceptibil, și care răzbea până la noi, dintr-o curte închisă ca de pușcărie, cu zidul de beton. E bătrânul flașnetar orb. Vine regulat în curtea noastră. Are o barbă scămoasă, ca din bumbac galben și decolorat. Un umăr îi este mai înălțat și ține o mână sprijinită pe curbătura ciomagului, mult prea înalt, cu care cercetează zidurile cenușii, înainte de a face un pas. Sprijină flașneta pe piciorul ei de lemn subțire și învârtește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
după masă, se Întoarse În bibliotecă, luă un exemplar din Saturday Review și se afundă Într-un fotoliu adânc, lângă foc. Începu să citească articolul de fond, un protest Împotriva taxelor de import impuse de India la produsele britanice din bumbac, dar aproape imediat Îl cuprinse somnul binecuvântat, din care se trezi o jumătate de oră mai târziu tresărind, cu părerea de rău că nu dormise mai mult. Recuperă Saturday Review, care Îi alunecase dintre degete și căzuse pe jos, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în Rin, pentru ca apoi să plângă după ele. El nu cânta după partituri, dar muzica lui îmbogățea cântecele pentru copii, colindele sau melodiile populare, cu sonorități pline și le făcea să se contopească cu ritmurile din cântările negrilor culegători de bumbac de pe plantații, încât ai fi putut să crezi că avea totuși sub ochi partitura cu cerneala încă udă pe ea. În afară de asta, era un decorator atât de iscusit, încât putea, cu pasiune pentru fiecare detaliu, să transforme cea mai ordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tramvaie, de la cinci dimineața, camioane grele, zbîrnîie ferestrele, perdelele, basculante, autobuze, motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini cărora le place să latre, noaptea se repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi fără dopuri de bumbac În urechi, fără cerumen, căști stereo cu sonorul dat la maximum În care-asculți Messa În si minor a lui Bach sau Mai la stînga trei ciocane, nemuritoarea piesă de teatru a lui Paul Everac de la-nceputul anilor cincizeci, plus trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
față, că n-are dos. Ținut mai la distanță, din pricina mirosului, se Întrezărește și Portretul Conducătorului, iar În zona călcîiului, adică Socialistul nr. 3, găsim versuri. „Val mare de pînză ridica-vor / Pe brațele lor de muncitoare / La țesătoriile de bumbac și mătase / Vor Înroși trîmbele (...) / Și zeii vor da iarăși Înfățișare / Mulțimii de muncitori, la lupta / Cea mare.” Ion Gheorghe. Again. S-a Înfrățit grozav cu muncitorii, așa e el, vrea frați, se Înroșește, a apucat demult să scrie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și mătase / Vor Înroși trîmbele (...) / Și zeii vor da iarăși Înfățișare / Mulțimii de muncitori, la lupta / Cea mare.” Ion Gheorghe. Again. S-a Înfrățit grozav cu muncitorii, așa e el, vrea frați, se Înroșește, a apucat demult să scrie cu bumbac, nu-l mai poate opri nimeni. L-am lăsa să treacă ca un coș, dar iată că se umflă, o dă În pandalie: „Și canalele sînt Înfundate / De zăpadă și de steaguri roșii / Arse În cîntece de hoardă”. (s.m.) Hoarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ziaristă lasă mărturie, urme, ceva. „Eu trăgeam la sapă, la cucuruz, el trăgea ciubuc În prispa conacului.” Păcat că nu suflă o vorbă despre felul pervers În care viola tractoristele pe prispă și-i bătea cu cucuruzul pe culegătorii de bumbac. Și asta Încă de la vîrsta de cinci ani. Într-un interviu acordat României libere, Andrei Orheianu, de la Direcția Carte din Ministerul Culturii, răspunde-n doi timpi la Întrebarea care-au fost criteriile respectivului minister ca să patroneze Literatorul. În primul rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dragoste murdară: „Și a supt pîn-a leșinat”. Revenind, Părăluță scrie de trei ori În zece rînduri că industrializarea este o mîndrie. Se vede și din pozele ziarului: imagini cu abataje mîndre, clădiri lungi din beton armat, Dacii, pîini, fire de bumbac. Se desprinde ideea de magnificență. Ca și din revista Fufa care, aflată la prima apariție, surprinde plăcut printr-un articol unde se recomandă femeilor să se așeze goale În fața oglinzii și să se mîngîie pe buze. PÎnă aici, nimic neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spună cu „Nu ne cunoașem prea bine“? Părea nepotrivit să spună asta. — Îmi permiteți să vă scot haina? Se uită mirată la mine: atunci am observat că nu purta nici o haină, era îmbrăcată doar în blugi și o bluză de bumbac. Mi s-a părut cam ciudat, dar am reușit să-mi ascund nedumerirea alăturându-mă râsului ei nervos. În fond, afară era foarte cald și încă era lumină. — Deci, am spus eu după ce ne-am așezat amândoi. Cu ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Aproape nici un bărbat nu purta cravată, dar tot ce aveau pe ei părea scump și chiar Fiona părea să fi reușit să se adapteze mai bine atomosferei: purta o jachetă fără guler din stofă spicată peste un tricou negru de bumbac și pantaloni de pânză crem, scurtați puțin pentru a i se vedea gleznele. Speram că nu observase porțiunile roase de pe blugii mei sau petele de ciocolată intrate în țesătura puloverului de cine știe când. — Vreau să spun că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
apartamentul Fionei. Nu era în camera de zi și nu mi-a răspuns când am strigat-o. O presimțire bruscă m-a dus în dormitor. Fiona stătea pe pardoseală în fața șifonierului deschis. Era îmbrăcată cu o rochie lungă albastră de bumbac al cărei fermoar nu era încă tras la spate. Se legăna încet în spate și în față, luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă ea și am întrebat-o ce pățise. Mi-a spus că se simțise tot mai epuizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dorothy n-a coborât de peste o jumătate de oră: trebuie să încercăm s-o găsim. — Bine, spuse Thomas, ridicându-se. Dar aceștia doi nu vin cu noi. Draperiile din sufragerie nu se puteau dechide decât cu ajutorul unei funii groase de bumbac. Thomas tăie două bucăți din ea și îi legă pe Michael și pe Phoebe de scaune. Paza prizonierilor a fost lăsată pe seama domnului Sloane (și a Tabithei, atât cât era în stare), în timp ce Roddy, Hilary, Thomas și Pyles porniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o cană de cafea de la Starbucks Într-o mână și cu ediția din decembrie a revistei În cealaltă. Tocurile Înalte erau plantate ferm pe măsuța de sticlă din hol, iar sutienul negru de dantelă se vedea clar prin țesătura de bumbac absolut transparentă a tricoului. Rujul cu care era ușor mânjită buza cănii de cafea și părul roșu, cârlionțat care i se revărsa pe umeri Îți dădeau senzația că petrecuse ultimele șaptezeci și două de ore În pat. — Salutare și bun-venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tenis? Șoferul m-a dus la un salon de modă particular, unde o femeie mai În vârstă, ai cărei ochi semănau, din cauza prea multelor operații estetice, cu niște fante, mi-a Înmânat un șort alb foarte scurt, măsura 0, 50% bumbac, 50% licra, agățat pe un umeraș căptușit În mătase și Împachetat Într-o gentuță de catifea, specială pentru haine. M-am uitat la pantalonașii aceia scurți, care nu păreau să poată intra nici măcar pe un copil de șase ani, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lustruiți, iar marginile lor erau ușor destrămate din cauza contactului repetat cu tălpile pantofilor. O centură neagră, probabil Gucci, dar, din fericire, de nerecunoscut, Îi ținea blugii la locul potrivit, exact sub talie, unde vârâse poalele unui simplu tricou alb din bumbac - tricou care, deși ar fi putut la fel de bine să fie Hanes, era În mod clar Armani sau Hugo Boss, și pe care și-l pusese numai ca să-i scoată În evidență tenul minunat. Jacheta neagră părea la fel de scumpă și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă Întreb dacă nu cumva din cauza asta Îmi este pus În primejdie chiar locul de muncă. M-am uitat În oglinda mare Înaltă și mi-a venit să râd: fata cu sutien ca de cameristă (beah!ă și chiloți de bumbac (beah la pătrat!ă voia să-și afle loc la Runway? Ha! Nu cu asemenea rahaturi pe ea. În fond, lucram la revista Runway, pentru numele lui Dumnezeu - era inacceptabil să mai pun pe mine haine rupte, șifonate, pătate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
A strigat - la propriu - de bucurie. — Ah-ha! Iată-l, un prânz preparat perfect pentru un editor perfect - și o asistentă perfectă, a adăugat el și mi-a făcut cu ochiul. — Mulțumesc, Sebastian, Îți suntem amândouă recunoscătoare. Am deschis sacoșa din bumbac natural, care aducea foarte mult cu cele űber-trăsnet de la Strand pe care și le atârnau pe umăr toți studenții de la New York University, dar fără marca firmei, și am aruncat o privire Înăuntru ca să mă conving că totul e-n regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru ea. Fie că „adăugam lustru“ sau „acopeream petele“, fiecare sticluță se potrivea cu nuanța tenului meu mai bine decât... ei, bine, decât propriul meu ten. Într‑o cutie ceva mai mică se aflau accesoriile: bucăți de vată, pătrățele de bumbac, bețigașe cu capete de vată, bureței, vreo două duzini de pămătufuri de diverse mărimi, două tipuri diferite de cremă pentru demachiatul ochilor (emolient și fără uleiă și nu mai puțin de douăusprezece - DOUĂSPREZECE - tipuri de cremă (de față, de corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
alăturată, pe care o folosea ca dormitor, și Începu să se schimbe. Camera era Întunecată. O parte din geam dispăruse, iar domnul Leonard o Înlocuise cu o bucată de linoleum. Patul era Înalt, cu o cuvertură brodată cu fir de bumbac, care se rodea Încet; era acel gen de pat care Îți răscolea gîndurile, deloc plăcut, făcîndu-te să te gîndești la oamenii care, de-a lungul anilor, au dormit În el, au făcut dragoste În el, au murit În el, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
autograf? — Hai, dă-i drumul odată! zise ea. Îl așteptase o jumătate de oră În soare. O porniră și se sărutară În goană. El apăsă frîna și mașina o luă din loc. Viv era Îmbrăcată Într-o rochie ușoară din bumbac și un cardigan de culoarea prunei; avea ochelari cu rame deschise din plastic, iar În loc de pălărie Își pusese un batic alb pe care și-l Înnodase sub bărbie. Baticul și ochelarii contrastau puternic cu părul ei negru și rujul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plus, era epuizată. Stătu cu ochii deschiși, strînsă lîngă Julia, Încă simțind căldura membrelor ei, felul În care Îi urcă și-i coboară respirația. Dar cu timpul, Își schimbă poziția și se depărtă. CÎnd mîna Îi alunecă peste pijamaua de bumbac a Juliei, gîndul Îi zbură În altă parte - la o prostioară - Îi reveni În minte o pijama pe care a avut-o cîndva, În timpul războiului, și pe care o pierduse. Era o pijama din satin de culoarea perlei: cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Și ciorapi. Trebuie să recunosc că m-au tentat ciorapii. Dar, știți, eu mă fixasem la o cămașă de noapte. Cămașa de noapte a lui Helen e o zdreanță; mi se frînge inima. Au căutat tot ce aveau - halate din bumbac, pijamale flanelate... Și apoi, am văzut asta. Luă geanta și o deschise, scoțînd la lumină o cutie rectangulară și plată. Cutia era roz, cu o fundă din mătase peste ea. — Ia uitați-vă, spuse ea, În timp ce Binkie și Mickey se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]