14,936 matches
-
T. S. - Câte fete? Z.D.-B. - Trei. Au rămas doar trei. Pentru că, pe vremea aceea, angina difterică și bolile de copii făceau prăpăd. Și se uitau cum le piereau copiii, n-aveau ce le face. De altfel și celorlalți bunici, pe linie maternă, din treisprezece copii le-au rămas șase. |sta era cursul vieții atunci. Ei, din cele trei fete una a fost bunica mea. Cea mai mare. Ecaterina, Catherine. S-a măritat cu moșierul Matache Dumitrescu ce avea trei-patru
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
Și se uitau cum le piereau copiii, n-aveau ce le face. De altfel și celorlalți bunici, pe linie maternă, din treisprezece copii le-au rămas șase. |sta era cursul vieții atunci. Ei, din cele trei fete una a fost bunica mea. Cea mai mare. Ecaterina, Catherine. S-a măritat cu moșierul Matache Dumitrescu ce avea trei-patru moșii, nu mai știu câte: Glina, Catrina - îi pusese numele soției lui - Cățelu, toate astea erau moșii în București. Iar cât despre Ferentari - pot
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
să ducă o viață răsfățată și din această cauză a și murit. Singurul din familie care a murit la 75 de ani, cum zic eu, din motive de șampanie și icre negre. Le ținea în seif, ca să nu-l vadă bunica. T. S. - Îi plăceau mult icrele negre. Z.D.-B. - Și șampania. Avea tot soiul de finețuri. Avea niște rafinamente culinare pe care astăzi nici nu le mai știe lumea, știu eu? Rață cu portocale... T. S. - Franțuzești. "Canne aux
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
care astăzi nici nu le mai știe lumea, știu eu? Rață cu portocale... T. S. - Franțuzești. "Canne aux oranges". Z.D.-B. - Da, meniurile franțuzești. Când era Sfântul Dumitru, venea, probabil, la el un "cuisinier" francez care făcea grozăvii. Și bunica era o femeie foarte elegantă și ea, fata lui Nicolae Jipa, și era o originală, în felul ei. Celelalte două surori nu i-au semănat, au fost altfel, am să vă spun îndată despre ele. Atâta vreau să vă spun
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
la pian cu fantastică ușurință, mie de-abia îmi mai merg mâinile (la 85 de ani, vârsta la ora interviului). Și eu am făcut conservatorul. În sfârșit. Sunt lucruri care dovedesc niște personalități puternice. T. S. - Unde a făcut școala bunica dvs.? Z.D.-B. - Toată lumea la maici, la Pitar Moș. Unde am fost și eu, după aceea. T. S. - O tradiție, în familie. Z.D.-B. - Da, o tradiție. T. S. - Ce învăța bunica acolo? Z.D.-B. - Franceza, germana
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
T. S. - Unde a făcut școala bunica dvs.? Z.D.-B. - Toată lumea la maici, la Pitar Moș. Unde am fost și eu, după aceea. T. S. - O tradiție, în familie. Z.D.-B. - Da, o tradiție. T. S. - Ce învăța bunica acolo? Z.D.-B. - Franceza, germana, literaturile, gramatică și pian. T. S. - Deci un învățământ umanist și artistic. Z.D.-B. - Da. Este același pe care l-am făcut și eu ulterior, dar, bineînțeles, într-un chip mai modern. Pentru că
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
de-o blândețe, de-o bunătate și de-o credință rar întâlnite. A fost măritată cu un bărbat foarte bogat și casa lor a devenit casa mea de naștere, casa mea părintească. T. S. - De ce? Z.D.-B. - Pentru că la bunica, în casa lor foarte frumoasă de pe Ionescu-Gion, de pe Columbelor, sora mai mare a lui tata se căsătorise și ea și era cu soțul acolo. Și fratele lui mai mic, colonelul Dumitrescu-Jipa, era tot acolo. Nu mai puteau intra încă doi
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
nu aș mai putea să intru. Cred că mi s-ar face rău. Aveam o grădină splendidă, în spatele casei. Acolo mi-am petrecut viața, până m-am căsătorit, la 29 de ani. T. S. - Să revenim la mătușa dvs., sora bunicii. Z.D.-B. - La tanti Zoe, draga de ea. A doua soră. Prima soră în ordinea nașterii. A treia era Elvira, nașa Elvirei, sora mea. Tanti Zoe, după moartea soțului ei, a trăit ca o sfântă. N-a scos doliul
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
un pic... T. S. - Frondist ... Z.D.-B. - Da. Contestatar. Am să spun imediat ce mi-a dat el, mai întâi spun ce mi-a dat ea, ca să spun ce m-a apărat. T. S. - Dimensiunea religioasă de la această soră a bunicii o aveți. Z.D.-B. - Da, sora bunicii... Ea a fost, de fapt, bunica mea, cea care m-a călăuzit. Omul care m-a iubit cel mai mult pe lume, așa spun eu. M-a iubit mai mult decât părinții
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
Da. Contestatar. Am să spun imediat ce mi-a dat el, mai întâi spun ce mi-a dat ea, ca să spun ce m-a apărat. T. S. - Dimensiunea religioasă de la această soră a bunicii o aveți. Z.D.-B. - Da, sora bunicii... Ea a fost, de fapt, bunica mea, cea care m-a călăuzit. Omul care m-a iubit cel mai mult pe lume, așa spun eu. M-a iubit mai mult decât părinții mei. M-a adorat. Ea n-a mai
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
mi-a dat el, mai întâi spun ce mi-a dat ea, ca să spun ce m-a apărat. T. S. - Dimensiunea religioasă de la această soră a bunicii o aveți. Z.D.-B. - Da, sora bunicii... Ea a fost, de fapt, bunica mea, cea care m-a călăuzit. Omul care m-a iubit cel mai mult pe lume, așa spun eu. M-a iubit mai mult decât părinții mei. M-a adorat. Ea n-a mai avut pe nimeni după moartea soțului
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
de sfânt, o moarte unică. O moarte din acelea care se știu dinainte. Să spun? Poate e interesant? T. S. - Da, desigur. Z.D.-B. - Era o noapte de februarie, în 1932. Se trezește pe la două-trei și o strigă pe bunica: Ileană, Ileană. Bunica era dincolo. - Ce-i, părinte? - Du-te repede la finul Ion și spune să aducă pe preoți, pe Andrei și pe Gheorghe. - Părinte, dar ce-i asta? La ora asta? Era o zăpadă afară! Erau troiene. - Ileană
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
moarte unică. O moarte din acelea care se știu dinainte. Să spun? Poate e interesant? T. S. - Da, desigur. Z.D.-B. - Era o noapte de februarie, în 1932. Se trezește pe la două-trei și o strigă pe bunica: Ileană, Ileană. Bunica era dincolo. - Ce-i, părinte? - Du-te repede la finul Ion și spune să aducă pe preoți, pe Andrei și pe Gheorghe. - Părinte, dar ce-i asta? La ora asta? Era o zăpadă afară! Erau troiene. - Ileană, te rog, du
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
câte unul. Pentru mine era marea bucurie a libertății. Mă duceam și mă băgam cu capul în fântână. Bineînțeles că erau scandaluri nemaipomenite când eram găsită iar cu capul la fântână. Dar era o lume altfel. La cinci după masă, bunica venea și ne scula din somn cu tablaua cu chiselele de dulceață. Nu numai din cireșe albe, care era cea mai importantă. Așa spunea bunica: când ai cel mai important oaspete, îl tratezi cu cireșe albe. Dulceață de cireșe amare
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
găsită iar cu capul la fântână. Dar era o lume altfel. La cinci după masă, bunica venea și ne scula din somn cu tablaua cu chiselele de dulceață. Nu numai din cireșe albe, care era cea mai importantă. Așa spunea bunica: când ai cel mai important oaspete, îl tratezi cu cireșe albe. Dulceață de cireșe amare, mai pui, dar pe cea de cireșe albe o pui la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
albe, care era cea mai importantă. Așa spunea bunica: când ai cel mai important oaspete, îl tratezi cu cireșe albe. Dulceață de cireșe amare, mai pui, dar pe cea de cireșe albe o pui la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea bucătăria bunicii, era nemaipomenită. Nimeni nu mai gătește cum gătea ea. Bine, erau amintiri din copilărie, dar sunt permanente și
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
cireșe amare, mai pui, dar pe cea de cireșe albe o pui la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea bucătăria bunicii, era nemaipomenită. Nimeni nu mai gătește cum gătea ea. Bine, erau amintiri din copilărie, dar sunt permanente și adevărate. T. S. - Și era, presupun, un aer bun în toată casa. Z.D.-B. - Casa era frumos mobilată, era comod. N-
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
că n-ai un confort cu gresie și faianțe. T. S. - Importantă era atunci libertatea de mișcare, libertatea de manifestare. Z.D.-B. - Da, libertatea de mișcare... Și acolo am cunoscut florile, speciile de flori, fiindcă grădina cu flori a bunicii era nemaipomenit de bogată. De la mărgăritar, care era cea mai mică, până la moțul curcanului, care era cea mai mare. Toate felurile de flori. Înghesuite în așa fel de neobișnuit pentru ochi, așa de liniștitor în același timp și purtător în
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
livadă de meri, stupi, o fîșie de porumb, fasole cățărată caligrafic pe araci, o grădină cu mărar, morcovi, ceapă, castraveți, ardei grași, cuiburi de cartofi, pătrunjel, leuștean de dres borșul... D.P.: Parcă mă conduceți prin cămările doldora și parfumate ale bunicii lui Pillat. E.B.: Dar ce nu avea?! Pînă și un atelier de tîmplărie, răspîndind un parfum hrănace de scînduri geluite... Ba mai repara și ceasuri! Conducea, de sărbători, o motocicletă cu ataș! În ataș își plasa soția, mult mai tînără
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
de a-și abandona religia. Era, cum se zicea pe vremuri, de familie bună și chiar dacă nu făcea caz de asta, ținea la tradițiile de familie.Și-a păstrat toată viața supranumele de alint "Moțu", pe care i-l dăduse bunica sa, fiindcă era primul ei nepot, dar cînd era întrebat de unde i se trage acest nume mai dădea și explicația firoscoasă, că așa e el, mai cu moț. Nu cred că și-a dorit ca moartea lui să devină un
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
vine atunci diferența? Bărbatul cu cele trei morți ale sale e atipic prin luminozitatea și căldura paginilor sale. De regulă, amintirile din copilărie sunt scăldate în această lumină solară, asociate fiind cu o vârstă fără griji, ocrotită de părinți și bunici iubitori. Nici copilăria autorului nostru, devenit propriul personaj, nu face excepție, ea fiind (și, mai mult decât atât, devenind, în ecuația ulterioară a protagonistului) un timp paradiziac, o eternă dimineață "proaspătă și însorită". Mihai Cantuniari aduce însă în acest registru
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
se impune în cele din urmă, "salturile" memoriei nereușind să disloce marile fragmente biografice, în succesiunea lor naturală. Pentru sexagenarul de azi, copilul de ieri-alaltăieri apare ca o ființă mică, dar nespus de fericită, zburdând neobosit prin vila ori via bunicilor, pe timpul unor lungi și pline vacanțe. Deși comunismul lovește nemilos în clasa înaltei burghezii, dragostea familiei îl ferește pe prichindel, ca și pe vărul și tovarășul său de joacă, Ucu, de intemperiile vremii. Mai grav este, pentru micul erou, să
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
mănâncă câini. SURPRIZA Este un început frumos de toamnă. Soarele strălucește încălzind natura care se bucură de ultimele zile de căldura. Totul este îmbrăcat în hainele viu colorate ale toamnei. Dis-de-dimineață Mihaela s-a trezit nerăbdătoare urmând să meargă la bunici. Erau atât de blânzi și de buni cu ea încât iubea fiecare minut petrecut cu ei. După un dram care i s-a părut prea lung, fetița a ajuns în sfârșit la bunici. Acolo, s-a bucurat de peisajul ca
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
a trezit nerăbdătoare urmând să meargă la bunici. Erau atât de blânzi și de buni cu ea încât iubea fiecare minut petrecut cu ei. După un dram care i s-a părut prea lung, fetița a ajuns în sfârșit la bunici. Acolo, s-a bucurat de peisajul ca din vis. Se simțea ca într-o poveste. Darnica toamnă făcuse multe daruri naturii. Copacii se aflau sub greutatea roadelor coapte,iar în lan porumbul copt aștepta să fie cules. Bunicii au primit
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
a întors obosită dar mulțumită pentru, ajutorul dat. Era ziua bunicului. Fetița nu uitase. L-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a dat un cadou, împreună cu toată dragostea ei. Au stat împreună să se odihnească după ziua de muncă: bunica torcea, bunicul fuma din pipă, iar Mihaela se juca cu pisica. Era atâta liniște și căldură încât fetița nu ar fi vrut să mai plece niciodată de acolo. Veni și ziua plecării. Mihaela era tristă că pleacă de la bunici, dar
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]