2,586 matches
-
autorilor, mai întotdeauna ilustrează efectul de dublu tăiș al satirei, prin refractarea intenției critice asupra contemporanilor. De pildă, într-o piesă ca Mobilă și durere de Teodor Mazilu, parodierea prea stridentă a stilului de viață high-life, pretinsă reminiscență de moravuri burgheze, se transformă în subteranul replicilor într-o "înghimpare" a fățărniciei și a snobismului celor care-și trădează nostalgia vremurilor trecute chiar prin mimetismul reiterării obiceiurilor mondene: acumulări de Luchieni, fixarea unei zile de primire, afișarea unui comportament libertin în cuplu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
simț și a bunului gust, discrepanțele dintre aparențe și esențe. Dacă parodiile în versuri presupun o arie referențială restrânsă la cea a literaturii, la nivel macrotextual, lumea comediilor și a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în semn de înțelegere) și dacă nu ajungeau la învoială, atunci îi potrivea conform legei, compositio legalis... Se poate spune astfel că Zilele și nopțile unui student întârziat este unul111 dintre romanele interbelice care completează cu alte "variațiuni" tema familiei burgheze surprinsă prin ocheanul "caragialian". Din sfera problematicii domestice, un motiv caragialian recurent este cel legat de "partidele de plăcere", prezent cu alte semnificații în literatura postcaragialiană. De pildă, în piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța, vilegiatura încetează să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau din spirit ludic, enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică drept homo duplex 114, deschid calea multiplelor interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor caricaturale. Dorința de marcare critică, prin sublinierea devierilor de la logica moravurilor sănătoase în familia burgheză, în politică, în gazetărie etc., este la fel de plauzibilă ca și simpla delectare în fața spectacolului vieții, ambele atitudini fiind revendicate, în egală măsură, de cunoscuți, de prieteni sau de comentatori. Inerent caricaturii în general și a celei caragialiene în special, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și al temelor literare, precum tentația odiseică, educația, răzbunarea etc. (în Pâlnia și Stamate, confruntările militare în Gayk, seducția olimpiană în Fuchsiada), la nivelul mai amplu, extraliterar, al metafizicii și al filozofiei, transgresând nivelul superior al civilizației umane în varianta burgheză, prin imaginea caricaturizată a "consilierului comunal" Stamate, a negustorilor Cotadi, Dragomir, Algazy, Grummer, a reprezentanților fiscului din Dupa furtună etc. Expansiunea vizează și alte cercuri concentrice, din ce în ce mai vaste, de la cel al stilului didactic, academic, imitat în registrul burlesc în acele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însuși și se poate identifica".228 În analiza miturilor din contemporaneitate trebuie adusă în discuție și perspectiva lui Roland Barthes, care în critica lui stângistă asupra societății de consum afirmă că miturile moderne "nu sunt decât imposturi cu care societatea burgheză își amăgește membrii, prizonieri ai unor imagini create artificial de așa-zisa civilizație" (ilustrându-și teza prin eseuri asupra luptelor de catch, a margarinei sau a detergenților).229 Pentru el, mitul se definește laconic: "un tip de discurs" (deci se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se resimte nevoia aportului maselor și al localnicilor: "creație a modernității, creație a unei elite, națiunea își renegă originile recente și elitiste, ancorându-se în trecut și în straturile profunde de cultură, păstrătoare ale unui fond peren".331 Această ideologie burgheză a națiunii a fost concurată de către cea socialistă, care depășea cadrele naționale în virtutea principiului unității de clasă, însă a învins-o, chiar și în forma sa extremă comunistă, care la rândul ei a alunecat în naționalism. Dacă Primul Război Mondial
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
An - tan - te Dize - mane - pe Dize - mane - compa - ne An - tan - te U - re - se - se! U - re sese! Bastion al păcii e! Stalin și poporul rus libertate ne-a adus! Ana, Luca și cu Dej taie capul la burgheji! Afară era zi de sărbătoare... Așa a fost de 1 Mai 1952. Zi de sărbătoare... Prăjituri de casă cu marmeladă, presărate cu nuci rase și zahăr vanilat. ... apoi starea pacientului s-a Înrăutățit brusc, tensiunea 270 cu 220, pacientul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e pe la Obor, lângă Spitalul Doctor Stâncă. Nu ai pe cine să suni, nu are cine să te sune. Încerci la prietenul tău Țanovici. Și el este U.T.M. ist. Telefonul lui este din ebonită neagră, de dinainte de război. Casă burgheză. Răspunde, și tu Îl chemi pe la tine că „ți-ai pus telefon”. Îți spune că o să vină după ce termină lecția de vioară și te Întreabă dacă ai tăi sunt acasă. Îl Întrebi de ce și el behăie că „o să vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis / Plumb, și furtună, pustiu / Finis / Istoria contemporană / E timpul... toți nervii mă dor / o vino odată, măreț viitor”. Tu scrii că poetul a intenționat În această poezie să critice nedreptatea societății burgheze, să arate viața cruntă a oamenilor simpli În această societate și că el Își exprimă speranța vremurilor noi care aveau să vină odată cu mărețul act de la 23 August 1944. Poetul George Bacovia este unul din scriitorii care au biciuit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
berlinez cu siguranță ar fi făcut-o mai fericită. Se întâlnesc poate în vreo cafenea literară, el își așază umbrela sau căciula pe scaun, îi citește din operele lui, iar ea se emoționează. Da, este matură exact atât cât trebuie, burgheză atât cât trebuie pentru un amant bisexual. Am fost întotdeauna mândru să am o femeie atât de elegantă alături. Astăzi însă eleganța ei mă întristează. Al nu știu câtelea travestiment. În dimineața aceasta este ziarista în voiaj, îmbrăcată comod și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unei familii „prospere“ în plină ascensiune. Tatăl lui ajunsese din nimic ditamai directorul la uzinele de fier și oțel. W. avea să facă o carieră strălucită, iar ea urma să-și recapete, alături de el, ceea ce îi fusese luat: o viață burgheză. De când locuiam în S., era obligatoriu să facem la fiecare sfârșit de săptămână o vizită la A., acasă la bunicul, unde mirosea a țigări de foi. De pe verandă intram în hol, unde atârnau în cuier puștile și flintele, iar câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
căsătorise „în Reich“, mama mea era singură. Bineînțeles, existau rubedenii kașube, dar alea trăiau la țară, nu erau tocmai germane, și nu mai contau de când existau motive să fie trecute sub tăcere. Părinții ei, kașubi citadinizați care se adaptaseră condițiilor burgheze, muriseră de timpuriu: tatăl a căzut curând după începutul Primului Război Mondial, la Tannenberg. După ce doi dintre fiii ei muriseră în Franța, iar ultimul, de asemenea soldat, fusese răpus de gripă, a murit și bunica, n-a mai vrut să trăiască. Arthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar lăsa descifrat, nici încercând să anticipeze, nici retrospectiv. De afirmat, și de aceea sub semnul întrebării, rămâne faptul că abia aici, în orașul încă neatins de război, mai exact aproape de orașul nou, și anume la etajul unei somptuoase vile burgheze, situată în cartierul Weißer Hirsch, a devenit o certitudine arma căreia aveam să-i aparțin. Următorul meu ordin de drum lămurea unde anume se afla terenul pe care urma să fie instruit recrutul cu numele meu ca tanchist al Waffen-SS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se uita în urma grupului cu o atitudine împietrită, de îndată ce, plini de euforie, de parcă mergeam să scoatem o comoară, porneam spre petrecerile dansante ale sfârșitului de săptămână. Mie îmi era ușor. Încă de timpuriu am fost un bun dansator. La festivitățile burgheze pe Zinglers Höhe ori în salonul pavoazat cu ghirlande al grădinii-restaurant Kleinhammerpark, atât de îndrăgit în Langfuhr, am fost prezent înainte și după începutul războiului nu numai ca spectator și colecționar de detalii pentru ceea ce aveam să aștern mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucată de frotir. Această mâncare am servit-o mai târziu tot mereu, cu roșii, usturoi și fasole, ca antreu pentru oaspeții pe care-i prețuiam: de pildă pentru meșterul pietrar al domului din Naumburg și modelele lui, cu toții din familii burgheze sau de țărani, care, după cuceriri războinice, se statoriniciseră, la începutul secolului XIII, pe malul râului Saale. Ei i-au fost de ajutor maestrului când acesta i-a întruchipat în calcar cioplit pe contesa Gerburg și pe contele Konrad, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din așezare. Tatăl era factor poștal, membru în Gutenberg, breasla cărții, și social-democrat. Dimpotrivă, prietena ei, care a venit într-o vizită de bun rămas într-o după-amiază inofensivă programată numai pentru cafea și fursecuri, se trăgea dintr-o familie burgheză de proprietari, număra nouăsprezece primăveri, se mișca smucit ca o dansatoare la intrarea în scenă, iar în timpul acesta își ținea capul sus pe un gât lung și anunța, fără să fi fost întrebată, că ea nu voia să devină profesoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sus - inima jucase și ea un rol. Mai târziu, când Anna plecase deja - doar trebuia să-și mai ia rămas-bun și de la alții -, au venit înțepături din perspectivă social-democrată: domnișoara dornică de călătorii aparținea unei familii cu bune moravuri burgheze, în care, prin intermediul comerțului cu fier în sensul larg al cuvântului, proprietatea a fost păstrată și înmulțită. Cu siguranță era o partidă bună. Rentabilă mai cu seamă pentru niște pierde-vară veniți din Germania... E posibil ca o doză de gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care e dat cu ruj Chanel. Nu e cântărețul ăla? —Ăăăă, el e? mă bâlbâiam eu, simțindu-mă demodată și proastă fiindcă nu știam cine era persoana respectivă. Oricum, îmi plăcea la nebunie să lucrez acolo. Eram încântată până în măduva burgheză a oaselor mele de burtăverde. Mi se părea așa de decadent și de incitant să mă trezesc în fiecare zi la unu după-amiaza, să merg la serviciu la șase, să termin munca la miezul nopții și după aceea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lovit de tocul ușii și cu patru copii disfuncționali, toți sub șase ani, fructele capriciilor unui bărbat. Era o experiență umilitoare și plină de învățăminte să aflu cât de mult mă înșelasem. Eu eram o nevastă părăsită. Eu, Claire cea burgheză. Ei, ar fi fost o experiență umilitoare și plină de învățăminte dacă n-aș fi fost așa de amărâtă, de furioasă și dacă nu m-aș fi simțit așa de trădată. Ce eram eu? Vreo călugăriță tibetană? Sau nenorocita aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că purta breton.” Noroc că dl. Iliescu poartă bretonul pe spate, iar deputații nu-l au nici măcar acolo. Ioanichie Neag arată În gazeta de perete a PSM-ului „ce trebuie să știe tinerii”. Ei trebuie să știe că-n societatea burgheză, pe timpul verii, Ioanichie și frații săi „mergeau desculți, În picioarele goale”. Deși nu se precizează, se deduce că În societatea următoare ei au mers tot desculți, dar Încălțați. În Națiunea (devine tot mai captivantă) același Iosif Constantin Drăgan scrie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trebuie să lucreze în cinematografie. Asta e obiecția mea generală. Și mai specific, problema romanului englez este că nu are o tradiție de angajare politică. Adică, din câte îmi dau eu seama, totul se învârte între limitele stabilite de moralitatea burgheză. Nu există radicalism. Deci zău că n-am timp acum decât pentru unul sau doi romancieri din țara asta. Și mă tem că nu pari a fi unul din ei. Se lăsă tăcerea care urmează unui șoc. Cel puțin, Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
apleci puțin și să muști dintr-un nor. Ca din vata de zahăr. Îngerii o fac tot timpul. Pare mult mai mulțumită de explicația asta decât de cea pe care i-am oferit-o eu. Alice locuiește Într-o casă burgheză, lângă Queen’s Park: a cumpărat-o Înainte ca un apartament cu patru dormitoare și terasă din zonă să coste mai mult decât statul Colorado. După ce se vede Înăuntru, Emily o ia voioasă la picior să se joace cu Nat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
urmă, să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!... Grămădi toată noaptea, sub cap, perna cu pumnii, așa cum fac boxerii, trezindu-se doar când auzi cum cântă, de sub zăpezi, a zori de ziuă, cocoșii crescuți de Petronia, ca păsăret în proprietate particulară, burgheză. Poate pentru ultima oară cântă cocoșii de sub zăpezi și în această formă de proprietate, gândi Nicanor, uitându-se cercetător la Petronia. De acuma, înainte, or să cânte cocoșii proletari. Petronia privea, pe fereastră, la troienele albe de afară, nescoțând măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Tărniceru. Colegul de armată, Marin Tărniceru, fusese militar nou, în trupele de grăniceri, ca și Nicanor, dar folosea, cu plăcere, bereta de fost vânător de munte, pe care o primise, odinioară, taică-său de la Regele Carol al doilea, Suveranul României burgheze. Nu trecu pârleazul, așteptând. Rămase dincolo, unde scotoci, spăsit, în pachetul de țigări. Alese, îndelung, una mai moale, o îmbălă cu limba și și-o puse, pe îndelete în gură, aprinzând-o, cu dichis. Pâcâi din ea de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]