13,753 matches
-
Simona, plutind pe aripile dorului, visa cu ochii deschiși! ,, Cine știe dacă acum are un acoperiș deasupra capului", se întreba ea. Rememora în acele clipe crezul care i-l mărturisise Mihai în momente de intimitate: ,, Când suflă vânturi pustiitoare prin buzunare, Simona, sunt semne că destinul a scris toate acestea pe steaua ta și e greu, dacă nu chiar imposibil, să ieși la liman. Singurul sprijin e speranța, care așa cum se spune, moare ultima". Numai de-ar fi în viață", își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
erau pronunțate cu un ton voit imperativ, încât Simona n-a îndrăznit niciodată să se întoarcă acasă după apusul soarelui, chiar dacă lăsa fetele vecinilor la jumătatea unui joc. Când bănuia că marele astru era gata-gata să-și pună cheia în buzunar și să plece la culcușul lui de noapte, lăsa totul baltă și pleca spre casă. Acum însă, uitase toate nemulțumirile care atunci i se păreau întunecimi; își aducea aminte de acele vacanțe depărtate în timp ca de niște povești dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
numai cu cetățeni întru totul cumsecade și înnobilați doar cu purtări alese. Acesta ar fi cazul ideal! De fapt, nu de puține ori, în fața ei se înfățișau tot felul de ticăloși (care nu aveau răbdare și zornăiau din cheile de la buzunar, bâțâindu-se continuu nervoși de pe un picior pe celălalt), de bețivi (indivizi puși întotdeauna fie pe poante, fie pe scandal), sau de cerșetori josnici și, unii dintre ei, vicleni chiar (care stăteau pe la ușa instituției mai mult ca să înșele, decât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
căci, în realitate, în inima lui încă mai lucra - timid, dar, totuși, semnificativ - glasul întotdeauna surd, dar, totodată, și foarte asurzitor al conștiinței, glas ce-l biciuia deja de câtăva vreme, clipă de clipă. „Tocmai am devenit un hoț de buzunare, iar acum sunt în drum spre o vizuină de drogați, cugetă el. M-am ticăloșit de tot, la dracu’! Și totuși, fie chiar și așa, eu tot nu vreau să renunț la gândul meu deloc. Mă cam îmbrac în haine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dânsul, acum un astfel de gest ar fi fost sinonim cu sinuciderea sa. Iar problema aceasta ajunsese, în cele din urmă, să îl pună foarte serios în dificultate; gândul că nar mai putea avea în permanență prafurile acelea halucinogene în buzunar îl măcina de-a dreptul. Era descumpănit. Mult mai meditase el la ce era de făcut în continuare. Astfel, judecând cu atenție sporită și întorcând problema pe toate părțile, ajunsese, până la urmă, la o soluție salvatoare, la o soluție mântuitoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de câteva zile. Nu avea acte În regulă, care să-i asigure o ședere legală, de aceea trebuia să fie precaută. Știa doar câteva cuvinte În italiană, și acelea scrise pe bucăți mici de hârtie pe care le purta În buzunar. Și repetase de atâtea ori În gând, cum trebuie să ceară pâine În limba italiană, dar ajunsă În fața ușii, de emoție... a uitat! A intrat În magazin, și apariția ei a făcut ca cele două bătrâne aflate Înăuntru să o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se uita consternat, mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat, a cerut o pâine. A primit pâinea și cei câțiva cenți, rest la un euro pe care Îl ținuse strâns În mână. Un gând chinuitor părea că nu-i
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acestea, a rămas tot străină În această țară, În acest orășel aproape pustiu. Enigma care a tulburat-o atât de mult În prima zi când a ieșit la cumpărături și când trebuia să citească de pe bucățele de hârtie ascunse În buzunar avea să se dezlege În curând. Revenind În cartierul vechi, după ceva vreme și intrând la „Fornaia”, un bătrân aflat la cumpărături a exclamat, plin de uimire: „Femeie, tu semeni cu Ana!”... Și doar atunci a Înțeles, din tremurul mâinilor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de acesta decât în situații extreme: ploaie sau vânt puternic. În acea zi, nu era niciuna din aceste două, dar Ioana hotărî să aștepte autobuzul. Se asigură mai întâi că are cu ce plăti călătoria, puse cei doi euro în buzunarul din dreapta și se așeză pe bancă să aștepte. Autobuzul, care circula o data la 30 de minute, urma să vină peste un sfert de oră. Stația se afla în fața spitalului și, pentru a intra în el, oamenii treceau mai întâi prin fața
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
azi dai unuia, mâine mai vin și alții. Ioana se gândea să procedeze la fel ca toți oamenii civilizați. Când ajunse în dreptul cerșetorului, acesta își întinse mâna în care ținea un pahar. Mâna Ioanei s-a dus fără voie la buzunar. Găsi cei doi euro pregătiți pentru autobuz. Îi luă și îi puse repede în paharul cerșetorului. Simți rușine față de cei din jur și grăbi pasul. Auzi cum acesta îi mulțumi. Când se mai îndepărtă puțin, se simți mai liniștită și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
viața, iar ea, în schimb, îi închinase viața sa Lui. Încet, câte puțin, revenea la viață. Începuse să vină mai des pe la noi, mai stătea câte puțin cu mama mea care era bolnavă. Obișnuia să poarte mereu ceva dulciuri în buzunare: bomboane, biscuiți, cubușoare de zahăr, covrigei, cu care ne bucura pe toți copiii din drum. Îmi plăcea când mama mă trimetea după ceva la ea, nu ieșea nimeni niciodată de la ea fără ca bunica să nu-i fi dat ceva, chiar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
citim. Hoții De câteva zile încoace, locuitorii acelui oraș erau foarte alertați. Toți oamenii vorbeau despre același lucru, la muncă, în stradă, la magazin, acasă. Posturile locale de radio și televiziune avertizau locuitorii despre apariția unui grup de hoți de buzunare, care activa pe teritoriul întregului oraș, dar mai ales în mijloacele publice de transport. Acești hoți, câte doi, se urcau în autobuz, sau troleibuz, ca oricare alt pasager și se așezau într-un loc de unde îi puteau observa bine pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar nu vorbeau unul cu altul, pentru a nu da de bănuit. După ce își alegea victima, hoțul începea să-și facă loc printre oameni, pentru a coborî la următoarea stație și, în calea sa, spre ieșire, numaidecât, reușea să curețe buzunarul sau gentuța pe care și-o ochise. Imediat, autobuzul se oprea și hoțul cobora, fără să lase vreo urmă de bănuială. Celălalt hoț mai rămânea ceva timp, pentru a vedea ce se întâmplă. Erau oameni care descopereau repede că li
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gândindu-se la ceva ce numai el știa. Domnișoara tânără și modest îmbrăcată se ridică de pe scaunul ei, rugându-l pe conductor să oprească la următoarea stație și porni spre ieșire. Când trecu pe lângă bătrânel, încercă să bage mâna în buzunarul lui și ieși foarte repede. Nadea observă, dar nu reuși să scoată niciun cuvânt, ușile autobuzului se și închiseră. - Stranie domnișoară! se gândi ea. Și cui ar putea să-i treacă prin cap că un hoț poate fi așa? Autobuzul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
autobuzului se și închiseră. - Stranie domnișoară! se gândi ea. Și cui ar putea să-i treacă prin cap că un hoț poate fi așa? Autobuzul se porni. Nadea îi zise bătrânelului: - Moșule, vezi de nu ți-a dispărut ceva din buzunar, că am văzut cum domnișoara, care a ieșit, încerca să te controleze. - Mie să-mi dispară? întrebă mirat moșul. - Da, dumitale. Am văzut cu ochii mei cum a căutat la buzunarul dumitale, nu știu dacă a reușit să-ți ia
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Moșule, vezi de nu ți-a dispărut ceva din buzunar, că am văzut cum domnișoara, care a ieșit, încerca să te controleze. - Mie să-mi dispară? întrebă mirat moșul. - Da, dumitale. Am văzut cu ochii mei cum a căutat la buzunarul dumitale, nu știu dacă a reușit să-ți ia ceva, că tocmai în acel moment trebuia să se coboare. Bătrânelul răspunse zâmbind: - Sunt goale și pustii, buzunarele mele, de când le țin minte. Nu are ce să-mi ia, nu am
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mirat moșul. - Da, dumitale. Am văzut cu ochii mei cum a căutat la buzunarul dumitale, nu știu dacă a reușit să-ți ia ceva, că tocmai în acel moment trebuia să se coboare. Bătrânelul răspunse zâmbind: - Sunt goale și pustii, buzunarele mele, de când le țin minte. Nu are ce să-mi ia, nu am nimic, tată, nimic. Moșul băgă mâna sa în buzunar pentru a le demonstra și celor din jur că avea dreptate, că era mereu gol, dar rămase pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ia ceva, că tocmai în acel moment trebuia să se coboare. Bătrânelul răspunse zâmbind: - Sunt goale și pustii, buzunarele mele, de când le țin minte. Nu are ce să-mi ia, nu am nimic, tată, nimic. Moșul băgă mâna sa în buzunar pentru a le demonstra și celor din jur că avea dreptate, că era mereu gol, dar rămase pentru o clipă nemișcat... Dădu de ceva în el. Scoase repede mâna înapoi și privi nedumerit la cei 100 lei, pe care numai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și celor din jur că avea dreptate, că era mereu gol, dar rămase pentru o clipă nemișcat... Dădu de ceva în el. Scoase repede mâna înapoi și privi nedumerit la cei 100 lei, pe care numai ce îi descoperise în buzunarul său. Nu știa ce să creadă. De unde ajunseseră banii aceștia la el în buzunar? Cum să procedeze mai departe cu ei? Era foarte încurcat. Privi apoi întrebător la Nadea, căutând să afle părerea ei, cum înțelegea ea și cei din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o clipă nemișcat... Dădu de ceva în el. Scoase repede mâna înapoi și privi nedumerit la cei 100 lei, pe care numai ce îi descoperise în buzunarul său. Nu știa ce să creadă. De unde ajunseseră banii aceștia la el în buzunar? Cum să procedeze mai departe cu ei? Era foarte încurcat. Privi apoi întrebător la Nadea, căutând să afle părerea ei, cum înțelegea ea și cei din jur acest lucru. - Nu aveam nimic în buzunar, zise omul mirat. Atunci toți își
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ajunseseră banii aceștia la el în buzunar? Cum să procedeze mai departe cu ei? Era foarte încurcat. Privi apoi întrebător la Nadea, căutând să afle părerea ei, cum înțelegea ea și cei din jur acest lucru. - Nu aveam nimic în buzunar, zise omul mirat. Atunci toți își dădură seama că domnișoara, pe care o crezură hoață de buzunar, îi strecurase bătrânului acei bani înainte de a ieși din autobuz și încuviințară acest lucru unanim. - Și-a făcut milă Domnul, mi-a auzit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Privi apoi întrebător la Nadea, căutând să afle părerea ei, cum înțelegea ea și cei din jur acest lucru. - Nu aveam nimic în buzunar, zise omul mirat. Atunci toți își dădură seama că domnișoara, pe care o crezură hoață de buzunar, îi strecurase bătrânului acei bani înainte de a ieși din autobuz și încuviințară acest lucru unanim. - Și-a făcut milă Domnul, mi-a auzit rugăciunea... zise șoptit bătrânul. Nimeni nu știa ce problemă avea și ce îi ceruse el lui Dumnezeu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Se pregăti moș Parfene de dus la târg și, a doua zi dimineață, porni să-și cumpere o pufoaică nouă. Se îmbrăcă în cea veche, că nu avea altceva mai bun, și își potrivi un locușor unde să ascundă banii. Buzunarele pufoaicei erau rupte pe dinăuntru, nu putea să-i țină în ele, așa că îi ascunse în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să caute mai la adânc și dădea de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o pufoaică nouă. Se îmbrăcă în cea veche, că nu avea altceva mai bun, și își potrivi un locușor unde să ascundă banii. Buzunarele pufoaicei erau rupte pe dinăuntru, nu putea să-i țină în ele, așa că îi ascunse în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să caute mai la adânc și dădea de ei. Ajuns la târg, moș Parfene, începu să caute cu privirea la pufoaice dar, din curiozitate, și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
avea altceva mai bun, și își potrivi un locușor unde să ascundă banii. Buzunarele pufoaicei erau rupte pe dinăuntru, nu putea să-i țină în ele, așa că îi ascunse în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să caute mai la adânc și dădea de ei. Ajuns la târg, moș Parfene, începu să caute cu privirea la pufoaice dar, din curiozitate, și dispunând de timp, mai căuta și la alte lucruri. La
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]