3,622 matches
-
trezirea când în zori, Singuratatea-mi doare răsăritul, Iar visul dulce învelit cu flori, Pierind îmi lasă lacrima și vântul! Numai în vise pot să te mai caut, Căci doar în ele te mai regăsesc. Iar dorul plânge că un cânt de flaut, Și mor strigând că încă te iubesc! Aș vrea...și cât mult aș vrea să știu, Pe unde-ti rătăcește astăzi pasul, Și să îți spun ce mare de pustiu, Iti caută prin amintire glasul!... Mai scriu un
ZDRENȚELE IUBIRII... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340074_a_341403]
-
pagini ale cărții ne întâmpină și versuri în care efluviile trăirilor îmbracă haina bucuriei de a trăi cu voluptate, versuri încărcate de optimism, așa cum se dezvăluie și din poezia Viața: Cuvântul viață înseamnă sunt/ Și viața mi-i dragă și cânt și cuvânt/ Și Ție, Doamne, mă-nchin la pământ, Că pot spune azi:/ - Sunt fericit!...// Punctele de suspensie folosite adesea de autoare, indică o tăcere grăitoare invitându-ne la meditație. Dimensiunea spirituală reiese și din poemele cu temă religioasă în
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
dar, în condiția umană prezentă, trebuie înțeles cel puțin unul dintre sensurile acestui titlu, „Păcatul neliniștii“, ce trimite la asceza părinților pustiei. Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor“ o spune însăși poeta: „Am scris primul cânt...“ (p. 40). Neliniștea iubirii, apropos de titlu, este prezentă și în Cântarea cântărilor, și nu în sensul de păcat, ci de bucurie [...] În volumul Danielei Gifu iubirea dintre El și Ea e percepută ca un fel de ireversibilă predestinație: „De
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
că scoate cu ciutura ideii, o dată cu apa proaspătă, frumuseți fără seamăn, ascunse până mai ieri în nămol, le spală fața, le limpezește, le șterge cu ștergarul curat al bunicii: „Un candelabru blând, și pur, la fel - / O simfonie albă, fără cânt - / În turma lui de flori, era un miel, / Și în muțenia lacrimii Lui, Sfânt -“ (Domnul ghioceilor). Limbajul folosit de Liviu Jianu este eminamente poetic așa încât îți vine să crezi că el vorbește în rime perfecte, într-un limbaj genuin, plin
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
băiat și o fată fără leac de părinți, cu grai și cu auzul surd. Cei doi se cuibăreau într-o căsuță de sub brazi, cu șiță-n coperiș și-o vatră la intrarea-n două cămăruțe. Sărmanii nu știau ce-i cântul, vorba de-alint și joaca de copii, dar le vedeau voia lor bună și spusul feței cu strâmbături de gură. În schimb știau ce-i munca și-nțelegeau comanda din priviri. Niță era croit în zdravăn și oamenii-l chemau
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
de artă, ca Meșterul Manole, devotat creației artistice. Ecoul poeziei se prelungește prin „necuvinte” dincolo de limite reale, într-o lume cu valoare simbolică, emoțională: „Aș putea să fiu eul din tu,/ hoinărindu-mă pe obrazul crucii / cu strigăt ciung de cânt nibelung” (Lied 25, p.79). În țesătura de ritmuri liedice apare și simbolul Anei, femeia purtătoare de viață, menită să însuflețească opera de artă: „Îi ruginise lacrima la sân / și timpul ațipise / pe banca de sub bărbia inimii.// Parcă era Ana
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
și-n fuste, Fară rușine, fară milă, Bătrani perverși de o copilă! La umbra ta au scris poeții Atâtea versuri minunate! Dar acuma dorm băieții Sub cruci de bârne aplecate. Se odihnea la tine, vântul Și păsări se-ntreceau cu cântul. Mai venea divina muză... Ce-i cu ea? O fi lehuză? Ori de noi acum se-amuză Cum tot dăm în van din buză? Vine toamna, iar, îndată, Frunza țării-i scuturată Și de toți, pe jos, călcată. Cât timp
ŢARA MEA E CA O FRUNZĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340801_a_342130]
-
înduplecă, dar cu condiția să nu se uite la Euridice în timpul întoarcerii din infern. Dar Orfeu nu respectă consemnul, astfel că, întorcându-și privirile înapoi spre nimfă, aceasta moare a doua oară și pentru totdeauna. Pentru că Euridice era muzică pură, cântul cel mai sublim al zeului. Iar muzica este incaptabilă”. Foarte interesante considerații despre nașterea termenului poezie din echivalentul grecesc și evoluția acestui termen cu exemplificări din marea poezie a lumii. Dumitru Păsat scrie un eseu splendid despre “Miracolul eternei iubiri
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
Simțea în trup fiori de primăvară, Scăpat de viscol și zăpezi, Când mugurul plesnea-n livezi, Câte gândea . . .nu poți să crezi! Vedea cum respira pământul, Ce liniște, nu bate vântul, Pădurea-ncet își schimbă haina, O pasăre își drege cântul. . . La multe, el le știe taina!. Și an de an, mereu, o viață, La fel ca-n astă dimineață, Își întărește - Legământul, De-a scormoni din nou pământul, Până l-o înghiți mormântul! Oftă țăranu-ngândurat, Mângâind calul alintat: ,, Încet bătrâne
ŢĂRANUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340865_a_342194]
-
el în van. Răspunde-o voce caldă: Tu cauți fericirea? Prea orb n-o s-o găsești! Azi nu îi simți privirea, Prea-ncrâncenat tu ești! Nu ai văzut-o-n vânt, În fluturi, flori, în cuget? Nu simți că al ei cânt Are izvor în suflet? Răspunsul l-am primit, Mă-ntorc să mulțumesc, Dar nu zăresc nimic, Privesc spre cer, zâmbesc... Referință Bibliografică: Raspunsuri / Ionica Baicu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1168, Anul IV, 13 martie 2014. Drepturi de Autor
RASPUNSURI de IONICA BAICU în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340945_a_342274]
-
a înființat la Delphi un oracol sacru, magic. Ciclopii o sfârșiră până la urmă tragic când tatăl pe-al său fiu l-a răzbunat. Era un tânăr mândru, înalt, frumos ce-avea pricepere la leac și profeție, maestru fără seamăn în cânt și poezie lumea-l iubea și Phoebus îi spunea. N-a fost divinitate să-i poată ține piept, era iubit cu-aceeași adorare de splendidele nimfe, de mii de muritoare care-l vedeau frumos, dar și-nțelept. Lamento Ce scurtă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
viețile românilor prea posesori, Chiar de fiind din același neam sau sânge, Ei fac doar 'copy-paste' și inima ne-o frânge... Aceia ce-au muncit și asudat pe acest pământ, Chiar de s-au rănit, dar și-au găsit un cânt, Prin care să doinească, vitregiile să treacă Reînviind basmele bunicii, veselia să înceapă! Aceia ce și-au uitat a lor cuvinte proprii, Scindându-și sufletul cu sunete improprii, Și-au sterpezit curat-murdar și a lor viață, De s-au mai
LIMBA ROMÂNĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340970_a_342299]
-
1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mă leagă vatra și cuvântul! E mult de când măsoară ceasul Trecerea noastră pe Pământ, I-ascult și inima și glasul Și simt prin ele legământ! Mă leagă timpul cel mănos, Mă leagă cântul și durerea, Mă leagă visul de frumos, Mă leagă vorba și tăcerea! Mă leagă oamenii frumoși, Mă leagă vatra și cuvântul Și toți vitejii mei strămoși, Mă leagă viața și mormântul! Referință Bibliografică: Mă leagă vatra și cuvântul! / Virginia Vini
MĂ LEAGĂ VATRA ȘI CUVÂNTUL! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340992_a_342321]
-
pieptar brodat splendid. Deși nu poartă o cojoacă mițoasă de oaie, pe mine m-a purtat gândul la dacul coborât de pe columna lui Traian. Un vlăstar al acestui neam, ce duce mai departe tradiția din străbuni în dulcele grai al cântului românesc. Din vorbă în vorbă, aflu ca domnul Ion Crețeanu va pleca din Canada în China, la Beijing, să cânte în piața Tiananmen, ca mesager al simțirii românești în acea parte a lumii. În acest turneu domnul Crețeanu a plecat
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
-și continue drumul să se întoarcă în țară, înconjurând complet Pământul. Constat altfel că prin bardul oltean Nelu Crețeanu, folclorul românesc face turul lumii. La propriu. Prin astfel de solii ne exprimăm, colectiv, frumosul de suflet, de grai și de cânt. Românesc. Nu doar acolo unde sunt mulți români plecați, ci peste tot pe unde se găsesc iubitori de muzică bună țărănească românească. Îi dorim succes pe unde ne reprezintă și sperăm să ne doinească și altădată! Referință Bibliografică: Întâlnire cu
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
românesc, ce s-au aplecat cândva peste ghintură să scoată la soare știubeiul cu apa curată, rece și dulce, a izvorului fântânii; nu-i, așadar, cineva dintre români care să nu descindă dintr-un neam ce a cântat și ascultat cântul cu dragostea și credința asemenea rugăciunii și evlaviei. Toate cântecele populare sunt pietre rare și toți cântăreții lor sunt fii și tați de crai, fiice și mame de castelane de odinioară, de azi și de mâine, la curtea din inima
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
Autorului Am adunat în mine mesajele plecării Din toamna răstignită pe-altare ruginii; Primește-mi gândul tainic pe-aripa înserării În care-ți scriu chemarea și tu nu vrei să vii... Nu știi ce port în mine, n-auzi ce cânt în zori Când neștiute umbre se-pleacă peste mine; M-ai îmbrăcat în doliu și mi-ai strivit culori Și cum mai plânge dorul și ce de iarnă vine! Când vara-mi înflorea pe buze, flori de viață Tu m-
NU MĂ VINDE IERNII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341256_a_342585]
-
sunt neputincios. Fluviul sevei îmi alerga nebunește, din rădăcini până în creștetul coroanei. Mi-a trebuit ceva timp ca să-mi revin...Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea tânguire, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorințade a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
de floare grădina de îngeri dinspre fiecare e creșterea ierbii din tine mereu e scrisul în piatră să ia chip de zeu lumina citită prin ochiul de zee și facerea lumii prin trup de femeie poezia este starea mea de cânt fărâma de rai ce naște-n cuvânt pictatul tăcerii din curcubeu și statul de vorbă cu Dumnezeu Referință Bibliografică: Violeta Mirela Deminescu / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
VIOLETA MIRELA DEMINESCU de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341361_a_342690]
-
zămislit Și dus-am vestea,-n lume, mai departe. Că-i primăvară iar, că-i Sfântă Înviere, Și ouă roșii toți ciocnim la masă, Hristos a înviat! răsună cu putere, Adevărat a înviat! se-aude-n orice casă. Se-ncarcă ceru-n cânt de bucurie Și sfinții râd, în ale lor toiege, Căci l-am întronat pentru veșnicie, Pe Fiul Preaiubit, ca să ne fie rege. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: La Paște / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10
LA PAŞTE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341451_a_342780]
-
-l afle pe Mesia. Aducându-l, să-l mângâie Aur, smirnă și tămâie. CRAINIC 1 : Toate acestea zise-fiind să începem un colind. pentru Pruncul cel divin. care din Înaltul Cin adumbrit de Duhul Sfânt coborât-a pe pământ. CRAINIC 2 : Cânt de leagăn să-ți cântăm noi venim să te-adorăm, să te mângâiem nespus Pruncușorule Iisus. INTERPRET 3 : Dumnezeu i-a dat Mariei crinul nevinovăției un miracol de iubire floare de neprihănire. CRAINIC 1 : De milenii - două-ncoace Domnul nostru
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă - Răvaș sfințit de roua din cuvinte Rostiri de gând în palide veșminte Când eu credeam, purtându-le podoabă... Strângeam în pumnul clipelor, sălbatic, Rodiri de vise tescuite-n
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
nebune Ce aromesc a mirt, sălbăticiune, Plutind spre lumea de iubiri fantaste. Purtând brățări de iriși moi la glezne, Lumină, gânduri albe-n lampadare Cu cingători de nea, tulburătoare, Și noi, străine, cei sătui de bezne, Ce ne iubim în cânt de menestrele - Delir sublim sub candele păgâne, Pe-un braț de crini, păziți de zmei și zâne, Născuți din spuza viselor rebele. Mirări se surpă-n tâmpla-ți argintie Zâmbești timid, serafice herald, Când plânge-ncet, cu lacrimi de smarald
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NĂSCUT DIN CÂNTEC Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1028 din 24 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului am adormit c-un fir de iarbă nouă pe tâmpla obosită de mișcare în cântul inimii înfiripat din visuri aleargă murgi și tropot de culoare albastru-mbracă un cuvânt seninul cu zori de zi îmi învelește trupul în spirit gândul reprimește glasul se reaprinde focul sacru - focul viu din pasul cel dintâi din rugi scântei
NĂSCUT DIN CÂNTEC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342037_a_343366]
-
prin cer s-au răsfirat și fremătând m-au înălțat spre Tine Doamne coborând urcând infernul rai infern călcând e câmpul plin de bucurie văd cum lampioane se aprind pe rând mi-e pasul gol și plin de vânt și cânt prin cuiburi pline-goale dans de lup spre luna plină cânt prin trup de vânt în viața mea a coborât o umbră și-mi umple cornul lunii când spre steaua rară desenez cântând cinci colțuri centrul dispare în cuvânt prin vântul
PLIN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342036_a_343365]