70,247 matches
-
comori. Am incercat sa zâmbesc vieții, În amurguri parfumate de culori. Dar secundă, Încărcată de mister. Mă lua pe aripile ei. Mă aruncă spre zări și voia să zbor, Asemeni păsării din Paradis. Citește mai mult Din înaltul cerului,Am căzut aici pe pământ.In fracțiune de secundă am sărutat cerul,Cu vârful degetului meu.Apoi mi-am despletit gândurile vopsite în rosu.Pe amintirile tale, ale mele, sau ale timpului furat de încercări.Am sperat că voi adormi pe aripi
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/carmen_marin/canal [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
în împușcătura ei, aveam curaj să cânt. Deschis era tot cerul, Univers divin, Cu Dumnezeu, mergând, mă întrebă: Dacă e rece ploaia?..Sau calzii pelerini O vor răci cu sfinte și neprihănite cântece?.. ROCADE DE FRUNZE Chiar sunt fragilitatea frunzelor, căzând, uscate, E-ntreaga-mi constatare, ce vine deodată, În zvonul unei toamne -de -aur, culorile îmi simt, Uitând de rele vise, las, vară, să -mi fie în gând. Baritonal, un teatru, frunzele vor regiza, în nimb, Rotindu-mi inima, să
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1441811179.html [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
a toamnei, grăbită de presimțirea ploilor, măreția sărbătorilor să-i pună cunună de aleasă doamnă. Un semn al cerului se naște în semințe și rădăcini, crusta închisă a pământului se desprinde de oiștea lunii și o lumină tot mai rece cade în bătaia vântului peste fluturii morți. Vin vremurile întoarcerii-n cochilie, în odăile încălzite cu miros de busuioc și damf de tulburel, aștept săniile iernii să treacă munții, vor face un popas și la noi. Referință Bibliografică: Toamnă cu miros
TOAMNĂ CU MIROS DE BUSUIOC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Toamna_cu_miros_de_busuioc_llelu_nicolae_valareanu_1384717915.html [Corola-blog/BlogPost/363095_a_364424]
-
duci,/ Atâtea cruci, atâtea cruci?...(Crucile). Spărturi de beznă s-au năpustit peste marama sufletului lumii, punându-i bocetul în marș. Șoaptele inimilor de Mame licăresc ca păpădiile înrourate. Boldul morții trece-n hlamida de flori. Aruncată-n noapte, vremelnicia cade peste irozi. Iudele se vântură în elegii tenebroase și luciferice. Scuipările se prefac în lacrimi de ceară, iar biciul loviturilor, devine o adiere îndrăgostită de mărgăritar. Palmele care L-au lovit pe Iisus s-au înaripat în fluturi. Sutașii păzesc
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
parcă purtase lanțuri, cândva.../ Oftând, Și-a întins truditele oase /pe rogojina mea cu libărci./ Prin somn, lumina, iar zăbrelele groase/ se lungeau pe zăpada Lui vărgi./ Părea celula munte, părea căpățână,/ și mișunau păduchi și guzgani./ Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână, /și am dormit o mie de ani.../ Când m-am trezit din grozava genună,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri.../ Am întins brațele. Nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
bucuria clipelor ce tac./ Ne târâm pașii peste răscruci magistrale,/ ca niște nevolnici îmbătați de himere fără orizont,/ Unde-s cnuturile noastre de spini? În ce lumi astrale?/ Și de ce ne-am lepădat de ele ca Pilat din Pont?/ A căzut pe lespedea veșniciei o lacrimă, din miliarde,/ la capătul drumului de-atâtea ori înfrânt./ S-a despicat ăn două împărăția iluziilor bastarde,/ iluziile, iluziile noastre și ale celor ce nu mai sunt./ S-a desprins din infinitul vărstelor milenare/ o
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
gemene,/ ale noastre iubiri pentru țară cimentate în veac/ și, sărutând obrajii Tăi, Doamne, cu buzele cioplite din cremene,/ ne vom reîntoarc-n istorii la capătul suferințelor ce tac... (Golgota iluziilor). Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu primii fulgi care au căzut cu resemnare pe noua Golgotă. Și-a luat ultimul dor din ruga îndurărilor devenind colindul încătușat. Memoria i-a devenit bocet în Zarcă, fericindu-i dragostea în gândul trecut. Nostalgia de toamnă i-a prefăcut cuvintele într-o rapsodie eminesciană
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Golgotă. Și-a luat ultimul dor din ruga îndurărilor devenind colindul încătușat. Memoria i-a devenit bocet în Zarcă, fericindu-i dragostea în gândul trecut. Nostalgia de toamnă i-a prefăcut cuvintele într-o rapsodie eminesciană. Peste Cruciații tristelor întoarceri cad consolări și stele. Crezul lor plânge în Golgota iluziilor. Primăvara ca o aducere aminte răspândește mireasma Reginei nopții. Pe cărarea unei ierni ca o cronică rimată, suie Robii la cer în cadență lirică. Fiecare sătuc plânge în inima unui martir
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ieri,/ din stihurile sfinte, a Sfintei Învieri!/ Nădejdea neînvinsă supune gândul trist,/ ne-mbărbătăm la crucea durerilor lui Christ!/ Te-mbrățișezi cu morții și ierți toți temnicerii.../ Și-n suflete se-așează lumina Învierii.(De Paște). Alaiul împlinirilor sale a căzut pradă conspirației răului, a celor schimonosiți de ură. Din lacrimi de durere și-a poleit raze de soare. Din frângerea mâinii torturate și-a pus peste ponoarea sufletului mângâierea pentru cei din jur. Acasă și-a lăsat mireasa tinereții, prigonită
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
DUPĂ ULUCĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului un copil, după ulucă, casă-i face la o nucă. suflă vântul, bate ploaia, i-o fi frig, că vorba aia, a căzut din rămurică și-acum zace zgribulită. din vreascuri îi face-ndat o căsuță cu cerdac la acoperiș, bălaie, fiindcă are-un clop de paie. iarna bine a trecut și-n primăvara-a văzut două frunze, și-apoi trei, nucul creștea dragii
UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_copil_dupa_uluca.html [Corola-blog/BlogPost/355758_a_357087]
-
Să-și amintească de vechi glorii, Ce unora nu prea le place, Voind să fure teritorii... Eroii noștrii în nemurire Vor Dacia nemuritoare, Cu bogății și în unire Spre viață pur înfloritoare... Omagiu tuturor eroilor și mai ales a celor căzuți în decembrie 1989 Referință Bibliografică: Strămoșii eroi / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1818, Anul V, 23 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
STRĂMOŞII EROI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/constantin_enescu_1450899174.html [Corola-blog/BlogPost/370271_a_371600]
-
arătat Și eu călcam în gol Ce vreți de la mine ? De ce să pășesc dacă eu vreau să doar stau Să vă privesc cum vă chinuiți Cum vă agitați și transpirați Ce vreți de la mine ? Să calc în gol și să cad, asta vreți în loc să stau? Să vă admir chinul de a mă chinui Și tremurul vocii de sus Fă un pas, mi s-a ordonat Și ma uitam în gol Haide, cu curaj ... fă un pas, uite așa Și mă agățam
PRIMUL PAS de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Primul_pas_ovidiu_borchin_1386012203.html [Corola-blog/BlogPost/362461_a_363790]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > EMOȚII RUGINII Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E atâta frumusețe-n parc, e toamnă Pomii au veșminte aurii Frunze cad ușor din câte-o creangă În acordul veșted al unei simfonii. Vrăjit, închizi ochii-ncetișor Și-asculți plânsul frunzelor în agonie Le simți durerea din foșnetul lor Cum se propagă-n inima ta vie. Brusc, ochii îi deschizi în ploaia de
EMOȚII RUGINII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1473503758.html [Corola-blog/BlogPost/371357_a_372686]
-
prin subteran Căci cum putea poporul acesta să mai meargă Nepedespit prin veacuri de prea atâta vină Lumina chiar lumina nu mai intra în țară Mucegăiau și munții de-atâta nelumină Atâta lașitate ca un văzduh duhnind În care păsările cad ca fulgerate Și-atât de multă, Doamne, într-un popor pitic Atâta ură egoism și lașitate! Și râurile negre de sânge vinovat Dealurile buboase de scârbă îmbălată Totul țipa în țară după iluminare Și se rugau lui Dumnezeu de judecată
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1369402119.html [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
se-nălța adânc din pietre Un urlet roșu ascuțit Un apus negru mohorât Curgea pe lucruri și pe sate Pe păsările care-n haos Se surupau dezagregate Materia curgea pe sânge Oasele îi crăpau țipând Ca la-nceput în elemente Căzând în haos rând pe rând Și începea un fel de ceață Ce-nchega lumea și-o ducea Un fel de mână din adâncuri Purtând o roșie lalea Se-adunau pietrele în ziduri Și coastele intrau în dealuri Și păsările în
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1369402119.html [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
2016 Toate Articolele Autorului Simplu visător Cristina Pârvu Sunt doar un simplu visător, Ce gânduri își așterne pe hârtie. Ce dă un sens aparte rimelor, Și inima s-o cânte doar el știe. Adesea scrisul mi-este întrerupt, Penita-mi cade, lunecând din mână. Din suflet versuri calde eu am rupt, Arătând că iubesc limba română. Nu îmi doresc mii de like-uri, Aș vrea doar la inimi să vă ajung. Să rămân în vreo carte zeci de veacuri, Tristețea prin strofe
SIMPLU VISĂTOR de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1463407065.html [Corola-blog/BlogPost/378002_a_379331]
-
seceta asta din Moldova... Femeia, înzorzonztă cu ii și cu panglici, era pe măsura bărbatului, oacheșă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă și înaltă. -Ce să facem? - vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia? - veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te și spune-i mă-tii c-o cheamă primarul până aici! -Și vacilor ce le fac? -Lasă, că avem noi grijă de ele! Dar namila
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
trăsese cu coada ochiului în căruță, ia privește și tu ce-i în șușleț! Mă dădui mai aproape de căruță și privii pe sub coada ochiului. -E o fată, zise ăla, să fiu al dracului dac-am mai văzut așa ceva! E zâna-zânelor căzută din cer! Privii și eu mai insistent, era o fată, să fi avut cam cinsprezece ani, strălucea de frumusețe ca nălucile din închipuirea mea... ținea în brațe un mare buchet de flori și era îmbrăcată ca o arăpoaică din haremul
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
ținea în brațe un mare buchet de flori și era îmbrăcată ca o arăpoaică din haremul sultanului din Stambul, cu o rochie înflorată cu toate florile câmpului pe ea. Ținea în poală un cățel și privea la noi nepăsătoare. Îi cădeau bucle blonde peste față și peste obrajii ei roșii, iar din piepții rochiei prea sumară îi ieșeau niște țurloaie de țâțe ca două delușoare rotunde și cu moț în sfârc. Deasupra capului peste părul ei cârlionțat își pusese o coroniță
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
se uită cu ochi de felină la noi, își legănă trupul ei de trestie și-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână, călcând rar, arcuindu-și șoldurile cu o nepăsare rară. Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se ostoiseră și se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserării cu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
de luminițe care se jucau ca licuricii pe sus, dor din dorul nostru de-a ajunge la ele cu aripi sau fără aripi și de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o făcuse cu această Prințesă care căzuse colac peste noi și ne furase mințile. Toată valea Bucovului cânta ca o orgă acompaniată de scârțâitul fântânii și de glasul brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci. -Ionițăăă! - se-auzi peste sat glasul pițigăiat al maică-sii - hai
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
cu ochii. “Repede, repede!”, îi îndemna Ioniță, supraveghind această acțiune. De undeva de deasupra trenului se auzi un foc automat de armă. Privi îngrozit. Era un neamț. Nici el nu-și explica cum ajunsese acolo. Secera mulțimea care fugea, unii cădeau, alții o luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie cu o fetiță între ei, pe care o strângeau la piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
mulțimea care fugea, unii cădeau, alții o luau aiurea cu sângele târâș, îngroziți de măcel. Din mulțime se desprinsese o pereche de oameni, un om și o femeie cu o fetiță între ei, pe care o strângeau la piepturile lor. Cade întâi mama, apoi tatăl, fetița se apleacă să-i salveze, trăgea de ei și nu putea să-i mai ridice. Soldatul o vede, fuge la ea, o ia în brațe și fuge cu ea prin mărăciniș spre poalele pădurii... Fata
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
la mine gâfâind: - Bă, ia privește, să fiu al dracului, am descoperit o comoară! Îmi întinse un pumn de giuvaieruri care străluceau fantastic în diferite culori sub lumina pală a lunii. - Unde le-ai găsit? - În groapa în care-am căzut! S-a rupt un lemn cu mine și-am alunecat peste ele... Tăcurăm și împărțirăm marfa. A doua zi mă întâlnii cu Frida și-o invitai prin pădurea Bucovului. Fata primi bucuroasă invitația mea, se-mbrăcă ușor cu o rochie
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
o terasă stăpânită de munții Zagros, ce domină câmpia mesopotamiană”. În acest „capitol”, deșertăciunea existenței omului este tema de bază. Cu cât construcția ordonată de Marele Rege se ridică, cu atât se scufundă mai mult, „O lume ce pe nesimțite cade”, cum zice Eminescu. Eșecul luptelor duse de Xerxe, având la bază trădarea, dar mai ales neputința de a nivela „Calea luminii”, a dreptății ca echilibru al existenței în propriei conștiință, a dezamăgirii în fața vicleniei istoriei, îl face pe acesta să
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dumitru_velea_xerxe_0.html [Corola-blog/BlogPost/361725_a_363054]