16,186 matches
-
a întrebat pe ambasadorul român, cu prilejul unei acțiuni protocolare la premierul Z. A. Bhutto, la reședința acestuia din satul natal, ce acțiune importantă pregătește partea română, într-un domeniu "foarte sensibil", dovadă fiind deplasările frecvente ale reprezentantului român, care călătorea frecvent la București; ambasadorul sovietic a făcut o referire la o discuție cu Z. A. Bhutto, în ziua dineului, în care acesta din urmă s-ar fi referit la o colaborare secretă cu România. Ambasadorul român a negat și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
și în special în anii 1963-1967, când a fost Prim-secretar cu probleme culturale și științifice la Ambasada din Washington. Cei patru ani petrecuți în Statele Unite îi aprecia, dintr-un punct de vedere, ca fiind cei mai interesanți, întrucât a călătorit în peste 30 de state americane, luând cunoștință de realitățile americane și promovând larg România. A cunoscut importante personalități culturale și științifice, pe marii dirijori Ormandy, Stokowsky și Ionel Perlea, pictorul Salvador Dali, membri ai Academiei de Științe Americane, printre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
alte grupuri artistice; s-a participat la târguri internaționale și s-au organizat întâlniri ale oamenilor de afaceri din cele două țări. S-a acordat atenție diasporei române, stabilindu-se bune relații cu personalități de prestigiu. Ambasadorul Ovidiu Popescu a călătorit în Belgia, pentru a participa la acțiunile organizate de "Sate Românești", prilej de a face vizite guvernatorilor provinciilor și primarilor multor localități; secretul reușitelor a fost munca de relații, atât în rândul parlamentarilor, cât și al membrilor guvernului, conducerilor partidelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Undecauțituundecauțituiubirea?" Cînd a repetat (cum repeta și Iordan, la pian, aceleași note: relua-revenea-relua-revenea), am reușit să-i spun că n-a sunat unde voia să sune. Aș fi putut să mă prefac (nebunie de sfîrșit de toamnă; vara s-a călătorit demult) că sînt missa iubită, copilița dorită, destinatara reală. Dar, ca totdeauna cînd mi s-au transmis astfel de mesaje, "foamea de unu"‡‡‡‡‡‡ singur a fost mai tare decît ludicul. Oricum, pe "curtezanii" mei i-am batjocorit destul ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să fac același gest mecanic, iar gările și lumea îmi par aproape neschimbate, mai cu seamă gările mici, cu miros de gudron, pline de navetiști, fumători și multe, multe bezele. Și, de fapt, peronul e plin cu oameni care nu călătoresc, stau și-și așteaptă rudele sau le petrec la gară în același alai zgomotos. Șansa de-a fi petrecut într-o gară mică este mai mare. N-aș putea spune de ce. Dar asta e realitatea sau, cel puțin, așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mici și neînsemnate detalii ale "locuinței noastre", cum spunea ea, așa cum ar face o soție iubitoare ce urma să plece într-o călătorie lungă. Și, dintr-o dată, haosul din camera mea, cel pe care-l las adesea în urmă de câte ori călătoresc, pare să se reașeze, să se ordoneze, acum, că este amintit și restructurat de ea, până la cele mai mici detalii: facturile neplătite, poșta nedeschisă, cămășile neduse la curățat, corespondențe neterminate. Și, în timpul acesta, îmi strânge mâna de câteva ori, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
detașat cu serviciul să lucreze în străinătate pentru câțiva ani. Nu a putut să refuze ca să nu riște pierderea slujbei. Săptămâna trecută a avut loc ultima călătorie cu metroul împreună. Ne întorceam de la serviciu. A fost foarte aglomerat, așa încât am călătorit tot drumul lipiți unul de altul. Nu am avut ce să ne spunem, am tăcut tot drumul. De altfel, e-mail-urile schimbate la serviciu au lămurit totul. După ce ne-am dat jos din tren i-am propus să mergem să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
strângere furtivă de mână. Avea să plece în câteva zile, poate pentru totdeauna sau, oricum, când se va întoarce niciunul dintre noi nu va mai fi același. Eu nu mai folosesc metroul ca să merg la serviciu. Merg cu autobuzul și călătoresc împreună cu un vechi prieten al meu, cu care am o relație mai mult de întreținere. (Face o pauză. Suspină și respiră adânc în floare.) Maurizio a fost și va rămâne iubirea mea. (Se ridică ușor pe vârfuri și-și îngroapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Între timp, interesul ei pentru restul lumii nu s-a modificat prea mult. Totuși, astăzi a cumpărat ziarul, poate numai pentru că a fost atrasă de titlul răsunător ce ocupa prima pagină sau pentru că îl remarcase undeva peste umărul cuiva în timp ce călătorea în metrou spre casă. Și-a amintit îndată de filmul lui Bunuel ce i-a încântat adolescența. Se imagina în fața bisericii din Ouro Prieto, piațeta complet goală, biserica închisă și cu porțile care dintr-o dată se deschid larg și oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
însoțită de un vuiet îngrozitor. Nori negri ca niște căpcăuni împânzesc dintr-o dată tot cerul, semne ale anotimpului umed cu o lună mai devreme. Plouă cu praf și colb roșu. Ne lăsăm o parte din noi, peste tot pe unde călătorim, pentru ca să ne putem recunoaște peste timp, la următoarele noastre vizite. Foarte multe din figurile pe care le-am întâlnit aici îmi sunt deosebit de familiare, ca și când le-aș fi cunoscut cândva foarte bine, dar nu-mi pot aminti nimic despre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de a ciuguli bob cu bob, noua zi. Și fiecare lume o conținea pe cealaltă, așa cum concentratele de hrană cuprind întreaga clasă de vitamine într-un grăunte. E Raiul, Mamă? Nu, e impresia Iadului despre sine. Două Mame, două Mioare călătoreau dinspre interior spre exterior și invers și pentru care toate de ce-urile au primit răspuns, Mamă, mi-e frică să intru pe această poartă! Nu-i nimic, e ca trecerea de la seceriș la toamnă. În timp ce una vedea aparențele, cealaltă observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mine, eu merg pe stradă în forma camerei, sunt o ființă care e liberă de a parcurge geometric pătratul distanței dintre viață și moarte, nu prin vreun labirint, așa cum e viața, nu prin tunel, ca metroul, nu cu telefericul, așa cum călătoresc unii oameni, aproape de cer, știind că dedesubt se află hăul mișcător al vieții, mișunând de destine, eu, numai eu și cu Miorița, păpușa mea în brațele mele, mergând în cerc, un cerc sub formă de pătrat, latura lui este egală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sparge capul, vorbeam nu-i așa? de planetele și nenumăratele mele galaxii glorios luminate de sorii iubirii. Le cunosc rotirea, nașterea și distrugerea lor cataclismică, mă încordează pentru un nou act de creație, mă ucid și mă înviez după dorință, călătoresc, călătoresc continuu, această întâlnire mă călăuzește, mă ține în viață, această întâlnire mă acceptă că exist și îi mulțumesc viitorului că mi te va reda și Mama se va evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii care trăiesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
capul, vorbeam nu-i așa? de planetele și nenumăratele mele galaxii glorios luminate de sorii iubirii. Le cunosc rotirea, nașterea și distrugerea lor cataclismică, mă încordează pentru un nou act de creație, mă ucid și mă înviez după dorință, călătoresc, călătoresc continuu, această întâlnire mă călăuzește, mă ține în viață, această întâlnire mă acceptă că exist și îi mulțumesc viitorului că mi te va reda și Mama se va evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii care trăiesc pe cadavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i întâlnesc cu alte nume și chipuri în cartierele mărginașe ale orașelor. Când l-am recunoscut pe Mihai Fotograful, mi-a făcut semn să-l urmez. Divorțase de viață pentru că găsise o alta mai statornică. Era la aceeași vârstă, deși călătorise câțiva ani prin moarte. Mi-a spus că cele mai grele sunt judecățile, nu vămile care despart tărâmurile morții. Dar a avut avocat bun și a pledat nevinovat, căpătând clemență, fără să se umilească, expunându-și faptele bune care întreceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de a ne dirija ca pe niște marionete, de a ne ciopli viața după chipul și asemănarea lor, așa cum odată eu și Gustav, care știa să citească într-un text dramatic subtila pauză, punctuația cu sens, gândul dintre cuvinte, ne călătorirăm într-o seară în spatele existenței acestora înainte de începerea ei, undeva între Baldovinești și Vădeni, pe câmp, unde asistarăm la facerea acestor iluștri magiștri din lemnul plopilor rupți de ploile diluviene care abundau pe câmpiile Brăilei de la începuturile acelui Din totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu multă figurație, foarte multă recuzită până în anii copilăriei când împlinise vârsta de 16 ani și începuse războiul pe care îl vedea acum, fără să își dea seama că merge în trecut, punând luptele pe seama curbării timpului pe aripile căruia călătorise de la 12 ani. Timpul încarcerării ei, maleficitatea mamei ignorată în clipa în care înscrisă mai târziu la liceu pe când avea 42 de ani, la cursul seral, l-a cunoscut tot într-o miercuri pe Mitică Petrache, în timp ce el pleca de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
necesități imediate, viața socială în general va cunoaște mari transformări, iar România se va alătura încet, încet lumii occidentale. Dreptul liberei circulații fiind garantat de noua constituție, orice cetățean va avea posibilitatea să obțină un pașaport cu care să poată călători oriunde în lume. Puțin cîte puțin, prăpăstiile care ne separă acum de celelalte națiuni civilizate se vor astupa cu repeziciune, pentru că românii vor avea în sfîrșit ocazia să-și pună în valoare numeroasele lor calități și talente peste hotare, acolo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sau poate aveai vreun plan ascuns, atunci puteai să-ți dai seama că apele nu erau chiar atît de limpezi, era clar că îl incomodai, mă mir că te-a suportat și orele alea în care ați fost nevoiți să călătoriți împreună, el știa noutățile, cîștigase încrederea Geniului, vorbise deja cu Copoiul, care ca un arhanghel îi adusese vestea cea bună. Adică se putea face revoluție în toată puterea cuvîntului, unda verde era dată și din est, și din vest, cel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
durat mult și am început să mă simt ca acasă în orice țară m-aș fi dus. Apoi s-a întîmplat ceva fascinant; am început să mă simt mai în largul meu în afara acestei zone decît în interiorul ei. Cei care călătoresc mult cunosc deja această senzație. Fiecare călătorie te obligă la o ieșire din mediul familiar. De fapt, plăcerea pe care o simțim călătorind vine din aflarea unor lucruri noi în legătură cu diverse locuri și culturi. Cu alte cuvinte, învățăm să ne
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
am început să mă simt mai în largul meu în afara acestei zone decît în interiorul ei. Cei care călătoresc mult cunosc deja această senzație. Fiecare călătorie te obligă la o ieșire din mediul familiar. De fapt, plăcerea pe care o simțim călătorind vine din aflarea unor lucruri noi în legătură cu diverse locuri și culturi. Cu alte cuvinte, învățăm să ne simțim bine în afara zonei noastre de confort. Dacă ne-am face un obicei din a înlocui fiecare provocare pe care am soluționat-o
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
printr-o "pereche de ochelari" nouă. Nu există o singură realitate, decît în măsura în care așa o percepem noi. Cînd privim lumea prin "ochelari" noi, vedem o imagine complet diferită. Bine cunoscutul manager Stephen Covey relata următoarea întîmplare: Într-o zi, Covey călătorea cu trenul la o întîlnire unde urma să țină o prelegere. Dorea să se folosească de timpul oferit de călătoria cu trenul pentru a-și pregăti cuvîntarea. În compartiment a intrat un bărbat însoțit de trei copii. De cum au intrat
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
-ți că ai avea un asemenea an la dispoziție cîndva în următorii cinci ani. Ai putea face tot ce ți-ai dorit vreodată, timp de un an întreg, și totuși să mai ai bani să-ți achiți facturile. Ai putea călători oriunde și te-ai putea distra cît pentru o viață întreagă. Ideea "anului sabatic" își are originea în Vechiul Testament. Popoarele semite lucrau nouă ani la rînd, iar al zecelea an era un an de relaxare. În decursul aceluia, fiecare putea
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
devenit un suport al vieții mele. Eram de acum capabil să trăiesc confortabil doar din dobînzile obținute de pe urma capitalizării lor. Așa că mi-am luat un an de "concediu". Nu am făcut nimic în primele cîteva săptămîni, iar după aceea am călătorit mult și am asistat la seminarii. Am învățat să meditez și mi-am găsit pacea interioară. Am învățat din nou să ascult de vocea mea interioară. Am vrut să fac planuri de viitor, dar am descoperit curînd că, în loc să găsesc
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
mai multe. Putea de asemenea, să ofere mai multe familiei sale și lui însuși, iar el și soția sa nu mai erau obligați să muncească atît de mult, deoarece aveau angajați care puteau prelua o parte din sarcinile lor. Putea călători și întîlni oameni noi. De fapt, acel prieten asocia bogăția cu ceva negativ. Era convins că banii distrug caracterul unei persoane. Tăria de caracter și integritatea erau deosebit de importante pentru dînsul. Atît de importante, încît, pentru a nu le știrbi
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]