2,351 matches
-
om liber! Du-te pe câmp, du-te să vezi iarba. ARTUR: Minți! Toți mințiți! Sunteți atât de fricoși și de lași, încât v-ați sfătuit să-mi dați drumul. Mi s-a mai întâmplat... Peste tot e la fel. CĂLĂUL: E nebun! COLONELUL (Ultim efort.): Vrei bani? Spune-ne ce vrei și-ți dăm. ARTUR: Toboșari! Covor! Trompeți! GUFI: Ieși afară! ARTUR: Cum? GUFI: Afară! Așteaptă afară! Te chemăm noi... ARTUR: În ploaie? GUFI (Urlă.): Afarăăă! (Pauză; cei patru își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
unica noastră șansă, el este Mesia, el este ultimul mare învins al cerului... A venit, a văzut, a luptat, a învins! (Îl sărută pe frunte.) Atât! (Personajele sunt impresionate; totul se petrece în sobrietate; GUVERNATORUL se reașază; face un semn; CĂLĂUL este atent; ridică satârul; lumina scade; mâna guvernatorului coboară; CĂLĂUL lovește; capul lui ARTUR se rostogolește jos, ca în filmele desuete, proaste, de groază; pe capul tăiat a rămas o expresie ciudată, ca și cum ARTUR, în ultima clipă, ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
învins al cerului... A venit, a văzut, a luptat, a învins! (Îl sărută pe frunte.) Atât! (Personajele sunt impresionate; totul se petrece în sobrietate; GUVERNATORUL se reașază; face un semn; CĂLĂUL este atent; ridică satârul; lumina scade; mâna guvernatorului coboară; CĂLĂUL lovește; capul lui ARTUR se rostogolește jos, ca în filmele desuete, proaste, de groază; pe capul tăiat a rămas o expresie ciudată, ca și cum ARTUR, în ultima clipă, ar fi vrut să trimită cuiva o bezea.) BINE, MAMĂ, DA’ ĂȘTIA POVESTESC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de găuri în niște lucruri cândva vii. — O să-l îngropați? m-a întrebat. — Cred că n-ar fi rău, i-am răspuns. — Dacă n-o să-l îngropați, îmi explică el, o să-l mănânce careva. CAPITOLUL DOUĂZECI „FEMEI-CĂLĂI ÎL SPÂNZURĂ PE CĂLĂUL DIN BERLIN...“ Am aflat doar recent, în 1958 sau 1959, cum a murit socrul meu. Știam că murise. Agenția de detectivi pe care o angajasem să afle vești despre Helga îmi spusese cel puțin atât - că Werner Noth era mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
parvenit din întâmplare - într-o frizerie din Greenwich Village. Răsfoiam o revistă cu femei cam sumar îmbrăcate, admirându-le trupurile și așteptându-mi rândul la tuns. Articolul căruia i se făcea reclamă pe copertă se intitula „Femei-călăi îl spânzură pe călăul din Berlin“. N-aveam nici un motiv să bănuiesc că articolul era despre socrul meu. Cu spânzuratul nu se ocupase. Am deschis la articolul cu pricina. Și am privit o vreme fotografia tristă a lui Werner Noth spânzurat de craca unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Femeile din poză în schimb erau la fel de frumoase ca niște pălămide înfășurate în pânză de saltea. Și apoi, tocmai când să mă apuc să citesc povestea spânzurării, am început, cu ezitări și îndoieli, să recunosc clădirea dărâmată din fundal. În spatele călăului, semănând cu o gură știrbă, se afla tot ce mai rămăsese din casa lui Werner Noth, din casa unde Helga mea fusese educată ca o bună cetățeancă germană, din casa unde îmi luasem rămas-bun de la o nihilistă în vârstă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
scena spânzurării la scurt timp după ce îl eliberaseră rușii. Fotografiile îi aparțineau. Noth, susținea el, fusese spânzurat de propriul său măr de către niște muncitoare prizoniere, majoritatea poloneze și rusoaice, încartiruite în apropiere. Nu Westlake l-a numit pe socrul meu „călăul din Berlin“. Westlake a depus oarecare strădanii să afle ce crime comisese Noth, și a tras concluzia că nu fusese nici mai bun și nici mai rău decât oricare alt șef de poliție dintr-un oraș mare. „Teroarea și tortura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de cârpă. Alți câțiva și-au făcut apariția, împingându-i pe scări în jos pe reverendul dr. Lionel J.D. Jones, pe Fuehrer-ul negru și pe părintele Keeley. Dr. Jones s-a oprit la jumătatea scărilor și i-a înfruntat pe călăi. Tot ce-am făcut, a rostit el maiestuos, a fost să fac ceea ce ar trebui să faceți voi. — Și mă rog ce-ar trebui noi să facem? l-a întrebat un agent F.B.I. care, evident, conducea descinderea. — Să apărați Republica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Mariana Eftimie Kabbout Călău cu paloș tăinut la spate, Pe câte stele verzi neterminate Vrei să m-ascundă patima, în zori, De ochii tăi, străine sărbători? Să mă îngroape-n larma de pe lângă Un gând necultivat pe partea stângă? Dar... dacă scapi de grija mea
Neînfrânt. In: Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_762]
-
câte stele verzi neterminate Vrei să m-ascundă patima, în zori, De ochii tăi, străine sărbători? Să mă îngroape-n larma de pe lângă Un gând necultivat pe partea stângă? Dar... dacă scapi de grija mea întâi, Cu cine cânți sonata nimănui? Călăul meu cu mâini întortocheate, Ce paloș greu, ce stele înclinate! Ce strigăt orb și câtă biruință În taină-ai încrustat, o, neputință! Dar n-ai înfrânt decât un fel de scut... Doar replica în care n-am crezut.
Neînfrânt. In: Cântec pentru mai târziu by Mariana Eftimie Kabbout () [Corola-publishinghouse/Imaginative/469_a_762]
-
băutura - eu nu beau (e, pe dracu`, nu mai bei, sunt convins că în alte vremuri beai, fumai marijuana și te dădeai în bărci cu toate fufele, dar acum ai intrat în elita orașului și nu cadrează, vax) - este un călău care te așteaptă pe eșafod pentru a-ți tăia grumazul ( Detectivul făcu ochii mari, la rândul său... Am ajuns într-un cartier de artiști, numai mie mi se putea întâmpla. Moșule, ziceai că nu bei? Ha, ha, ce-ai mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Detectivul făcu ochii mari, la rândul său... Am ajuns într-un cartier de artiști, numai mie mi se putea întâmpla. Moșule, ziceai că nu bei? Ha, ha, ce-ai mai vrea niște uischeane sorbite de pe țâțele unor fătuci, deghizat în călău, spre a simți cum vine excitarea întârziată...), pentru a te scoate din viață cu picioarele înainte... - Ce-ați mai văzut? - Nimic, domnule detectiv, pe cuvântul meu de cetățean onorabil (bukake, bukake, nu m-aș mira să ai vreo gonflabilă prin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trebuia să scrie ceea ce a scris, să înțeleagă importanța cuvintelor așternute pe hârtie, ele nu trebuie aruncate doar așa, ca și cum nu ne-ar mai interesa tot ceea ce se întâmplă cu personajele. În țipetele exaltate ale privitorilor și sub ochii holbați, călăul va jupui acest iepure așa cum scrie la carte, dinspre membrele posterioare către gât, dintr-o singură mișcare, așa cum scoți o mănușă de pe mână, întorcândo pe dos. Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live, toți scriitorii lumii vor trage concluziile care se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
argintii, iar colțurile erau roase. Poate că îl lovise cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Bărbatul simți cum ochii măriți încearcă să părăsească orbitele, apoi deschise gura, ca și cum ar fi dorit să cerșească mila unui călău pe care îl vedea numai el. I se păru că decorul se transformă într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se văzu împins către
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe care îl vedea numai el. I se păru că decorul se transformă într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se văzu împins către călău. Un joben pus pe o parte îl făcu să tremure, iar ochii călăului sclipiră. A bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
într-un eșafod imens, iar el - condamnat la gânduri, nu la moarte (sau, poate, și la gânduri și la moartea prin ghilotina gândurilor), se văzu împins către călău. Un joben pus pe o parte îl făcu să tremure, iar ochii călăului sclipiră. A bucurie. A amenințare voalată. A certitudine fatală. Scriitorul nu reuși să articuleze niciun cuvânt, dar simți cum o mână uriașă îl apucă de urechi și îl ridică. Reflectoarele de sub cupola circului îl orbiră instantaneu, iar ropotele de aplauze
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un sfârșit de septembrie din, pare-mi-se, 2004, când, călătorind cu trenul, ne Întorceam de la Râmnicu Sărat (unde-i evocăm anual pe mucenicii uciși la Închisoarea aceea, tot În noaptea de 21/22 septembrie 1939, din porunca aceluiași monarh călău și vânzător de Țară), l-am provocat la un dialog scurt: Costică, Îmi place enorm și cum scrii, nu numai cum vorbești la adunările legionare comemorative. De aceea, de s-ar Întâmpla ca să mor Înaintea ta, aș vrea ca tu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
iar această cerere de maximă trădare națională avea să fie pusă În practică cu vârf și Îndesat de marii noștri democrați În vara anului 1940. În timpul războiului civil din Spania (1936-1939), comuniștii români și democrații români (În frunte cu regele călău Carol al II-lea și cu marele nepatriot Nicolae Titulescu) au fost de partea comuniștilor spanioli (denumiți eufemistic republicani), conduși de Dolores Ibarruri. Comuniștii și democrații ( În cap cu regele bâlbâit Mihai I) Înfăptuiesc, În august 1944, cea mai Înaltă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ți-am spus, dacă vrei să-ți fie bine, să nu te pască nici o primejdie! Din nenorocire, nu după multe zile, chiar În vara aceluiași an, s-au adeverit În totalitate cuvintele „profetice” ale eminentului profesor universitar Nicolae Iorga. Regele călău, trădător de neam și vânzător de țară (care, În cei 10 ani de domnie, n-a știut decât să preacurvească, să-i căsăpească pe cei mai buni tineri români și să ciopârțească trupul sfintei noastre patrii), la sugestia favoritului său
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
celor mai sângeroase hoarde dintre cele care s-au tot năpustit peste biata noastră țară. Mult Încercata generație 1948 a trebuit să Îndure cel mai perfid experiment ce s-a exercitat pe ființa umană, cu atât mai perfid cu cât călăii neamului românesc veneau ca prieteni, ca eliberatori. Îmi amintesc că pe Valea Frumoasei (defileul râului Sebeș), oierii, obișnuiți din vremuri străvechi să citească În natură semnele unui nou an, primiseră Începutul lui 1948 clătinând din cap cu mare Îngrijorare. Semnele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Am rămas cu o durere pe toată viața, durere care, la frig, devine de nesuportat. În tot acest timp șeful mă plesnea din când În când pe față și Îmi cerea legăturile din Alba. Se Întrerupea, când Îl Încuraja pe călău: «dă-i, dă-i, dă-i.» Eram năucită. Mă rugam cu disperare să mor, să Înceteze supliciul. Mă rugam să pot măcar urla. Dar nu puteam scoate nici un sunet.” În fine, ajunge la Cluj. Atât de rău arăta de pe urma bătăilor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
șef al legionarilor din toată Transilvania. I se Încredințează această șefie după ce Ion Banea (1905 1939) a fost asasinat În noaptea de 21-22 sptembrie 1939, când 254 de legionari sunt uciși, fără a fi fost condamnați, din ordinul unui rege călău și trădător (care În vara anului 1940 avea să sfârtece Țara, dând străinilor mai mult de o treime dintr-Însa.) În 1941, după puciul militar al lui Ion Antonescu (alt mare românocton), Nistor Chioreanu emigrează În Germania (va fi internat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
sacerdot și patriot emblematic, care l-a cunoscut pe Grigore Caraza chiar În Închisoare, adică În locul cel mai potrivit pentru Încercarea prin suplicii maxime a tăriei caracteriale, proces În urma căruia oamenii slabi se transformă În iude, În bestii și În călăi, iar cei incoruptibili ating măreția muceniciei, a sfințeniei. Cităm din Prefață: „Grigore Caraza a rezistat fără compromis violenței, perfidiei, promisiunilor, tentației sentimentalismului. Nimic nu l-a mișcat, nimic nu l-a Îndoit, nimic nu l-a Înfrânt. Cartea lui pare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Este vorba tot despre Codreanu)”; Pag. 333: „... poetul și ziaristul cuțovlah, Doru Belimace”; Pag. 336: „Scatofagul Cantacuzino era metec fanariot, ca și Zelinschi-Codreanu, și ca și hindusul Nae Ionescu și sârbul Richard Franasovici... Fanariotul arnăut I.G. Duca, descendent din faimoșii călăi ai Moldovei, care jupuiau În numele Sublimei Porți”; Pag. 340: „Mai mult de jumătate din demnitarii P.N.Ț., au fost meteci: Madgearu, Răducanu, Mitro, Iunian, D.R. Ioanițescu-Durac, Dr. Vayass, Dr. Mezincescu, C. Gongopol (directorul oficiosului «Dreptatea»), Mihai Ghelmegeanu, Mihai Ralea, Armand
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
la el, dar el să curgă prin tine fărĂ ca tu să bagi de seamă. Până În acea după- amiază. Cu o zi Înainte mă despărțisem de Dodo. Acum zăceam În pat cu ochii Înfundați În orbite și cu inima grea a călĂului. Aveam febră mare și mă topeam Încet, Îmi reveneam ușor-ușor din starea de om de zăpadă, regăsindu-mi inima caldă și mirându-mă de inutilitatea ei În lumea mea minerală. Aș fi vrut să-l iubesc pe Dodo, dar nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]