2,794 matches
-
Imediat am pornit-o ca să trec munții. Călătoream noaptea. Nu aveam încălțări și picioarele îmi erau rănite foarte rău. Pe drum, am întâlnit un țăran care s-a împrietenit cu mine, mi-a oferit adăpost și mai apoi m-a călăuzit până în ținutul următor. Nu aveam decât doi yuan-i la mine și i-am cheltuit ca să-mi cumpăr o pereche de pantofi, o umbrelă și șase chifle. Când am ajuns, în sfârșit, în siguranță, nu mai aveam în buzunar decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dea ceva de pus pe spate, să-mi aducă ceva de Îmbucat. Însă nu de frig și nu de foame tremur eu. De astă dată, dac-aș fi vrut și-aș fi vrut, aș fi șters-o de-acasă. Singur, călăuzindu-mă, după luminițe, până acolo, Încolo, unde va fi ajuns la noi iazul călugărilor - dar pe lat... Dacă m-aș fi rugat frumos de Moș Iacob, poate că m-ar fi luat cu el: pe drum, i-aș fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pendul (și el) - ca și pendulul, ca și limba de clopot căpătâiul i-i uite-așa de gros: ca o măciulie; ca o măciucă - ca o ghioagă. Și eu Îl văzusem - și aveam să-l văd mereu. Băietanii care mă călăuzeau prin stuhării, sălciiș, răchitnă, mlaștini - ca să mi-l arate, ei mie, pe Cazimir, cel care face pluta, nemișcat și mișcă strașnic din pulă - jurau că abia ieri Îl văzuseră pentru ultima oară. Dacă nu se jurau ei - mai uită omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să dea buzna pe ușa celebrului magazin Bergdorf Goodman, din New York, dar s-a forțat să stea locului până când James i-a plătit taximetristului. —Vai, dragul meu, sunt așaaaaaa de încântată, i-a șoptit ea luându-l de braț și călăuzindu-l către ușă. Ăsta e magazinul meu preferat din lumea întreagă. — Da? i-a răspuns James ciupind-o de obraz în joacă. Aș fi putut să jur că onoarea asta îi revine lui Harvey Nichols... sau Harrods-ului? Nu, alea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de moarte și războaie, de ură și foamete, de mari schimbări, tot mai rapide, schimbări de care nimeni nu părea mulțumit și care nu prevesteau nimic bun pentru nimeni. într-o noapte, așezat chiar în locul acela, privind stelele ce îl călăuziseră de atâtea ori pe potecile deșertului, dintr-o dată, descoperi una nouă, sclipitoare și iute, ce brăzda cerul, hotărâtă și constantă, nu ca zborul nebun și trecător al stelelor căzătoare ce se prăbușeau pe negândite în neant. Pentru prima oară îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de o „pată albă“, fără ca vreunul dintre oameni sau dintre animale să se mai fi întors vreodată. Se îndrepta de la Gao la Tripoli și era considerată cea mai mare caravană pe care bogații negustori din neamul haussa o organizaseră vreodată, călăuzită de cei mai experți cunoscători ai deșertului, ce transporta pe spinările unor mehari aleși o adevărată comoară de fildeș, abanos, aur și pietre prețioase. Un unchi mai de departe al lui Gacel, al cărui nume îl purta, ce păzea caravana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui de targuí și tradițiile milenare ale deșertului îi spuneau că se purtase corect primindu-i pe călători sub acoperișul lui, pentru că simțul ospitalității e prima poruncă a legii nescrise a imohag-ilor, dar instinctul lui de bărbat obișnuit să se călăuzească după presimțiri și cel de-al șaselea simț, care-l salvase de la moarte de atâtea ori, îi șopteau că îl paște o mare primejdie și că noii-sosiți puneau în pericol pacea pe care o obținuse cu prețul atâtor eforturi. Laila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urmele vânatului sau să-i însoțească pe francezi în ciudatele lor expediții în căutare de amintiri ale strămoșilor. Niciodată, sub nici o formă, un targuí nu avea dreptul să pășească fără voie pe domeniul altui imohag, și cu atât mai puțin călăuzind niște străini incapabili să respecte vechile tradiții... Când Mubarrak-ben-Sad a deschis ochii în acea dimineață, un fior i-a străbătut spatele, groaza care de câteva zile îl stăpânea în somn l-a cuprins acum treaz fiind și, instinctiv, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poate era diferența de rase și culturi, faptul că un om de la țărmul mării, cum afirmase Gacel, nu va învăța niciodată să cunoască un targuí și să-i accepte obiceiurile. Tuaregii sunt singurul dintre toate popoarele islamice care, deși se călăuzesc cu fidelitate după învățăturile lui Alah, proclamă egalitatea între sexe, iar femeile lor nu numai că nu și-au acoperit niciodată fața cu văl - spre deosebire de bărbați - dar se bucură de libertate absolută până în momentul când se mărită, fără să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui indiferent de urmări, pentru că acea greșeală însemna că pierduse cu totul noțiunea spațiului, a distanței și a locului unde se afla și nu-i mai rămânea decât să-și caute salvarea mergând înainte, cu credința că instinctul îl va călăuzi până la apă. Ghizilor tuaregi nu le plăcea să schimbe ruta dacă nu erau pe deplin convinși că știu încotro se îndreaptă, căci, prin tradiție, știau de veacuri că nimic nu e mai rău în deșert și nimic nu-i obosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
te-ai fi simțit soră bună cu Roșioara, măcar că nu pentru o farfurie de mâncare ai fi atârnat tu la ultimu’ camionagiu... Umbla brambura pe străzi, amețită de lumina uleioasă, îmbâcsită de praf și de gaze de eșapament, lăsându-se călăuzită de dispoziția sumbră ce-o rodea pe dinăuntru, și până să apuce să se lase la mâna cui s-o nimeri, dădu nas în nas cu un văr de-al ei din Câmpulung, pe care-l știa că lucrează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor ca spinările unor animale mânate în turmă, răsfirându-se și regrupându-se și iar risipindu-se, după legi imemoriale ce călăuzeau și viața lui. Se vedea oglindit în privirile ochilor lor negri animate de o mobilitate neostoită, insistentă, lacomă, pendulând între frică, viclenie, implorare, și se simțea tot mai asemenea lor, preluându-le slăbiciunile și puterile ascunse, cu un gând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca să se apere, e capabilă de viclenii care vor rămâne celebre. Ea le scrie, de exemplu, câtorva guvernatori de provincii niște scrisori Întocmite astfel: „Sunt văduvă, am În grijă un copil nevârsnic, care are nevoie de un tată să-i călăuzească pașii, să conducă imperiul În numele lui. Cine ar Îndeplini acest rol mai bine decât tine? Vino cât se poate de repede În fruntea trupelor tale, vei despresura Isfahanul, vei intra aici ca un biruitor, Îți voi fi soață, toată puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așezat pe genunchii ridicați. M-am strecurat lângă ea, umăr la umăr, șold la șold. N-aveam, nici ea, nici eu, gândul la mângâieri, dar, În noaptea aceea, ne-am iubit În alt chip, cufundați În aceeași carte. Ea Îmi călăuzea ochii și buzele, cunoștea fiecare cuvânt, fiecare pictură; pentru mine, era pentru prima dată când vedeam câteva. Adeseori traducea, În franceză, În felul ei, fragmente de poeme de o Înțelepciune atât de riguroasă, de o frumusețe atât de atemporală, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu mine manuscrisul neasemuitului Khayyam din Nishapur, pe care am hotărât să-l ascund chiar În acea zi, nădăjduind să nu fie regăsit Înainte ca mâinile oamenilor să fie vrednice a-l deschide. În această privință, mă Încredințez Preaînaltului, El călăuzește pe cine vrea și rătăcește pe cine voiește”. Urma o dată care corespundea, potrivit calculului meu, zilei de 14 martie 1257. Am căzut pe gânduri. — Manuscrisul se oprește În veacul al XIII-lea, am spus eu, Djamaledin Îl primește În dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țării. Pentru a putea pune În practică reformele care se impun, guvernul și Parlamentul trebuie să considere reorganizarea statului o prioritate, mai ales cea a finanțelor publice, potrivit normelor care se cuvin În națiunile civilizate. Ne rugăm lui Dumnezeu să călăuzească pașii reprezentanților națiunii și să asigure Persiei onoare, independență și fericire”. În ziua aceea, Teheranul s-a veselit, s-a defilat fără răgaz pe străzi, s-a cântat la răspântii, s-au recitat poeme improvizate În care toate cuvintele rimau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar Îndrăzni că profereze o asemenea frază. Tremura. Nu-i Înțelegeam violența reacției. I-am propus să ne Întoarcem, și a trebuit s-o susțin ca să nu se prăbușească. A doua zi, părea restabilită. Ca să Încerc s-o distrez, am călăuzit-o Întru descoperirea minunățiilor pachebotului, am Încălecat chiar și pe nesigura cămilă electrică, cu riscul de a Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
când lucrează, când stau liniștite, când dorm, când se trezesc, și atunci moartea, terminând observația, conchise că nu e adevărat că antonimul Îngâmfării ar fi umilința, chiar dacă o jură solemn toate dicționarele din lume, bietele dicționare, care trebuie să se călăuzească pe ele și să ne călăuzească și pe noi cu cuvintele existente, când sunt atâtea cele care Încă lipsesc, de exemplu, acesta care ar fi contrariul activ al Îngâmfării, Însă În nici un caz capul plecat al umilinței, acest cuvânt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dorm, când se trezesc, și atunci moartea, terminând observația, conchise că nu e adevărat că antonimul Îngâmfării ar fi umilința, chiar dacă o jură solemn toate dicționarele din lume, bietele dicționare, care trebuie să se călăuzească pe ele și să ne călăuzească și pe noi cu cuvintele existente, când sunt atâtea cele care Încă lipsesc, de exemplu, acesta care ar fi contrariul activ al Îngâmfării, Însă În nici un caz capul plecat al umilinței, acest cuvânt pe care-l vedem scris clar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și dintr-odată înțeleg. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul șaisprezece" Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până la fund potirul tulburării. Căci nu este nici unul care s-o călăuzească, dintre toți fiii pe care i-a născut, nu este nici unul care s-o ia de mână dintre toți fiii pe care i-a crescut. Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat; dar cine te va plânge? Devastarea și părăsirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
suprem, din inima tenebrelor. Nici bărbat, nici femeie, ci personificarea urii și a unicei plăceri cumplite de a omorî, de a stârpi orice alcătuire binecuvântată de Creator, cu duh de viață! Întotdeauna am crezut că Moartea este aceea care îi călăuzește pe Cavalerii Apocalipsei, zice Fratele. Că Ea le-nchide pleoapele, celor căzuți în lupte. Și, mă gândeam eu, că am sfeclit-o! Nu-ți ocupa creierii cu asta! îi aruncă Îngerul o căutătură bine-cunoscută, neclintită. Moartea a fost și este
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care gazdă trebuie să-l servească cu ajunele niște turte umplute cu sămânță de cânepă fărmata. De asemenea, un obiect indispensabil atunci cand preotul venea să vestească acest moment important era candela, care trebuia să fie aprinsă și care i-a călăuzit pe cei trei magi pe drumul către peșteră unde Iisus avea să se nască. În ziua de 24 dec - Ajunul Crăciunului, copiii umblă din casă în casă, intonează colinde și apoi așteaptă ceea ce de fapt da farmecul acestui străvechi obicei
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
din pământul Egiptului” (cf. Ex 20,2). Dacă acest enunț nu corespunde nici unei realități concrete, nici unui eveniment care poate fi oarecum constatat, ar da impresia că credința lui Israel e construită pe nisipuri mișcătoare. Vechiul Testament înfățișează un Dumnezeu care îl călăuzește pe poporul său în toate peripețiile istoriei sale. Chiar și aici legătura dintre credință și istorie este esențială. Pe de altă parte, studiile recente, care, din când în când, primesc un ecou chiar în presă, afirmă că e din ce în ce mai dificil
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
totuși tardive (Nm 20,12-13; Dt 1,37-38; 3,23-28) și încearcă să explice în cheie teologică un fapt transmis de tradiție. Vor să răspundă la o întrebare ce a apărut în momentul când Moise a devenit conducătorul care îl călăuzește pe Israel în afara Egiptului spre „țara unde curge lapte și miere”. Începând cu acest moment era inevitabilă întrebarea: de ce Moise nu a intrat în această țară? Pentru acești autori recenți, a nu intra în Țara Făgăduită nu putea fi altceva
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Aceeași situație se regăsește în cultul instituit de Moise în pustiu. Caracteristica fundamentală a „sanctuarului” din pustiu este, de fapt, mobilitatea sa. În cuvinte simple, simbolul cel mai important al prezenței lui Dumnezeu este un cort care se mută, care călăuzește și însoțește poporul în trecerea prin pustiu spre țara făgăduită. Dumnezeu așadar nu locuiește doar în țara făgăduită și nu așteaptă să aibă o locuință stabilă și definitivă, care va fi templul lui Solomon, pentru a veni să locuiască în mijlocul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]