2,726 matches
-
cu o notă acută: - Greutatea e depășită cu cel puțin un gram. Fiți atenți la cântar! Cu toate că stătea cu spatele la el, după atitudinea pe care o adoptase, Fara o simți încă conștientă de prezența lui. Intr-un târziu se răsuci pe călcâie, cu o mișcare bruscă, și-l apostrofă: - De ce nu te duci la magazinul de arme? N-ai nimic de pierdut, oricum nu mai poți merge mai departe. Fara ieși, parcă orbește. La început, sugestia că ar trebui să cumpere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care îl făcea să se simtă nesigur și tulburat. Noroc că se întâmpla numai primăvara și în lunile călduroase, când Zet era liber să alerge cu ea de-a lungul ogoarelor. Se îndrăgostise în plus de figura ei călătoare, cu călcâiele strânse pe burta calului și cu sânii săltându-i pe sub cămașă. Pentru Omar, care nu văzuse decât măgăruși înșeuați și cai mici de povară, femeia și Zet erau o apariție teatrală. Veterinara, de fapt, nu făcea un gest decât pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fost, părea clar că e altceva decât mai întâlnise. Se prezentă și, așteptând lângă ușă, începu să-i asculte vocea, fiindcă ea continua să-i vorbească afganului înalt și uscat, îmbrăcat într-o tunică de lână, care îi ajungea la călcâie. Cu asemenea învelitoare, peste pantalonii rugoși, de culoarea nisipului, te putea lesne induce în eroare, ca să îl crezi vreun negustor de tutun sau de pielărie. În fapt, era un tip instruit, care vorbea bine engleza și alte câteva dialecte locale
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mă vrea și să mă admire întocmai cum un bărbat își dorește o femeie de care s-a îndrăgostit. Ghazal o privea și își dădea seama că Shahla avea o naivitate de fetișcană căreia i s-au aprins întâia oară călcâiele, chiar și acum, după trei mii de zile de închisoare. Nu îndur să îl văd pe Nasser încruntat! Orice, dar nu asta: să nu se supere! Am promis că voi fi totdeauna femeia lui cu zâmbet pe chip și așa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiind în stare să se apuce cu mâinile de toartele cerului. „Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge...” . ENERGII SPIRITUALE! - iniile palmare descoperă energii: Mâna devine o întărire a minții și a energiei vitale/elixirul intern, alături de trunchi și membre/ elixirul extern. Relația dintre coordonările mișcărilor mâinilor și respirație se observă în concentrarea realizată în majoritatea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Dragoste făr-de mustrări, Grădină fără pîrlaz, Dragoste făr-de năcaz. 304 Hopa, hopa, Ce-o zis popa, Că mi-o zis ca să mă-nsor - Dar de fete nu mi-i dor. 305 Cîrțo, cîrțo, patule, Ce faci blăstămatule, Mișcă, mișcă din călcâie Ca moara din căpătâie. 254 {EminescuOpVI 255} 306 Vântul bate, scolăie Cârpa nanii roșie, Vântul bate, leagănă Cârpa nanii galbenă. 307 Părul tău e de inele, Nu mă pot uita de jele. 308 Ioane cojocul tău Nu L-aș lua
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pivniță. De zid stăteau rezemate o sanie cu spătarul rupt și un trepied pentru pomul de Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele: Aici dăm gaură. În colț se vedeau unelte de grădinărit: un târnăcop, o greblă și două lopeți. Dascălii, așezat pe un pupitru vechi de școlar, se juca lovind bilele socotitorului. ― Asta mi-aduce aminte de copilărie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
miște. Plângea fără să se mai stăpânească, boțindu-și chipul mic. Trăgea când de umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu va surprinde prea mult. Valerica Scurtu își lipi mâinile asudate de zid. ― Am impresia că visez... ― Epistola rămâne neiscălită? se interesă sculptorul. Bătrânica își îndreptă cutele capotului apoi reflex părul. ― M-am gândit și la asta. Se răsuci pe călcîie: Domnule Popa, mi se pare că anul trecut ați primit o carte poștală de la Panaitescu. Era cu soția dumnealui pe litoral. Cred că vă ruga să dați anumite relații elevilor care-l caută la telefon... ― Trebuia să-mi închipui că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
floare care-și desface petalele, dar mai repede. Parcă nici nu avea greutate, așa o simțeau degetele lui, ca o structură delicată și lipsită de substanță, într-un mod aproape supranatural și cînd păși prin deschizătură simți această structură în jurul călcîielor sale ― dar fără a i le atinge ― și o închise în urma lui în tăcere. Domnea în jur aceeași liniște ca și cum s-ar fi aflat noaptea în spațiul cosmic. Încetișor și cu grijă, Hedrock se strecură printr-o nișă, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SĂ AFIȘEZE UN ZÎMBET SINISTRU: \ AH NU, N-AI DE UNDE SĂ ȘTII. DAR NICI N-O SĂ SCOȚI NIMIC DE LA MINE. NU CĂ AR CONTA DE FAPT, DAR... RĂMASE ȚEAPĂN LOCULUI ȘI-L PRIVI FIX PE HEDROCK. BRUSC SE RĂSUCI PE CĂLCÎIE, URCĂ SCARA ȘI DISPĂRU. HEDROCK SE UITĂ LUNG LA SCARĂ, CONȘTIENT CĂ A SOSIT MOMENTUL ACȚIUNII. EXAMINĂ PLAFONUL METALIC CU O TRANSPARENȚĂ MODIFICATĂ ȘI ÎNTR-UN TÎRZIU ÎNCUVIINȚĂ SATISFĂCUT DIN CAP. GROSIMEA DE 10 CENTIMETRI, ALIAJUL OBIȘNUIT DE PLUMB CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în categoria bărbaților sfioși și binecrescuți, ca el, care nu discută decât cu femeile ce le-au fost prezentate sau, și mai rău, în rândul impotenților care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: "Să nu te duci singur la mlaștină". Și am împins portița din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. Încă nu te-au doborît", îmi șopti o voce cunoscută și m-am răsucit, uluit, pe călcâie. Era vocea lui Dinu. "Cum, n-ai murit?" am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am hotărât să trec de partea victimelor în orice ocazie, pentru a limita pagubele, în mijlocul lor pot cel puțin să caut cum se ajunge la a treia categorie, adică Ia liniște. Terminând, Tarrou își legăna piciorul și lovea încet cu călcâiul în terasă. După o tăcere, doctorul s-a ridicat puțin și l-a întrebat pe Tarrou dacă are o idee despre drumul pe care trebuie să apuci ca să ajungi la acea liniște. \ Da, simpatia. Două clopotele de ambulanță au răsunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
însoțitorul său întrebându-se ce puteau să vrea tipii ăia. Tipii, care aveau înfățișarea unor funcționari dichisiți, îl întrebau într-adevăr pe Cottard dacă se numea chiar Cottard și acesta, scoțând un soi de exclamație înăbușită, s-a răsucit pe călcâie și s-a înfundat în noapte fără ca, nici ceilalți, nici Tarrou, să fi avut timpul să schițeze vreun gest. După ce trecuse surpriza, Tarrou i-a întrebat pe cei doi oameni ce voiau. Ei și-au luat un aer rezervat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
le dădu. Forțându-și norocul, Maggie ceru și o pereche de cizme șic din piele. Dacă tot avea să poarte hainele altei femei, se gândea ea, măcar să-i facă plăcere. Orli lăsă hainele grămadă pe colțul patului, se răsuci pe călcâie și ieși în grabă. Maggie nu putea s-o învinovățească. Dacă Edward ar veni într-o zi la ea cu o altă femeie și i-ar cere acesteia să se dezbrace în apartamentul lui Maggie și apoi să dea iama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Guttman și mesajul lui fiind în continuare afișate pe ecran. Dacă erau urmăriți, urmăritorii lor nu aveau decât să intre pur și simplu în cafenea, să-și comande o cafea cu lapte și să-și scoată carnețelul. Se răsuci pe călcâie, simțind cum îi e prinsă încheietura în strânsoarea lui Uri. —Dă-mi drumul. Trebuie să mă întorc. În nici un caz. — Calculatorul a rămas deschis. Vor vedea totul! —Asta e. Plecăm, spuse el, pășind apăsat mai departe, hotârât să iasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înfășurați în șaluri mari, alb cu negru, cu fața la perete. Unii lăsau șalurile să le acopere capul, precum boxerii în halate cu glugă pregătindu-se de luptă. Alții le purtau pe umeri. Toți păreau să se legene înainte și-napoi pe călcâie sau să se balanseze într-o parte și-n alta cu ochii închiși. Maggie încercă să se apropie. —Ești evreică? o întrebă cu un accent european o femeie impunătoare. Dădea din cap și zâmbea. Nu, nu sunt. Dar am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Asta însemna singură. Se îndepărtă cât putu de încet și de discret de grup și se îndreptă spre prima ieșire disponibilă. Era un șir de scări din metal, proaspăt construite, pe care le zărise când au intrat. Coborî, apăsându-și călcâiele în fiecare treaptă pentru a se asigura că cizmele nu îi vor scârțâi și nu o vor da de gol. Jos, văzu un dreptunghi adânc ce părea cioplit cu măiestrie în pământ, cu trepte pe fiecare parte. Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fără accent. Iar acum, când poliția îi înconjurase, Uri reuși să vadă clar pe creștetele capetelor celor doi acea kippa împletită sau tichie - semnul distinctiv al mișcării colonialiste israeliene. Deci și ei ne urmăreau, până la urmă. Uri se răsuci pe călcâie și o văzu pe Maggie ridicându-se, frecându-se la ochi. —Maggie! Trăiești! — Îmi pare rău. Nu știam că sunt așa de papă-lapte. Ce vrei să zici? Se presupune că sunt ditamai diplomatul. Nu trebuie să leșin la prima împușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
permite să continue să ademenească noi recruți din țările sărace, să adune fonduri prin acțiunile criminale, cum ar fi traficul de droguri și să comită acte de teroare în numele acelora care au fost lăsați în afara jocului globalizării. Acesta va fi călcâiul lui Ahile al partizanilor globalizării. Dacă nu vom găsi o cale de a aduce la bordul navei și țările sărace cât mai repede, globalizarea nu va avea sorți de izbândă sau îi va trebui o miză de o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
suplă se poticni puțin și se opri. Purta o rochie scurtă și strâmtă, și pantofi cu toc. Se sprijini pe umărul lui Watson, își îndoi genunchiul, dezvăluind o mare parte a piciorului, și își verifică pantoful. Își aranjă bareta de la călcâi, se îndreptă și îi zâmbi lui Watson. Vasco își îndepărtă privirea de la ei și văzu că Tolman dispăruse. Iar Watson și femeia trecură prin fața lui Vasco, atât de aproape de el, încât simți parfumul femeii și îl auzi pe Watson murmurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era un geniu. Și avea un corp minunat, cu o talie îngustă și sâni perfect conturați. Avea douăzeci de ani, era în vacanța de vară de la Crestview State, și radia sănătate și sexualitate. Tuturor celor din companie li se aprinseseră călcâiele după ea. Așa că era surprinzător că, de câte ori făceau dragoste, Lisa stătea total nemișcată. După câteva minute părea să-i remarce frustrarea și începea să se miște mecanic și să scoată mici gemete, ca și cum așa i se spusese că fac oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui, Billy Cleever, furiosul elev din clasa a șasea, ieși în viteză de pe terenul de joacă, cu un salt de modă veche, ateriză cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade cu spatele, ținând placa cu mâna, și viră din călcâi pe trotuar. Reuși manevra fără greșeală, ceea ce era bine, pentru că simțea că în acea zi își pierduse ceva din stilul lui marfă. Cei patru puști care-l urmau erau tăcuți, în loc să urle, ca de obicei. Și era vorba de marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clar pe fața ei? La urma urmei, Zeliha se considera o locuitoare get-beget a Istanbul-ului și, ca pentru a o mustra pe recepționeră pentru că nu fusese În stare să observe un lucru atât de evident, s-a răsucit pe călcâiul pantofului cu tocul rupt și s-a așezat pe scaunul de lângă femeia cu batic pe cap. Abia atunci l-a observat pe soțul acesteia care stătea nemișcat, aproape paralizat de stânjeneală. Nu părea să o judece pe Zeliha, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]