11,853 matches
-
o vorbă cu Aizic... Printre râpile din mijlocul pădurii, răsuflarea grea a boilor se auzea ca foiul covaliului de la Podul Trestienii, iar hodorogitul carelor goale părea un tunet ce prevestește o ploaie de vară... Se apropiau de locul încărcării. Cărăușii călcau alături de boi. Se auzea câte unul îndemnându-i cu vorbe frumoase: „Haideți, băieții tatii! Dacă sunteți cuminți, la sosire beți apă pe săturate și apoi primiți de mâncare ca la mama acasă. După aceea... știți voi ce drum ne așteaptă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vrea să vadă dacă mai suntem oamenii cinstiți de până ieri?... Chiar așa repede și-o schimbat părerea despre noi?!... Nu și-o schimbat-o încă, dar este bănuitor și vrea să știe dacă nu care cumva am început să călcăm strâmb. Îi dreptul lui, Mitruță. Dar vezi? Trebuie să ai ochii în patru la cântar și la ce scrie cantaragiul în hârtiile către Aizic! Negreșit așa am să fac! Au tras carele încărcate la cântar. Le-au cântărit pe rând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
liniștea, a reluat povestea: Și cum spuneam, în sat la noi era unul pe care nu l-am văzut zâmbind niciodată. Când se uita la tine, te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul, cu niște mâini cât cazmaua, iar când călca se zguduia pământul sub el... Nu era însurat. Care-i muierea să se ducă după un asemenea om? Până la urmă, s-a găsit una cam zbanghie, care trăia cu el așa... Ei! Și potopul ista de om era muncitor peste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
copacii de pe marginea drumului, știuți de mine. Și eram tare mândru de calea pe care o străbătusem. Soarele deși nu încălzea, îmi veghea drumul de acolo de sus. „Ține-o Doamne tot așa, că acușica-i calea jumătate” - gândeam eu călcând omătul voinicește. Coboram deja valea spre gârla Pascăriilor. Din spate, zăpada viscolită mi se ridica nefiresc deasupra capului... Înaintam din ce în ce mai greu... Știam pe undeva un drum care ieșea dintre ogoare și intra pe un făgaș destul de adânc în drumul pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și o fântână...Nu se vedea nimic din toate acestea însă. „Dacă nimeresc tocmai în fântână” - mi-a trăsnit așa din senin. Mergeam condus de gândul că „Am să trec eu și peste asta, numai să fiu atent pe unde calc!” Cu acestea în minte, urmam drumul nevăzut pas cu pas. Mă bazam doar pe faptul că încă mai simțeam pământul sub picioare în străfundul nămeților. Din spate vântul aducea valuri de omăt care deveneau din ce în ce mai greu de suportat... Simțeam că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că încă mai simțeam pământul sub picioare în străfundul nămeților. Din spate vântul aducea valuri de omăt care deveneau din ce în ce mai greu de suportat... Simțeam că nu mai pot respira... „Hai, băiete! Încă un pas și încă unul...Deodată însă...am călcat...în gol!!! Când m-am oprit din cădere, am încercat să trag aer în piept, cu gândul că totuși nu am căzut în fântâna bănuită prin preajmă...În loc de aer, am simțit omătul ca nisipul intrându-mi în gură și în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vede printr-un geam înghețat. Atunci singura mea dorință era să pot ajunge la ea! Bântuit de acest gând, am început lupta cu troienele care mă țineau ca într-un clește...Cu amândouă mâinile trăgeam zăpada sub picioare și o călcam. După o vreme am simțit că vântul începe să-mi sufle în față...Acest lucru însă îmi zădărnicea mereu munca, aducând alt omăt în loc. M-am oprit să-mi trag sufletul, după care am pornit munca din nou... Cât oi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
luminile din sat...Dar dacă din cauza viscolului nu le pot vedea?” Frica se prefăcea în groază cu fiecare pas...Năucit de atâtea gânduri, m-am oprit în loc, să mă dumiresc unde mă aflu... Din câte mi-am putut da seama, călcam voinicește taman pe creasta dealului de deasupra iazului de la Găinării...În clipa aceea am prins a mă ruga pentru fiecare pas pe care îl făceam: „Ține Doamne încă oleacă de lumină până trec creasta asta blestemată și pe urmă...Dumnezeule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uiți glasul chiar în seara, asta te-oi pofti la mine, ca să mai stăm la un pahar de vorbă... Așa, ca două catane bătrâne... Nu-i nevoie să-ți răcești gura de două ori, Pâcule, că în seara asta îți calc pragul negreșit... * De două zile ningea liniștit. Drumul s-a făcut de sanie. În zori de zi, cărăușii trăgeau săniile la încărcat. Astăzi drumul o să meargă ca uns. Ia te uită ce omăt s-o așezat! Parcă-i pus cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la vremea mea, nene Hlibocene. Cum de ai făcut tu marinărie, Pavele? - nu l-a iertat Cotman. Iaca că am făcut ceva cătănie la marină și încă am fost timonier pe o vedetă... Asta îi altă poveste. Dacă tu ai călcat pe mare, musai că ai văzut și un far-două. Așa că poți vorbi de luleaua lui Pâcu. Altfel... - a conchis Cotman. Tot vorbind, nici nu și-au dat seama că au ajuns. Dar îi mai aștepta încă multă treabă și grea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Alecule! Te văd cam zgribulit. Pune un țol pe tine, să nu te mai spargă vântul ista!” Sau: „Gheorghe, băiete! Nu moțăi de-a npicioarelea. Asta ai s-o faci la Crâșma din drum. Acum bagă de seamă pe unde calci că te văd împleticindu-te. Capul sus! Timp pentru somn avem des...” Săniile alunecau ca niște fantome... Lui Iordache Cocoșitu, care mergea chiar în fața lui Hliboceanu, i s-a părut că glasul acestuia s-a frânt dintr-odată, ca și cum ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și tu în rând cu noi. Acum, rămâi cu bine! Mergi sănătos și aveți grijă când vă întoarceți. Las’ pe noi!... Drumul până la târg nu a mai fost o povară, pentru că s-au mai învrednicit și alții care să-l calce. La capătul drumului îi aștepta Aizic, cu vorba lui lungă și în doi peri. Iaca că o venit și gospodarii mei! Bine ați venit! Până o să vă trageți sufletul, spuneți-mi ce face Hliboceanu? Îi bine, jupâne. S-o pus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cercetat banii însemnați. Drept urmare, l-au adus și pe Aizic la cercetare... Domnu’ comisar. Eu am obiceiul să însemnez banii de hârtie pe care îi plătesc. De ce îi însemnezi? Asta am învățat-o de la tatăl meu, pe care l-o călcat hoții într-o noapte și i-o luat bani mulți. Norocul lui că o fost prinși repede și s-o găsit la ei banii însemnați de el. Așa i-o dovedit pe hoți... Ancheta s-a prelungit până spre chindie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iar sub el izbucni un cor de urlete. — Dumnezeule! — S-a făcut ora 9! — Fugiți! Vin asiaticii!!! Apoi chiar și cucul tăcu și se retrase speriat, așteptând Apocalipsa. În timpul goanei care urmă, tratatele și ierarhiile militare fură În mod rușinos călcate În picioare, asemenea părții dorsale a Împăratului. Lungit pe mozaicul cu pătrate albe și negre, bătut ca un șnițel de tălpile pedestrimii, cu ochelarii sparți, cu bicornul transformat În sombrero și cu pantalonii trași spre vine după ultima modă a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nefăcute, opere neterminate, fraze memorabile de despărțire neduse până la capăt. De pildă, Rembrandt a trebuit să dea socoteală pentru o notă neachitată pe numele său, din mai 1659, la o curățătorie din Boston, când a dat la aranjat și la călcat un joben. Degeaba a protestat cunoscutul pictor, inutil a precizat că n-a purtat nicicând joben, acesta fiind inventat la două secole după plecarea lui dintre cei vii, că n-a fost nicicând la Boston, că nici măcar nu știa ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chirci, făcându-se din ce În ce mai mic, până când din el nu rămase decât o mingiuță alb-gălbuie cu mustăți și barbișon, care se rostogoli câțiva metri mai Încolo, unde unul dintre curioșii care se Îngrămădeau să vadă ce se Întâmpla la baza turnului călcă pe ea, transformând-o Într-o masă informă de Întrebări fără răspuns. Împachetat ca un salam, Împăratul se văzu târât către unul dintre lifturile galbene, unde Freud, Adler și Jung Își dădură jos glugile. Unul dintre aceștia, iar posteritatea nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
anunțând că dansul pistoanelor cu cilindrii Începuse, iar toate piesele erau invitate la horă. Acel tumult a părăsit motorul și și-a făcut loc cu coatele prin mulțime, dând ghionți bărbaților sau strecurându-se printre șolduri proeminente de cucoane, mai călcând un copil pe picior, mai Împingând un bătrânel, până când a avut suficientă forță să stingă hărmălaia din piață. La Început, toți am crezut că vreunul dintre noi reușise, În sfârșit, să-și pornească automobilul, iar strigăte entuziaste de „Ura!“, „La
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp suficient pentru a trece pe lângă Guido. El Însă, bietul, n-a mai apucat să vină. Piciorul lui drept a călcat pe un skateboard apărut ca din pământ și Guido a căzut de-a berbeleacul, apoi, cât ai bate din palme - presupunând că, În acele secunde dramatice, i-ar fi ars cuiva să bată din palme -, a fost năpădit de adunătura
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îi fierbea Încontinuu În radiator, alarma pornea din te miri ce, el, odinioară atât de pedant, nici nu mai observa când i se aprindea martorul de combustibil pe bord, așa că trebuia să fie alimentat din canistră. Pe la spălătorie nu mai călca deloc, splendidul lui bleumarin metalizat devenise o mâzgă cenușiu-gălbuie, farurile i se retrăseseră parcă sub capotă și bietul de el căzuse În patima nesănătoasă a consumului de ulei. În pândele sale, a revăzut-o de mii de ori și totuși
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai ști ce-ți dorești? Aici am avut noroc. Educația protestantă primită, cu accentul ei pus pe etică și pe valorile familiale, m-a scutit de chinurile alegerii. Când imaginația Îmi alerga ca o herghelie de mânji sălbatici, amenințând să calce totul În picioare, fără să ajungă nicăieri, un deget venit din ceruri mi-a ciocănit În frunte: „Alo! Ce faci?“ Să fi fost conștiința sau inconștientul? Era vrerea divină sau apăsarea spovedaniei strămoșești fără de preot? Greu de spus. Cert e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu Madonna. Vulcanul Etna din Sicilia, care fusese inactiv o jumătate de secol, erupe pe neașteptate, norul de cenușă alcătuind pe cer emoticonul:(. În Norfolk vine pe lume un vițel fără cap, care, În timp ce se zbenguie pe lângă calea ferată, e călcat de tren. Un grup de pensionari francezi, plecați În turism spațial, se Încrucișează cu un meteorit uriaș În formă de farfurie, având diametrul de aproximativ un kilometru, care se Îndreaptă spre Pământ. O bătrânică Îl fotografiază prin hublou, iar poza
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bucată din pupă, așa că insula ajunge curând la Întinderea unui arhipelag. 17 iulie. Serialul Tânăr și neliniștit se termină. Panică În toată lumea. Comportamentul insulei devine arogant și obraznic, de parcă ar fi În stare de ebrietate. Se freacă lubric de Maldive, calcă pe talpa subacvatică a Madagascarului, prinde un taifun care o aruncă În Atlantic, unde continuă seria de nefăcute: Înghite un cuirasat, Înghiontește Groenlanda și ciupește Canarele, apoi, nereușind să se strecoare prin Canalul Panama, coboară spre Capul Horn. Cu greu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Gata cu distracția, copoiule. Ai trieabă, a zumzăit piticul. Asta nu era bine. După cum spunea Husserl, lumea obiectivă e dată simțurilor noastre și orice subiect interpretează informațiile după propriul său cod de Înțelegere. De pildă, unii nu suportă să-i calci pe pantofii albaștri de velur, alții să le furi bricheta ori să-i Împungi cu degetul În piept. Ba chiar sunt oameni cărora nu le place să fie strigați „Omule“. Eu, nepurtând pantofi albaștri de velur și fiind un tip
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
coșmelii ar fi fost o muncă inutilă, Întrucât personajul nu avea cum să Încalce granițele și instrucțiunile pe care i le trasasem. Se vede Însă treaba că mă Înșelasem. Cineva și-a băgat nasul acolo unde nu-i fierbea oala, călcând În picioare o lege nescrisă a scriitorilor: nu intervii asupra personajelor unui coleg de breaslă. Așadar, rușine! Mă Întreb dacă editura care a publicat această carte are cunoștință despre acest caz evident de furt și de amestec grosolan În acțiunea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tot de niște ai noștri, care i-au bătut și înfometat. În ciuda faptului că sîngele apă nu se face - un sînge totuși destul de amestecat, se pare - sclavii i-au dat de gol autorităților spaniole pe frații lor întru cetățenie. Italienii, călcați pe nervi de blestemățiile alor noștri, vor să întoarcă foaia și să ceară sancțiuni europene împotriva României, fiindcă nu e în stare să-și țină infractorii acasă. Și cred că mai sînt vreo trei țări care de-abia așteaptă să
Hoții noștri și mafioții lor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9195_a_10520]