1,458 matches
-
tratatele majore de morală creștină. Lucrarea este atribuită preotului german Thomas a Kempis, din moment ce 60 din cele 66 de manuscrise poartă semnătura acestuia. Atribuirea operei a fost mult discutată și disputată. A fost vorba despre italianul "Ioannes Gerson", din ordinul călugăresc al Sfântului Benedict, de "Jean Gerson", cancelar al Universității din Paris, de misticul neerlandez "Gerard Groote". Însă potrivit opiniei care prevalează astăzi în mediile specialiștilor, autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din "Mănăstirea augustină Sfânta Agnes", situată în
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
a fostei mănăstiri a fost transportată la Arbore și de acolo la Dragomirna. În locul vechiului iconostas, a fost adusă catapeteasma de la Mănăstirea Dragomirna care a fost refăcută în 1885, când icoanele au fost pictate de către Epaminonda Bucevschi. Trapeza și chiliile călugărești au fost distruse în 1871 de un incendiu, iar stăreția a fost dărâmată în timpul primului război mondial. Între anii 1901-1902, au fost efectuate lucrări de restaurare generală a bisericii din Solca sub coordonarea arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, modificându-i
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
său iconografic, bolnița se integrează perfect în întregul ansamblu al mănăstirii gândit în sens teologic și spiritual de Arhimandritul Ioan și în sens aulic de Constantin Brâncoveanu. Schema iconografică vădește trăsăturile unei arte care se adresează în primul rând mediului călugăresc, temele alese fiind menite să fie un exemplu pentru întreaga obște călugărească. Ideile conducătoare ale acestuia gravitează în jurul ideii de întrupare și înviere. Altarul este consacrat, conform tradiției, întrupării prin tema Platyterei și întărită în semnificații prin prezența celor doisprezece
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
în sens teologic și spiritual de Arhimandritul Ioan și în sens aulic de Constantin Brâncoveanu. Schema iconografică vădește trăsăturile unei arte care se adresează în primul rând mediului călugăresc, temele alese fiind menite să fie un exemplu pentru întreaga obște călugărească. Ideile conducătoare ale acestuia gravitează în jurul ideii de întrupare și înviere. Altarul este consacrat, conform tradiției, întrupării prin tema Platyterei și întărită în semnificații prin prezența celor doisprezece profeți care au vestit-o, Iacov, Moise, Aaron, Ghedeon, David, Solomon, Isaia
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
au dispărut mai multe decorațiuni și statuete din marmură, tăiate cu flexul. Ion Iancovescu a jucat în următoarele filme: Filmul "Culesul viilor" a fost un film documentar artistic/publicitar, în care se făcea reclamă pentru firma "Dealul Zorilor" din Valea Călugărească. Filmul prezenta procesul de producție al vinului, din toamnă, cu îngroparea viței, până anul următor, la culesul viilor. Filmul "Țigăncușa de la iatac" are la bază un scenariu de Victor Beldiman, după o nuvelă de Radu Rosseti. Protagoniști: Dorina Heller, Elvira
Ion Iancovescu () [Corola-website/Science/321477_a_322806]
-
fondatorilor care care nu există ca persoane fizice în Registrul Național de Evidență a Persoanelor (de exemplu, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române cum este Pimen nu s-au înregistrat cu numele reale care figurează pe cărțile de identitate, ci cu porecla călugărească). La încorporarea Bucovinei în Austria în 7 mai 1775, aceasta a găsit în noua provincie o mare bogăție formată din păduri, fânețe și pajiști, moșii și sate, bogăție ce se afla în proprietatea Episcopiei de Rădăuți, a mănăstirilor și schiturilor
Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei () [Corola-website/Science/322350_a_323679]
-
vistiernicului Cristea. Ștefan cel Mare se îndreaptă apoi spre tabăra de la Vaslui, unde se adunase deja o mare parte din oastea Moldovei. Acolo sosesc și comisul Ionuț Jder, revenit din Rumelia, și ieromonahul Nicodim (Emanoil Petruț), care renunțase la viața călugărească și redevenise oșteanul Nicoară Jder. Vistiernicul Cristea sosește din Italia doar cu făgăduieli, dar solul venețian Guido Solari (George Paul Avram) decide să lupte de unul singur alături de moldoveni. Pentru a atrage oștile turcești către Vaslui, unde Ștefan găsise un
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
locuiesc în preajma Izvorului, pe Muntele Carmel, salutare în Domnul și binecuvântare de la Duhul Sfânt. De multe ori și în multe feluri, Sfinții Părinți au stabilit cum fiecare, indiferent de Ordinul în care s-ar găsi sau de felul de viață călugărească ce și-ar fi ales, trebuie să trăiască în urmarea lui Isus Cristos și să-i slujească cu fidelitate lui, cu o inimă curată și cu o bună conștiință. Totuși, întrucât ne cereți să vă dăm, în conformitate cu hotărârea voastră, o
Regula Carmelitana () [Corola-website/Science/323065_a_324394]
-
promisă, să se străduiască a o pune în practică, împreună cu sfânta curăție și cu renunțarea la proprietate. Veți putea avea locuințe în locuri mai retrase sau unde acestea vă vor fi date, potrivite însă și adecvate pentru observarea vieții voastre călugărești, după cum le va părea oportun Priorului și fraților. De asemenea, în funcție de starea așezământului în care veți fi hotărât să locuiți, fiecare dintre voi să aibă o chilie separată, așa cum îi va fi încredințată fiecăruia prin dispoziția Priorului însuși și cu
Regula Carmelitana () [Corola-website/Science/323065_a_324394]
-
din mâna lui Hristos cade o Lumină puternică ce intră în pământ, și aude că-i zice: "„Aici să fie altarul meu!”". Tinerele „surori” în vârstă de doar 15-16 ani, locuiesc într-un bordei făcut de ele, ținând însă pravila călugărească. Pe 15 august 1940 este călugărită și primește numele de VERONICA ce se traduce prin "„Icoană vie, nepictată de mână omenească”". Este numele fecioarei care i-a șters fața însângerată lui Iisus pe drumul Golgotei. Pe 25 martie 1941 se
Veronica Gurău () [Corola-website/Science/326619_a_327948]
-
Prima unitate de cercetare viticolă din Valea Călugărească a fost înființată în 1950 sub numele de "Stațiunea Experimentală Viticolă Valea Călugărească", funcționând în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR). După restructurarea ICAR, în 1957, stațiunea experimentală a trecut în subordinea Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa până în 1967
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
Prima unitate de cercetare viticolă din Valea Călugărească a fost înființată în 1950 sub numele de "Stațiunea Experimentală Viticolă Valea Călugărească", funcționând în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR). După restructurarea ICAR, în 1957, stațiunea experimentală a trecut în subordinea Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa până în 1967. Activitatea ICHV devenind tot mai importantă, acesta a fost restructurat, stațiunea experimentală devenind
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
ICAR). După restructurarea ICAR, în 1957, stațiunea experimentală a trecut în subordinea Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa până în 1967. Activitatea ICHV devenind tot mai importantă, acesta a fost restructurat, stațiunea experimentală devenind "Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească". În momentul constituirii sale institutul a avut în subordine 8 stațiuni experimentale viticole (Drăgășani, Odobești, Crăciunelu, Miniș, Iași, Ștefănești-Argeș, Greaca, Murfatlar, ulterior adăugându-se altele două stațiuni (Pietroasa și Bujoru). Din anul 2002 această unitate de cercetare a căpătat denumirea
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
stațiuni experimentale viticole (Drăgășani, Odobești, Crăciunelu, Miniș, Iași, Ștefănești-Argeș, Greaca, Murfatlar, ulterior adăugându-se altele două stațiuni (Pietroasa și Bujoru). Din anul 2002 această unitate de cercetare a căpătat denumirea actuală de "Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească". În prezent Institutlul are în subordine 7 stațiuni experimentale viticole: Blaj, Bujoru, Drăgășani, Iași, Murfatlar, Miniș și Odobești. Activitatea de cercetare se desfășoară în următoarelor secții și laboratoare: "Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Iași" este o unitate
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
ICHV). Între anii 1957 - 1962 activitate desfășurată în cadrul stațiunii a fost diversificată, incluzând cercetări în diferite domenii ale agronomiei: viticultură, pomicultură, legumicultură și floricultură. Din anul 1967, după trecerea stațiunii sub coordonarea Institutului de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, activitatea stațiunii s-a restrâns la cercetarea în domeniul culturii viței-de-vie și a producerii vinului, fiind denumită întâi „Stațiunea de Cercetări Viticole Iași” iar mai târziu „Stațiunea de Cercetare și Producție pentru Viticultură și Vinificație Iași”, pentru ca din 2002 să
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
cărți de cult, însemnări care se constituie într-o adevărată cronică a Mitropoliei Proilaviei Logofeți Dascăli Atanasie Patelarie s-a născut în anul 1580 în orașul Rethimno din insula Creta, primind la botez numele de Alexios. A intrat în viața călugărească ca frate la Mănăstirea „Sf. Ecaterina” din Muntele Sinai, unde a fost călugărit cu numele de Anania. Tot aici este hirotonit ieromonah, primind numele de Atanasie. În anul 1626, o veche scriere grecească arată că Atanasie Patelarie se afla în
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Ștefan Oprea (n. 6 octombrie 1928, comuna Valea Călugărească, d. 2 ianuarie 2013, municipiul Cluj-Napoca) a fost unul din remarcabilii dascăli ai agronomiei românești. Ștefan Oprea s-a născut la data de 6 octombrie 1928, în comuna Valea Călugărească (județul Prahova). După absolvirea în 1949 a Liceului Tehnic Viticol
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
Ștefan Oprea (n. 6 octombrie 1928, comuna Valea Călugărească, d. 2 ianuarie 2013, municipiul Cluj-Napoca) a fost unul din remarcabilii dascăli ai agronomiei românești. Ștefan Oprea s-a născut la data de 6 octombrie 1928, în comuna Valea Călugărească (județul Prahova). După absolvirea în 1949 a Liceului Tehnic Viticol din localitate, a urmat cursurile Facultății de Agronomie din cadrul Institutului Agronomic din Cluj. În 1956, după terminarea studiilor universitare, a fost repartizat la proapăt inființata Stațiune Experimentală Pomicolă Cluj colaborând
Ștefan Oprea (agronom) () [Corola-website/Science/328393_a_329722]
-
Petersburg. Ei au făcut cheltuieli mari care i-au adus mai târziu la ruină. Au construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al incintei (într-un inventar al schitului din 1838 nu sunt menționate decât cele două turnuri rotunde). Chiliile călugărești au fost transformate în locuințe pentru slujitorii boierești, s-au construit noi anexe gospodărești și s-a întărit zidul de incintă. Hangu a devenit un loc de popas pentru multe personalități marcante ale epocii precum scriitorul și publicistul german Wilhelm
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Petersburg. Ei au făcut cheltuieli mari care i-au adus mai târziu la ruină. Au construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al incintei (într-un inventar al schitului din 1838 nu sunt menționate decât cele două turnuri rotunde). Chiliile călugărești au fost transformate în locuințe pentru slujitorii boierești, s-au construit noi anexe gospodărești și s-a întărit zidul de incintă. După eșuarea Revoluției de la 1848 din Moldova, o parte dintre revoluționari printre care frații Vasile și Iancu Alecsandri, Leon
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
tema masturbării și cea a fanteziilor sexuale erau lipsite de importanță pentru autorii păgâni și pentru cei creștini până în secolele al patrulea și al cincilea” (adică până în momentul în care călugăria devenise importantă). Înainte de Papa Grigore I cel Mare, interpretarea călugărească a Leviticului cap. 15 (care discută impuritatea rituală) era de „emisie nocturnă”, nu de masturbare. Pe măsură ce monahismul se dezvolta, viețile sexuale ale călugărilor au fost cercetate de doi teologi, Ioan Casian și Caesarius de Arles, care au comentat despre „viciile
Opinii religioase asupra masturbării () [Corola-website/Science/327741_a_329070]
-
de exfolieri ale picturii în anumite zone. Mănăstirea Plătărești este o mănăstire eparhială ținând de chiriarhul locului, Arhiepiscopul Sloboziei și Călărașilor. În mănăstire se desfășoară viață de obște, slujbele fiind săvârșite de viețuitoarele mănăstirii și de preotul slujitor, după rânduiala călugărească: cele 7 Laude zilnic și Sfânta Liturghie, în 5 zile din săptămână. Mănăstirea are 7 maici (în 2013) sub conducerea maicii starețe, stavrofora Varvara Arnăutu. Biserica servește și ca biserică de parohie pentru parohia Plătărești, fiind inițiate demersurile pentru construcția
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
la slujba și mesa cardinalului. În cuvântarea sa, Mindszenty a lansat acuze severe la adresa autorităților comuniste și, în general, a regimului nou-instaurat, chemând populația țării la rezistență pașnică în fața fărădelegilor autorităților. În 1950, regimul comunist din Ungaria a desființat ordinele călugărești. În Lunea Paștelui catolic din anul 1951 un detașament al Autorității de protecție al statului pătrunde cu forța în mănăstire și biserică, arestându-i fără mandat pe toți călugării. Într-o singură noapte, toți călugării au fost deportați în lagăre
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
a retras la abația Kaufungen, din Hessa, unde a intrat în mănăstirea benedictină întemeiată chiar de ea. La momentul intrării în mănăstire, ea a oferit o relicvă din Sfânta Cruce, s-a lepădat de însemnele regale și a urmat traiul călugăresc. Astfel a rămas în mănăstire, îndeplinind munci caritabile, îngrijind pe cei bolnavi și trecându-și timpul cu rugăciuni. Ea a murit în 1040 și a fost înmormântată în catedrala din Bamberg alături de soțul ei. Cunigunda va fi canonizată ulterior, de către
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
cum să cade nouă celor ce suntem pătimași și călcăm poruncile ... să ne îndreptăm prin pocăință și să ne învățăm lucrării cei cu mintea viețuind întru supunere”, „Întrebătoare răspunsuri adunate din Sfânta Scriptură pentru depărtarea de bucatele cele oprite făgăduinței călugărești cei de bună voie” (tipărită la Mănăstirea Neamț în 1816 cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi) ș.a.). A realizat o versiune slavonă a scrierii alegorice-religioase spaniole „Desiderie”. Au fost identificate 58 de manuscrise scrise de el. Opera sa a fost tradusă
Vasile de la Poiana Mărului () [Corola-website/Science/335015_a_336344]