9,571 matches
-
poziție socială. Ca să nu mai vorbim de Olah, agentul secret. Hans spune că el se află deasupra vidului în care trăiesc cetățenii obișnuiți și în care te poți ușor sufoca. Mama taie pâinea, bineînțeles că în felii groase ca o cărămidă, nu fine și delicate, și îi dă a înțelege fiului ei, care a apucat‑o oarecum pe căi greșite, că tocmai prin această atitudine devine el însuși un burghez. Ridicându‑te aparent deasupra sistemului lor de valori, nu faci decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
le-ar fi văzut un psihiatru, probabil că mi-ar fi spus că sunt Înspăimântat de ceva. Oare de ce anume mi-era teamă? Nu știam nici eu. Biroul lui Gan se afla la etajul al treilea al unei clădiri din cărămidă. Era destul de spațios, iar mobila și decorațiile interioare imitau stilul antic. Fata de la recepție care Îndeplinea și rolul de secretară și-a Întrerupt lucrul la calculator și m-a condus spre o cameră situată În spate, În care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vadă ceva, nici pe mine, nici elefanții, în timp ce mergea ținând sub braț micuța geantă Gerson în care erau banii. L-am lăsat să ia un avans considerabil și după aceea l-am urmat. În fața Sectorului Păsări, o clădire mică din cărămidă și scândură, acoperită de iederă, care arăta mai degrabă ca o pivniță pentru bere, de la țară, decât ca un adăpost pentru păsările sălbatice, Bruno se opri, privi în jur și apoi aruncă geanta în coșul de gunoi de lângă o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un mare cititor. Par să nu fiu în stare să găsesc timpul necesar. Dar am căutat paginile alea din „Mein Kampf“ - cele despre bolile venerice. Vă spun, asta a însemnat că pentru o vreme am fost nevoit să folosesc o cărămidă pentru a ține deschis geamul de la baie. Ea râse. — Oricum, cred că aveți dreptate. Ea vru să vorbească, dar am ridicat mâna: — Știu, știu, dumneavoastră nu ați spus nimic. Dumneavoastră doar mi-ați spus ce stă scris în minunata carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aibă legătură cu Streicher și partenerii săi astfel încât să vă satisfacă și pe dumneavoastră, și pe mine, ca să nu mai zic de tipul ăsta, Jung. 12 Sâmbătă, 24 septembrie Steglitz este o suburbie prosperă, pentru clasa mijlocie, din sud-vestul Berlinului. Cărămizile roșii ale primăriei îi marchează partea estică, iar Grădina Botanică pe cea vestică. În acest capăt, lângă Muzeul Botanic și Institutul de Fiziologie Planzen, locuia Frau Hildegard Steininger cu cei doi copii ai săi, Emmeline, în vârstă de 14 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o tânără fată, având o importanță mică sau chiar deloc în schema generală a lucrurilor, dispăru în timp ce făcea cumpărăturile familiei la piața din cartier. Piața Moabit se afla la intersecția dintre Bremerstrasse și Arminius Strasse. Era o clădire mare din cărămidă, cam la fel de mare ca un depozit, și era locul în care clasa muncitoare din Moabit - ceea ce însemna toată lumea care trăia în zonă - își cumpăra brânza, peștele, carnea și alte provizii proaspete. Erau chiar unul sau două locuri unde puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sergentul de serviciu de la recepție și i-am descoperit pe Korsch și Becker așteptându-mă împreună cu profesorul Illmann și sergentul Gollner. — Încă un telefon? — Da, domnule, răspunse Gollner. — Bine. Să mergem. De afară, fabrica de bere Schultheiss din Kreuzberg, cu cărămizile sale uniforme, numeroasele turnuri și turnulețe, ca și cu grădina măricică, părea să semene mai mult cu o școală decât cu o fabrică de bere. Cu excepția mirosului, care chiar și la două noaptea era suficient de puternic să te înțepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un barosan în groapă În urma lui poți să scoți apă! Grangurii, lichelele Sperie și ielele Feți frumoșii, pistolarii Bivolii și Bivolarii! Dând cu fard a câta oară Toate conturile se-cară Dar în orice buzunar Mărunțiș pentru-un pahar... Ploaie, cărămidă Ridurile ridă Fața lui de vânt și apă Față slută Și mioapă Vinovată de bancrută Este ultima și scapă Cratiță, tingire Haina pe omul subțire Se mulează după caracter Și se vede după fler Armonie, catifea Pielea lui și pielea
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364590_a_365919]
-
cărțile necitite de milenii ceva cu o propovăduire în deșert!), forțele întrunite ale celor două imperii aruncară toate dejecțiile colectate din imperiu în șanțul cu pricina. Bila aurie dispăru cu toată lumina ei, iar oamenii aruncară și câteva tone de cărămizi peste ispravă și se puseră iar pe caft, dar numai așa, din obișnuință. *** Uriașul cuirasat intergalactic plutea în spațiu pe o orbită circumteriană. Comandantul, un ciborg de ultimă generație, îl primi în camera de comandă pe șeful serviciilor speciale. Dialogul
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
martorul cu multă atenție. Unde a fost făcută și în ce împrejurări, am dori să mărturisiți cinstit, a adăugat ea imediat. Vă aduceți aminte? Păi, de ce să nu țin minte, doamnă, mânca-v-aș ochii matale, că eu am cărat cărămida! Eu, cu calu’ meu... A cumpărat-o din comuna Grădinari și am adus-o la oraș, acasă... - Cine a cumpărat-o, numitul Potcovaru Cartuș, fostul soț al...?... - Ha, ha! Ce vorbiți acolo matale, mânca-v-aș... ăla era dincolo, prin
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
inginerul Mălai, scriitor de notorietate al Ardealului, astăzi purtând pe umeri ceva ani, dar pe vremuri, tânăr șef la Fabrica de Betoane. Cu emoție în glas, mi-a spus: „Primul semnal pentru începerea construcției barajului, cum s-ar spune „prima cărămidă”, a fost coborârea la 180 de metri a primei bene, pe cabluri aeriene, de la fabrica de betoane îmburcată pe o stâncă. După asta, au urmat ani de muncă eroică, având la dispoziție tehnică înaintată, metode moderne de lucru, totul fiind
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
pe poziție, alta ar fi fost situația...”, medita Mișu în timp ce răspundea privirii întrebătoare a fostului său coleg cu un zâmbet de superioritate pe care celălalt nu-l înțelegea. - Mare lucru n-ai făcut, după părerea mea. Ce te bați cu cărămida-n piept, amice? Ai dat capitala pe un oraș de provincie în timp ce... - Vezi, băi, de treabă! Habar n-ai ce vorbești... În provincie se cheltuiește puțin și se poate câștiga mult față de capitală. Asta nu poți pricepe tu. În avocatură
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
cu mult mai curat ...iar ospățul - rază cu rază - având priveghere și a strunelor pază - de-acum în stih prefirat - poate să-nceapă - fără sfârșit - fără păcat STIHURI PE NERĂSUFLATE el îmi cunoaște toți pașii - dinaintea clintirii: mi-a binecuvântat cărămizile - una câte una - chiar în timpul zidirii mireasma lui mi-a înlocuit stihul și răsuflarea - acolo unde-ncep eu a desluși zarea el îmi este dimineața seara și mai ales noaptea - care-i adevărata amiază - acolo unde lumânarea și-a tocit
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
este, cu excepția unei pânze de la intrare, adunată toată în cea mai vastă și insolită încăpere, cea dinspre stradă, unde lumina intră cu dărnicie și unde autorul a profitat de textura zidului cu tencuiala căzută, în cea mai mare parte, până la cărămidă. Pe peretele din stânga, sunt așezate două tablouri. Ambele remarcabile. Mai spre fereastră, dăm peste portretul unui bărbat cu chip osos și aer grav, în tonuri pământii, expus pe un rest dreptunghiular de tencuială și care pare a fi „așternut” acolo
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
și m-am trezit în față cu un zid proaspăt tencuit. Din spatele lui se auzeau hohotele de râs. - Încetați, încetați!, am început să strig, sprijinindu-mi cu putere umărul în zidul nedorit. M-am trezit rostogolindu-mă pe coridor printre cărămizi și moloz, panicat încât nu mai puteam să-mi opresc urletele, blestemele și înjurăturile. Zadarnic! A trebuit să mă potolesc treptat, mai ales că niciun vecin nu apăruse ca de obicei în fața ușilor. Din ce în ce mai uluit, m-am ridicat și am
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
ușilor. Din ce în ce mai uluit, m-am ridicat și am încercat să-mi curăț hainele. Mâinile mi se aruncau buimac peste revere și pantaloni, de parcă un mecanism dereglat le dirija mișcările. Într-un târziu, m-am liniștit. Am îndepărtat o parte din cărămizi cu picioarele, eliberându-mi un fel de spărtură cât să mă lase să trec nestingherit spre ușa întredeschisă. Am revenit înăuntru. M-am dus din nou la baie și m-am privit în oglindă. Simțeam nevoia să fac un duș
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
întâmpină o lume fantastică, cu elemente de basm și simboluri transformate în poartă. Nu e decât prologul pentru că, odată ajuns în curte, te vezi înconjurat de statui bizare, alcătuite din materialele cele mai ciudate (lemn, frânghie, sticla, metal, plastic, carton, cărămidă, ceramică, lut etc) care te conduc pe nesimțite în atelierul artistului. Aici, în afară lucrărilor de pictură obișnuite, în măsura în care într-un tablou al unui pictor recunoști stilul lui și cea ce îl caracterizează, am văzut și o altă categorie artistică
CONTRARIUL SUBLIMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362840_a_364169]
-
tot cum s-a întâmplat în vremea când Isus Navi conducea poporul lui Israel din Egipt spre Țara Sfântă. A participat la soborul ecumenic de la Niceea din anul 425 și pentru clarificarea dogmei un Dumnezeu în trei ipostasuri, luând o cărămidă și făcând semnul crucii deasupra ei, flăcările de la facerea cărămizii s-au ridicat în aer, apa i-a curs printre degete iar pământul a rămas în mâinile lui. La gazda la care trăsese, au venit noaptea răufăctori dintre eretici și
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
conducea poporul lui Israel din Egipt spre Țara Sfântă. A participat la soborul ecumenic de la Niceea din anul 425 și pentru clarificarea dogmei un Dumnezeu în trei ipostasuri, luând o cărămidă și făcând semnul crucii deasupra ei, flăcările de la facerea cărămizii s-au ridicat în aer, apa i-a curs printre degete iar pământul a rămas în mâinile lui. La gazda la care trăsese, au venit noaptea răufăctori dintre eretici și au tăiat capetele celor doi cai ai lui. Când a
SF. SPIRIDON, FĂCĂTORUL DE MINUNI de ION UNTARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363293_a_364622]
-
dincolo de vorbăria practicată acum, precum cea de pe stradă, de poeții care socot o virtute să-și deverseze frustrările-n pagină. Lumea ei este un amestec subtil de verosimil și neverosimil, de realitate și vis, de cele mai îndrăznețe construcții din cărămizi de aur și diamant, înfipte-n gingiile de lut ars ale sinelui. Bijuterii. Pandantive. Văzute și nevăzute, așezate la piept, la încheietura mâinii, la glezne, la lobii străvezii deveniți rozalii, în soarele dimineții. Acestea sunt poemele găsite în urma Mersului pe
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
distribuite circular ca petalele unei flori iar în mijloc un alt rond cu flori de culoare galbenă, și anume, crăițe pitice. În partea stângă, spre gard se afla un grătar cu acoperiș din tablă zincată, de jur împrejur, placat cu cărămidă roșie. În restul grădinii se aflau arbuști ornamentali, din loc în loc și ronduri mici de flori ca pe partea dreaptă. Până ce Ștefan a deschis portbagajul să ia bagajele, Ilinca nu se mai sătura admirând grădina. - Dragul meu, la tine este
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIII) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363360_a_364689]
-
-vă la aceasta, e clădirea mea preferată. Priviți cât de frumos se îmbină stilurile, renascentist cu neomudejar! Paranteză. Neomudejar e stilul arhitectonic ce se trage din cel de origine maură - mudejar (citește mudehar). Spania e plină de asemenea clădiri, cu cărămidă aparentă, balcoane din fier forjat, decorații viu colorate. Prin oraș, domnul Dan mergea în pas alert, fără să agite vreun steguleț sau alt semn distinctiv. Spunea că are motorașe la sandale. Grupul îl urma cu același pas alert, fără a
ESPAÑA ES DIFERENTE de DAN NOREA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360982_a_362311]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > SPRE NEMURIRE ... Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015 Toate Articolele Autorului Trec anii ... SPRE NEMURIRE ... Eu strâng secunele în mine, ducându-mă tot mai aproape de Cel ce m-a creat. O cărămidă sunt din lut, din apă și din duh, îndumnezeita în sfântă taină a botezului , pentru a fi zidita la facerea lumii. Preotul îmi îndruma pașii gândurilor, prin vijelia ploilor biciuitoare, în vreme ce trupul este spălat, albindu-se de atâta terecere de
SPRE NEMURIRE ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361032_a_362361]
-
piatră moartă să-și spele mâinile de aceea lupul poartă foamea la gât transparentă păsări cad dintre aripi ținându-se de mânerele copacilor tăiați înainte de a intra în statistici ziduri cu pletele verzi vin de la crâșmă pe trei cărări de cărămidă fire din părul frumuseții rămân în dinții oglinzii când se piaptănă boala petrece majoratul la pensie lumea cade din ea însăși și oamenii nu mai încap în dumnezeul lor ... Citește mai mult timpul nu mai încape în elscoate apa secundei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
INTRAREA LITEREI B, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014. dincolo era o masă stătea picior peste picior ca un veteran de război ce sărbătorea onomastica ultimei amintiri fereastra s-a hotărât să curgă dintre cărămizi și să participe cu un buchet de fum de țigară de prin anii patruzeci covorul și-a cârpit ochiul de șoarec și s-a așezat în poală ca o fetiță pregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbă iar pereților
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]