6,191 matches
-
fost odată"...azi... "Zorile"-n " Avertisment" "Clipele", în " Rădăcini" "Migrația"-n "Lacrimi de piatră" "Neliniști" multe în "Micimi" "Nisipuri", " Lozul", "Despre viață" "Arderi", " Pasăre de dor" "Între soți" : "Ai cui orfani ?" "Dotare"..." Unui fumător" "Roata"-n " Nunta iadului" "Nebunul", " Copilăria" "Căruțe cu țigani" și "Alba-negra" "Regretul și invidia"... " Umbra", "La masă","Viața" "Drumul", " Speranțe"și "Împăcare" "Nemâncații"-n " Cumpenele serii" "Obârșie", " Îngemănare" "Și-am adunat" : "Bacoviană", "Eminescu, Grigorescu" "Câți ani (oare) au trecut ?" "Dorul", "Brâncuși", " George Enescu" "Marmura Mioriței", "Țărm pustiu
(EU NU !) M-AM SINUCIS ÎN GÂNDURI NE SPUNE SCR.ÎNV.CONSTANTIN STANCIU. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365326_a_366655]
-
în țară. De câțiva ani buni nici vorbă să mai apară vreunul. Acum în zonă era căutat unul de-ai lor, un militar în termen fugar, înarmat și periculos. După ce a uns bine osiile Nechifor și-a înhămat caii la căruță înainte ca întunericul nopții să se destrame. Nu își putea amâna treburile, avea ceva cale de mers. După semne, până cel târziu spre seară, va fi ploaie. Nu putea lăsa prea mult porumbul dosit, pe tarlaua cooperativei, la cheremul rozătoarelor
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
cel târziu spre seară, va fi ploaie. Nu putea lăsa prea mult porumbul dosit, pe tarlaua cooperativei, la cheremul rozătoarelor de câmp și cu atăt mai mult, nu trebuia să-l prindă ploaia în acel loc. Peste porumbul încărcat în căruță va așeza cățiva snopi de coceni așa cum procedează orice țăran cooperatist în astfel de situații. Odată ajuns, după ce a numărat răndurile grămezilor de coceni, a fost ușor contrariat. După aparențe, cineva i-o luase înainte. A simțit cum sângele i
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
o luase înainte. A simțit cum sângele i se urcă la cap. El unul era un țăran cinstit, nu căuta niciodată, pentru a-și însuși, ceea ce dosiseră alții. S-a înălțat mult deasupra coamelor cailor, ridicându-se în piciore în căruță, avînd ca sprijin pentru mâini doar hățurile. Trăsese căruța lângă grămada de coceni reconfigurată de Comănescu. L-a zărit. Dormea somn adânc, obosit de căutările drumului celui mai ferit, cel mai sigur, obosit de frământările gândurilor. Nechifor a avut o
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
urcă la cap. El unul era un țăran cinstit, nu căuta niciodată, pentru a-și însuși, ceea ce dosiseră alții. S-a înălțat mult deasupra coamelor cailor, ridicându-se în piciore în căruță, avînd ca sprijin pentru mâini doar hățurile. Trăsese căruța lângă grămada de coceni reconfigurată de Comănescu. L-a zărit. Dormea somn adânc, obosit de căutările drumului celui mai ferit, cel mai sigur, obosit de frământările gândurilor. Nechifor a avut o tresărire vecină cu spaima realizând că ar fi putut
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
Dormea somn adânc, obosit de căutările drumului celui mai ferit, cel mai sigur, obosit de frământările gândurilor. Nechifor a avut o tresărire vecină cu spaima realizând că ar fi putut fi împușcat la fel ca și comandantul de pichet. Din căruță s-a aruncat asupra lui. Instinctul l-a îndrumat să vizeze arma acestuia. A înșfăcat-o rostogolindu-se cu ea cu tot sub privirile mirate ale cailor. Comănescu, luat prin surprindere, a sărit ca ars. A dat să se năpustească
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
armei. A înțeles, într-o fracțiune de secundă, că lupta era inegală, că era înfrânt. A căzut în genunchi ca o cârpă, întreaga-i ființă implorând îndurarea. Furia lui Nechifor a căpătat accente de milă. L-a legat zdravăn în căruță pe cel prins. Nu și-a pierdut vremea. A scuturat hățurile îndrumând caii să pornească la drum, oarecum mulțumit de isprava făcută, oarecum nemulțumit că nu își putea vedea de treburi. A avut norocul să dea cât de curând peste
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
de treburi. A avut norocul să dea cât de curând peste grănicerii porniți în căutarea fugarului. L-a predat și a pornit să-și vadă de ale lui, nu înainte de a-și recupera frânghia care nu îi lipsea niciodată din căruță. * Priverea rece, încărcată de ură, a lui Comănescu i-a străpuns pe fiecare din foștii lui camarazi. De ce ei, de ce tocmai ei de care se simțise atât de legat, pe care îi iubise, porniseră să-l prindă pentru a-și
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi scotea tata ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză de cânepă, țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[1]și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica cățelușa, era prima care îl auzea pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă tata încredere
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
se îndurau să-i primească în curtea și în casele lor. Cum trebuia să se separe membri aceleași familii pe la alte gazde, după cum aveau oamenii spațiu să-i primească. Uneori veneau hoții și le furau tot ce găseau de prin căruțe, mai ales că acestea erau păzite tot de niște copii sau de femei, bărbații fiind plecați la război. Doar vederea o cam părăsise pe bunica. Nu mai vedea în depărtare. Doar zărea ca prin ceață. Când era cineva prin apropiere
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
comună și din această cauză stătea acum mai mult plecat, când pe la loturile unde avea pământul, când la noi la vie. Pleca noaptea de la noi spre casă să ia alimente și să vadă ce se mai întâmplă cu familia. Lăsa căruța la socri în curte și cum erau doar treizeci de metri distanță, intra în casă pe furiș să ia alimente sau apă pentru noi și grăunțe pentru cai. Primar era un croitor care de fapt copilărise cu părinții mei și
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
nu aveam la început de nici unele. Locuiau vis-à-vis de curtea noastră. Acum veneau să spioneze dacă tata este acasă să-l poată chema la “post”. Într-o zi tot l-au dibuit. Venea de la cariera de piatră a comunei cu căruța plină spre șoseaua comunală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii de a intra în ceape, a fost reținut la post pentru sfidarea “autorităților” și trei zile nu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
ca nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-au lăsat doar vițica tânără de vreun an. Cotorișcă poate numai ca să sfideze bunul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
ploaie. O asemenea ploaie m-a mai prins o singură dată când eram singur la vie. Nu o aduse-se încă pe bunica să stea cu mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
otrăvesc nici văzduhul, printre nori, Făgărașul găzduiește hoteluri de gheață, Șelimbăr, o mare bătălie cu un necunoscut obelisc ridicat din iarba crescută crunt în năvalnice uitări, sași părăsind urbe țigani cu merțane puhoi ocupând cetăți ridicate împotriva hunilor asiatici claxonând căruțe de țărani, Mihai Viteazul e doar vis de român născut la câmpie într-un sat de Floci, în niciun oraș nu a cerut statuie, fiul lui, Nicolae dorea și el să se jertfească pentru o Romanie și un renăscut popor
MIRIAPODELE DECADENŢEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365025_a_366354]
-
părintească, alegând din ea tot ce poți folosi. Dacă ai ceva salcâmi crescuți în grădină îi tai, căci mare nevoie vei avea de lemn pentru stâlpi, grinzi, căpriori, lațuri. Te rogi apoi de ruda care are un cal și o căruță să te ajute; bucuroasă aceasta te va ajuta mai ales dacă îi rămâne ceva de pe urma plecării tale definitive. Fiecare își freacă mâinile gândind că a făcut o treabă bună. Tu unul ți-ai adus grinzile, ușile, ferestrele, tocurile - lemnăria în
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
drag, care te va aștepta mereu, chiar dacă acel ceva nu seamănă deocamdată decât cu un slăbănog căruia poți să-i numeri coastele. Tu, care te-ai apucat de o casă, ești ajutat de râul ce curge prin apropiere cu câteva căruțe de nisip, plătind, ce-i drept, cincisprezece lei de fiecare, cărăușului. Nisipul, pământul și apa bine dozate și bine amestecate devin mortarul ce ți-e la îndemână. Odată tencuită, casei nu i se mai văd coastele. Până să se usuce
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
pare rău dar nu pot să merg. - De ce? Spuneai doar că ți-ar place să mergi, ai și promis... - Vezi tu, voi veți merge... voi sunteți deja aranjați pe cupluri. Momentan eu sunt solo, aș fi a cincea roată la căruță. - Hai că le întreci pe toate, ai vrea acum să-ți găsesc eu perechea! Cred că o poți face și singur; hai străduiește-te! - Cheam-o puțin pe prietena ta, te rog. Una dintre Marii a apărut îndată dornică să sară
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
Condamnate-s , Gândurile toate, C-au plecat la colindat , Prin ținutul depărtat, Care are lacrimi multe, Are aripile franțe, Si cu drumuri noroiate, Si de plâns și de păcate. Până într-o zi cu soare, Când venea din depărtare, O căruță cu lumina, Zvon dorit de zi senina, Umbre alungând voios, C-am cerut cu gând duios, Lacrimi să le fac argint, Stele vii ce nu mai mint , Ca să-mi limpezească calea, Si sa-nsenineze zarea. Referință Bibliografica: GÂNDURI / Lucia Tudosa Fundureanu
GANDURI de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364798_a_366127]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > LUMINA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului LUMINA Cărarea făcută de roțile căruțelor, traversa câmpul drept înainte, ca apoi să se oprească nehotărâtă, părând că nu mai știe încotro să se îndrepte, acolo unde cerul se îngemăna cu pământul, formând un fel de zid subțire dar de nepătruns, pe linia orizontului. Caii înaintau
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
în copilărie, în curtea cazărmii militare, robuști, cu pielea lucioasă, perfect întinsă pe crupele puternice, cărora le jucau mușchii, parcă abia așteptând să stârnească uimire prin etalarea forței lor, ci doar doi căluți mărunței, de culoare șargă și care trăgeau căruța fără a se grăbi, ca doi bătrânei pedanți ieșiți la plimbare, fornăind pe nări din când în când și plesnindu-și fără convingere crupele cu coada. Adulții schimbau puține vorbe între ei, preferând să rămână adânciți în gândurile lor. Sprijinită
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
la plimbare, fornăind pe nări din când în când și plesnindu-și fără convingere crupele cu coada. Adulții schimbau puține vorbe între ei, preferând să rămână adânciți în gândurile lor. Sprijinită de marginea de lemn abia dată la rindea, a căruței ce se legăna ușor în mers, Zina privea printre gene, întinderea aceea aurie a lanurilor de grâu și secară care mărginea de-o parte și alta drumeagul de pământ bătătorit și crăpat de atâta soare. Deși încă dimineață, aerul mirosea
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
stupina de care se ocupau în timpul lor liber, ca să recolteze mierea de coriandru amestecat cu rapiță, al cărei gust, deși ei îi plăcea foarte mult dulcele, îi părea totuși cam înecăcios. Dar pentru că i se păruse ispititoare o plimbare cu căruța la câmp, insistase pe lângă tata să o ia și pe ea. Drumul înainta prin lumină și se pierdea undeva în depărtare dând impresia că nu ar fi avut sfărșit. I se părea că oricât s-ar fi învârtit roțile căruței
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
căruța la câmp, insistase pe lângă tata să o ia și pe ea. Drumul înainta prin lumină și se pierdea undeva în depărtare dând impresia că nu ar fi avut sfărșit. I se părea că oricât s-ar fi învârtit roțile căruței, spațiul și timpul nu se urneau din loc. Doar câmpul auriu, avea o ușoară mișcare de rotație, ca și cum ar fi fost numai un motocel ce leagănă abia perceptibil, așa cum stă el, aninat cu un fir subțire și aproape invizibil de
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]