1,506 matches
-
prea puțin timp. Și, la sfârșitul zilei, ce e mai important? Să știi că ți-au ieșit socotelile și că ești pe plus - sau să știi că ești persoana care ai vrut să fii? Mă uit la el cu gura căscată. — Ei... am zis și eu așa! Am glumit și eu... — Becky, eu nu sunt persoana care vreau să fiu. Nu cred că am fost vreodată persoana care am vrut să fiu. Am fost orb. Am fost obsedat prostește de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rugător. Doar cinci minute. Atâta-ți cer. Trebuie să fie de acord. Dacă pleacă acum, am feștelit-o. În spatele nostru s-a strâns un grup de turiști germani și îi urmăresc apropiindu-se de fereastră și admirând peisajul, cu gura căscată. — Cinci minute, spune Luke într-un final. Punct. Pornește cu pași lenți spre Elinor și se așază în fața ei. Ea se uită la mine și încuviințează vag, iar eu îmi întorc privirea, cu inima bătându-mi nebunește. Doamne, n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
v-ați supărat că v-am picat și eu pe cap, neanunțat. — Sigur că nu! zice mami. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai vesel! Haideți să v-arăt cortul! În clipa în care văd grădina, rămân cu gura căscată. Pe peluză e întins un cort uriaș, argintiu cu alb. Pe straturile de flori scrie „Becky și Luke“ cu panseluțe. În fiecare tufiș și în fiecare arbust disponibil au fost puse lumini feerice. Un grădinar în uniformă lustruiește mica fântână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Imagologie vizuală Motivul literar a supraviețuit În paralel cu cel iconografic. În vestul Europei, În miniaturile din secolele XII-XIII, evreii sunt adesea figurați În scena Judecății de apoi. De regulă, ei sunt torturați de demoni, fiind Împinși fie În gura căscată a monstrului ofidian care personifică Iadul, fie Într-o imensă căldare așezată În flăcările Iadului (vezi Herrade von Landsberg, Hortus Deliciarum, 1175 ; <endnote id="la 139, p. 234"/>). Ca semn de identificare etnică, ei poartă adesea stigmatul epocii - pălăria țuguiată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la modelul impus de erminie : grupul de evrei (notat pe frescă „Iudei”) este legat cu funia de câțiva draci și (ca În miniaturile occidentale din Evul Mediu) este tras de aceștia În „Râul de foc” care iese din gura larg căscată a balaurului infernal. Marele profet Moise, care Îi conduce pe „iudei”, nu este supus acestui supliciu <endnote id="(180, fig. 109)"/>. O reprezentare similară apare și pe pereții bisericilor din Macedonia grecească (În localitatea Vasiliada, de pildă, lângă Kastoria). În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a umbla cu caii”. Prin urmare, „În loc să-l lege jidovii de picioarele calului”, Sfântul Gheorghe „se aruncă cât ai bate din palme pe cal, și de acolo Înainte : noroc și sănătate, lasă pe jidovi cu buzele umflate și cu gura căscată” <endnote id="(113, II, p. 300)"/>. Cu toate că legendele populare românești rețin unele elemente cu caracter istoric - și anume că Sfântul Gheorghe a fost un soldat creștin În armata anticreștinului „Împărat Viclețian [= Dioclețian]” <endnote id="(113, II, p. 298)"/> -, alte aspecte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
următoare reiese că Petru (Petrache) Necula nu era vasluian ci venetic ca mulți alții vărsați de partid pe aceste meleaguri pentru a-i Învăța pe oameni ce este comunismul și la câte „binefaceri” trebuie să se aștepte cei cu gura căscată pentru primirea cu sârg a perii mălăiețe, atâta timp cât el, cenzorul, dădea drumul la ziar numai ceea ce convenea urechilor ciule ale armatelor de activiști de partid, instructori și alte cele, scriind aceste nemuritore rânduri: „Faptul că lucrez Într-un județ cum
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
intră cu o plasă din care scoate câteva dintre pietrele care, în mod normal, stăteau pe masa lui de lucru, printre care și piatra-inimă a maestrului lui, pe care le avusese cu el pentru ceremonia din râu. Rămân cu gura căscată și îi spun că am simțit lipsa pietrelor, la care el aprobă firesc, spunând că spiritele din piatră sunt foarte puternice și s-ar fi mirat dacă nu le-aș fi simțit lipsa. Ziua trece repede cu discuții și plimbări
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este propriu și spectacolului de bâlci care oferă uimirii căscate și curiozității tâmpe o teratologie de circ. Ceea ce constituie dimensiunea lui „simț enorm și văz monstruos” ține însă de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lăsa să trecem. Sau invers. Noroc că nu prea era circulație. Munții înalți, fără vegetație și totuși fascinanți; un sat agățat de stâncă parcă așezat special pentru a se prăvăli în prăpastia de sub el. Uimitor. Stăteam cu sufletul la gura căscată. Nici eu, nici Liviu n-am mai văzut așa ceva vreodată. A fost un drum minunat, cu multe amănunte încântătoare, dar pe care acum nu le amintesc, ele, de fapt, constituind starea de fericire avută atunci, pe care acum o percep
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tânăr, introdus în botul caroseriei unei mașini dezmembrate, pusă pe butuci. El se afla în locul motorului (care fusese scos) și, cu ceva în mână, trebuia să frece altceva. Nu știu ce-avea el de făcut. Știu că stătea cu gura căscată, uitându-se la spectacolul străzii și din când în când (rar de tot) mai șmirgheluia el acolo, ca să zică că muncește, dar nu prea mult, ca să nu obosească. Am râs și-am început să înțeleg atunci pentru prima dată care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cucerită (de băiat bineînțeles) m-a îndemnat cu cinism: „Bine. Scrieți-vă numele”, și a dispărut din nou. De emoție nici măcar nu mă așezasem pe scaun, așa că, nedumerită și contrariată, cu un pix într-o mână, am rămas cu gura căscată apropiindu-mă și depărtându-mă de ecran și întrebându-mă dacă nu cumva o tehnică de ultimă oră a descoperit scrierea cu pixul pe „televizor”. M-a lămurit în cele din urmă, dar felul în care a făcut-o nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de carte și primite cu comentarii "și mai și" de rude și prieteni, cu expresii de genul: "Cum, voi le-ați scris?", "Ce surpriză, nu vă bănuiam" cu varianta " Nu vă credeam în stare!" -, "Bravo, ne-ați lăsat cu gura căscata" etc., ceea ce ne-a îndemnat să continuăm cu scrisul până li s-a duce gura la ureche! La Iași, am înlocuit reuniunile diplomatice cu cele literar-istorice, fiind prezent la întâlnirile "junimiste" de la Casa "Pogor", la lansările și expozițiile de la Casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
privește de la Înălțime. Așteaptă să ne punem În genunchi În fața lui, să-l implorăm să nu ne părăsească. Noi, nimic. Toată lumea e Înghețată. Brusc, Bonissolli Își scoate hlamida, redevine Calaf și chiar acceptă să se miște, lăsându-ne cu gura căscată. Totul merge bine, până la scena enigmelor din actul II. Când Gwyneth se Îndreaptă spre el cu brațele Întinse să-l strângă de gât, Franco vociferează: „Ma non è possibile. Vreau spațiu, nu pot să cânt acuta dacă te apropii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap, încet, încet, privind undeva departe: Da... e mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă cățăram pe stânci... Sângeram... Plângeam... Urlam... Pe marginea prăpăstiilor priveam în hăul abisului căscat ce-mi răspundea... Ce mă striga... Ce mă chema... Când ai pierdut totul, nu-ți mai pasă nici de viață, nici de moarte... Își cuprinde în palme obrajii ce ard ca focul. Doamne, îngână Daniil înfiorat. Mare trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o nevăzută spadă, lupta, striga; se înfierbântase cât din vin, cât din luptele cu turcii, pe care ni le povestea cu vorba lui lată, ardelenească. Eu și cu Vlad niște băiețandri, ne legasem frați de cruce ascultam vrăjiți, cu gurile căscate, nu ne puteam lua ochii de la uriașele lui musteți pe oală. Ne povestea planurile, visele ce și le făurise, împreună cu toate puterile Europei și ale Asiei: eliberarea Constantinopolului și aruncarea turcimii dincolo de Marea Marmara, salvarea Europei de teroarea ciumei otomane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci hoituri, care cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își dăduse duhul urlând când îi înfipseseră țeapa. Buza de jos era mâncată de șobolanii ce se cățăraseră până la ea, dezvelindu-i gingiile cu niște dinți strâmbi, gălbejiți înfipți în ea. În găvanele ochilor, mișunau, colcăiau viermii. La gât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știi și tu, spune Ștefan cu ochii închiși și ascultându-și gândurile ce se învălmășesc nebune. Văd... și acum îl văd, murmură înfiorat Capul lui taica rostogolindu-se printre blide și pocale... Și... și ochii lui albaștri, albaștrii lui ochi, căscați, mirați parcă de ce i se întâmplă... Țipătul ascuțit al miresei și acum îmi străpunge creierii... Și-i era frate! tună el cu glas aspru, acuzator. Și-l ocrotise, că era mai mic... Dar "Petrică" Aron Petru Răspopitul nu-i putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aiasta, Moldova are domn! O să-l cunoașteți. Io Ștefan Voievod și Domn a toată Țara Moldovei!! Cine nu este cu mine este împotriva Moldovei!!" și Ștefan izbucnește în hohote mari de râs. Să fii văzut atunci ochi boldiți și guri căscate... Câțiva au pus mâna pe săbii, dar le-au băgat repede în teacă; cetatea era înconjurată de vitejii mei. Când a fost vorba să înapoieze pământurile hrăpite cu japca... Dumnezeule! Turbaseră! Au încercat vechile lor figuri: cu pumnalul, cu otrava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să nu le-o ia înainte Mahomed, cu "puterea armelor lor", zâmbește sarcastic Ștefan. Treci peste comèdie. Și?... În "Palozzo ducale", urcam "Scara uriașilor" străjuită de lei înaripați, mă sprijineam de balustrada aurită și mă gândeam cu durere la prăpastia căscată între bogăția cu huzur a Apusului catolic și sărăcia amară a Răsăritului pravoslavnic, cuvântă Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre și... și nu va mai fi prăpastie! Mai departe?!... Când le-am pomenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hohot nu mai puțin schimonosit. Iaca! Măre! Stanciu-Marele prorocește! se hlizește Ștefan cu un zâmbet batjocoritor. Capul tău... și chiar capul meu... nu fac două parale! Capul Bourului să nu cadă! Ai înțeles, măăă, Stanciule?!?! Stanciu răsuflă greu, cu gura căscată ca peștii aruncați pe mal. Abia poate îngâna: Nu... nu pentru capul meu, tremur, Doamne... Mi-i... mi-i milă de țară... Și mie, mie nu mi-i milă?! i-o retează brutal Ștefan, răsuflând și el greu, greu. Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
potrivit sugestiei primite din partea autorului prim, principal, primordial și demiurg (un demiurg cam leneș!), prin formularea ideii centrale, prin redactarea frazei liminare sau a unui foarte rezumativ rezumat... Ei, ce zici, critic literar ce ești, ai cam rămas cu gura căscată...”, mă somează, triumfător, să-mi dau cu părerea V.M., inventatorul unei noi specii de proză, pentru uzul oamenilor foarte ocupați de la granița dintre două milenii. * Dintre miile de exemple care ar putea ilustra epoca de aur a absurdului ceaușist, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de unde era Maria Magdalena. Prin Cană și prin multe alte sate. Vedem grădini de legume, pepiniere de curmali, bananieri, portocali, lamai și altele. Pe marginea șoselei sunt flori și copaci cu flori foarte frumoase și colorate de rămâi... cu gura căscată. Șoseaua trece pe langă Marea Mediterana. Uimitor de frumos. Parcă ai opri autocarul să te saturi de privit, că prea repede merge. Cât vezi cu ochii, cât cuprind ei, numai apă liniștită. Culoarea e un albastru frumos, cum e cerul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
din formele de lene a minții), pe care aș numi-o „sindromul Jules Verne” și căreia i se datorează atât succesul literaturii de science-fiction (parazitară, aliterară, după opinia mea, firește cu nuanțările de rigoare), cât și unanima admirație cu gura căscată pentru zborurile cosmice. Nu tăgăduiesc, vai de mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se minunează de faptul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fi chemată la județ, tovarășa secretară! Am fost informați că aseară ai fost la Boiereasca, la socrii neamțului, și ai vorbit să-ți aducă o armă când vor veni data viitoare. Mă uitam la activistul care mă ancheta, cu gura căscată, nevenindu-mi să cred cele auzite. Dintr-odată, mi-am amintit de revista pe care mă uitasem cu o seară înainte și de geamul întredeschis. Informația circulase foarte repede în noaptea aceea, și se pare că era cât se poate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]