1,541 matches
-
femeile din România, tinerele i se părea foarte Îndrăznețe și provocatoare, aproape că saliva povestind. Am râs cu Leac de el atunci când ne-a mărturisit uimirea că aici poate străvede atâta lenjerie prin hainele de stradă. Îl lăsase cu gura căscată cantitatea de decolteuri și chiloți tanga, You can see through their pants, spunea el ridicând mâna și indicând cu arătătorul și opozabilul Îngustimea lenjeriei româncelor. Așa că umblam toți la verificat viziunile lui Alexi, să punem mâna și să urlăm ESTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
stupoare, de confuzie revoluționară la care visa Cătă. Era ceva la scară mică dar, nu-i așa?, scara umană ne interesa pe noi. Ne plăcea să-i vedem cu ochii noștri pe cei uimiți, să ne uităm În gurile lor căscate. Poate că de asta n-a prea ieșit Celebrul animal din Arad, tocmai ca să-și poată Întâlni pe stradă victimele. Dacă am fi fost niște radicali politici, teroriști, am fi stat probabil prin preajmă după ce amplasam vreo bombă, ca să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pasăre. - Ia zi... Îmi făcu el cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
copac bătrân - erau Înalte cât trei-patru staturi de om și străjuiau poteca de-o parte și de alta. Pe una dintre ele era scrijelit un mistreț care rânea pământul, iar pe cealaltă, un taur În fugă. Am rămas cu gura căscată când am văzut că pe piatra cu taurul era scrijelit și un om - stătea În mâini pe taur, cu pășitorii În sus și cu capul Întors Într-o parte. - Parcă dansează, spuse Runa. M-am apropiat de scrijelituri și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înalți, acoperită cu solzi groși și verzi, cu un bot plin de colți răsuciți și cu răsuflarea puturoasă, apăruse nu știu cum Îndărătul lui Enkim, izgonindu-l Încet-Încet spre apa care curge. În apă, o surată de-a șopârlei aștepta cu botul căscat, În timp ce altele pluteau alene către mal, duse de curent. Logon azvârli cu sulița În șopârlă, dar vârful acesteia se frânse când izbi spinarea solzoasă. Blestemata de șopârlă! Parcă nici nu simțise lovitura și se tot dădea la Enkim, În salturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o dată, se răsuci spre mine. Coada groasă Îl izbi pe Enkim cu putere, azvârlindu-l cât colo, dar el se ridică Într-o clipită și, luând de jos un pietroi, i-l repezi șopârlei peste coadă. Șopârla rămase cu botul căscat și prinse a se târî de-a-ndaratelea. Îl plesni pe Enkim cu coada fără să-și dea seama și-l trânti din nou. Nu știu cum, dar, văzând botul ăla Într-atât de căscat, odată mi-am repezit sulița În limba șopârlei, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Pe atunci, criza după spusele lui, este departe de hotarele țării noastre, erau bani pentru a da 50% în plus la salariu profesorilor și câte și mai câte, încât mulți, foarte mulți tălălăi de pe coastele Carpaților, au rămas cu gura căscată, visând la zorii de culoare roz al vremurilor ce îi așteaptă, dacă îl aleg iar pe Traian. Ce a urmat, știți prea bine. Și acum probabil din lipsă de ceva mai bun, sau poate tresărind (oare mai e simțit și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
treabă, cum îi merge gura aia, cu un pronunțat contur de pahar, când începe el să învârtă chestiile de albaneagra, pe marea masă a Puterii, asta are, asta n-are, care are? Nu-i așa, că vă lasă cu gura căscată de fiecare dată? Și ca și țiganii de la alba-neagra, are și el pe margini mai mulți ciraci, care să-i prostească pe năuci. Are pentru asta, un întreg partid, și-o gloată de lingăi din așa-zisa Societate Civilă, care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fi luat un cap de porc, l-aș fi fiert, aș fi aruncat apa, aș fi rupt cu degetele buzele râtului, aș fi cronțănit în dinți urechile cartilaginoase ale râmătorului. Mă așteptasem să fie altfel. O priveam prostit, cu gura căscată. Brusc, încântată de paralizia mea, și-a descheiat fusta. A rămas doar în bikini argintii. Coapse bine arcuite. Se cambrează ca o iapă arăbească. Încep să-i sărut sfârcurile albastre, i le sug. Mă răstoarnă pe spate și mă scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și încercam să-l aduc pe calea cea bună. A băgat-o în buzunarul interior al sacoului și a spus că speră să mă revadă în ziua următoare, la Casa de Oaspeți a Universității. Femeia de lângă mine rămăsese cu gura căscată, trăsăturile i se ascuțiseră. Aducea cu o ciocănitoare sau cu Jerry Lewis. C IX Cosmin nu se mai îndoi de autenticitatea episodului de la Casa de Oaspeți a Universității de abia trei săptămâni mai târziu, când, uitându-se peste mesajele intrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răzgândit și a luat-o înapoi, spre Hotel Internațional. Noi după ea. A urcat sprintenă scările de la intrare și, împingând ușile de sticlă, a pătruns în recepție. L-a salutat cu un semn din cap pe recepționerul rămas cu gura căscată și a continuat să înainteze până a ajuns în restaurantul hotelului. Vreo duzină de persoane cu figuri de afaceriști serveau masa risipite prin separeuri. Ne-a ieșit în întâmpinare un chelner zâmbitor - credea, probabil, că suntem niște milionari excentrici: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-sa. Eu, însă, conștient că nu mă puteam baza pe nimeni, nu-mi putusem anihila instinctul de conservare. Făceam ce făceam și mă scoteam basma curată. C XXIX La sfârșitul iernii îi parveni un document care-l lăsă cu gura căscată. Era vorba de internarea Sabinei la Spitalul „Gheorghe Marinescu” din București și de vizitele pe care i le făcuse acolo Leo. Doar că nu se știa cine făcea propriu-zis relatarea. Un text criptic, scris parcă sub influența tranchilizantelor. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
laude că ce bun jucător de golf e el. Așa? Las că-i arăt eu lui. Nu-i așa că semăn puțin și cu patriarhul? Hai, gata, mă duc în curte, că vine primăvara. Pa pa! După ce-i lăsa cu gura căscată pe flenduroșii de pe străduță, intra în curte și rupea crengi din mărul despletit deasupra casei. Le fărâmița și le bătea conștiincioasă în pământ cu un cataroi. Se culca apoi. Ieșeam pe furiș, să văd și eu ce tot trebăluise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-și facă armata la peste 24 de ani, după ce apucase aproape un an Încheiat să fie profesor, ajuns Între timp, după depunerea jurământului, la gradul de fruntaș T.R., vorbim de Grințu, bineînțeles, să stea ore În șir cu gura căscată la poveștile unui simplu soldat și să creadă chiar că teoriile acestuia, care-i izvorăsc din cap (sau din burtă, cine știe?) precum curge seva din vița de vie proaspăt tăiată primăvara, să creadă el, deci, tânărul profesor de română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pretext pentru a Începe o nouă povestire. Până atunci Subalternul (e numele cel mai potrivit pentru un asemenea personaj) tot găsise astfel de pretexte la fiecare kilometru de cale ferată și tot povestise ținându-l pe bietul director cu gura căscată mai abitir decât reușise cândva Șeherezada să-l țină pe sultan. Treceau pe lângă un câmp pe care mai mulți țărani semănau cu călcâiul pepeni și Subalternul deducea imediat (nu atât pentru el Însuși cât pentru tovarășul director) că aceia seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
degetului, buzele ei rămân Într-un zâmbet enigmatic. Îi vine din nou rândul să citească, de data asta o mică povestire lirică scrisă chiar de ea. Gelu se apleacă În față și ascultă cu ochii larg deschiși și cu gura căscată, dar nu reușește să Înțeleagă vreun cuvânt, nu prinde nici sensul general al poveștii; râde doar Împreună cu ceilalți când vreun accent pus greșit schimbă sensul câte unui cuvânt. Nu-și mai amintește dacă și el a aflat atunci cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
obosită din care coboară un țăran. Acesta Începe să vândă cireșe (În funcție de anotimp se va schimba cu caise, prune, mere, gutui sau nuci). Are loc o ușoară dezorientare a populației minore care-și uită de sarcini și rămâne cu gura căscată la lada cu cireșe până când câte unul din părinți se hotărăște să vină să-l răscumpere pe fiecare copil plătind țăranului cinci lei și luându-i un cornet mediu de cireșe. Întâmplarea devine declanșatorul unei serii de evenimente neașteptate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu știe cine sunt, ce e cu mine, mă tratează corect.“ Directorul abia acum pare să-și dea seama cu adevărat de cât de periculos este acest palavragiu subaltern al lui pe care l-a ascultat tot timpul cu gura căscată. E ceva să ai curajul nerușinat de a gândi și vorbi așa ca el! Subalternul, Însă, pe cât de exersat pare el În arta de a-i ține pe ascultători sub teroarea lui retorică, nu observă că directorul Își schimbă poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu cumva iarăși au făcut o „pauză de țigare“ și s-au strâns să-l asculte. Îmi continuam lecția, desigur, dar În timp ce vorbeam mă și Întrebam ce dracu’ reușește să le spună de-i ține pe toți așa, cu gura căscată. Dacă se Întâmpla să apară dirigintele șantierului sau vreun alt „organ“, ceilalți plecau care Încotro, iar el se ridica alene, apuca roaba și o târa mai Încolo. Nu părea un muncitor foarte harnic, nici n-ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lupi săgetați care înroșiseră zăpada. Șuier n-a mai trăit. A murit privindu-și stăpânul pe care l-a apărat cu credință. Tânărul i-a cerut unui meșter fierar să-i făurească din aramă un cap de lup, cu gura căscată, un cap ca al lui Șuier. Un cojocar a cusut din pielicele de ied un fel de pungă lungă de trei coți, care prinsă de capul de lup de aramă pus într-o prăjină de fier șuiera în bătaia vântului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Novac sau de echipajul submarinului Dox. Probabil, la fel ca absența jucăriilor, asta a avut urmări negative. Cred că nici Scufița Roșie, nici Pinocchio, nici Albă ca Zăpada n-au făcut parte din copilăria mea. În schimb, ascultam cu gura căscată ce-mi povestea tata despre campaniile militare ale lui Alexandru "Machedon". Habar n-aveam cam la ce distanță se afla Asia de Lisa, dar, cum iubeam caii, îmi imaginam că ostile lui Alexandru "Machedon" lăsau în urma lor același nor de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
alta și le pierdu șirul! Afară furtuna se potolise, stelele se iveau pâlpâind. Acum avea posibilitatea s-adoarmă cu misiunea îndeplinită... era fără grijă, pusese baterii la toate jucăriile! Ce-i place să folosească cuvinte deosebite! Îi lasă cu gura căscată pe cei mari. Azi de exemplu învățase o mulțime: portal, furtuni electromagnetice, crepuscular, supoziții, ermetic, ambient... însă era obosit, încet gândurile se răvășiră, dansând cu mulțimea de licurici și greieri grăbiți să prindă aeronava de pe portalul 17! Glasul bunicii se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mult decât senzuale pentru un bărbat, iar când se uita la tine, parcă nu te privea. Din prima oră îi trimite la frizer pe majoritatea băieților, cu scopul urgent să se întoarcă la școală tunși zero! Rămân toți cu gurile căscate, nu mai întâlniseră așa profesor, în istoria acestui liceu probabil a fost caz unic. El care se considera bun la matematică, Kemi, Magi și Ion care țineau la frizura lor, nici nu s-au gândit să își atingă podoaba capilară
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
friptură ca lumea! Începuseră să ni se răscolească mațele și scoteau niște ghiorțăituri de s-au speriat și ospătarii, specie.... specială care nu se sperie așa ușor; el nu știa că aranjasem treaba! În orice caz, a rămas cu gura căscată când a văzut portofelul bine garnisit al prietenei Guliei, care mi-a șoptit când a putut, - Ai grijă, poartă-te frumos cu Mimi...are bani, nu ca mine sau ca voi! Cu asta m-a terminat! Mi-am dat seama
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un debut răsunător - toată lumea o felicita entuziastă - deși, recunosc, spre rușinea mea, că n-am ascultat decât vreo jumătate din discursul ei. În timp ce vorbea, anii scurși păreau să dispară și la sfârșit probabil că mă uitam la ea cu gura căscată peste pupitre, ca un puber obsedat sexual. Ce păr! Ce ochi! Ce voce! După aceea, am abordat-o pe coridor ca să văd dacă își amintește de mine. Cred că da: nu doar pentru că a spus-o. Acum e măritată, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]