16,527 matches
-
lângă a doua lui soție, Păstrează-i amintirea mamei vie ! La frați, surori, cumnați, nepoți, Să le-mplinești dorințele, că poți, Întoarce-i cu smerenie spre Tine Și fă ca să le fie dor de mine ! Iar toate locurile mele dragi, Căsuța mea, pădurea cea de fagi, Păstrează-le-n splendoarea lor firească, Când vin, tot dorul că mi-l potolească, S-alerg pe pajiște, cu aer să mă-mbăt, Să simt că timpul fuge îndărăt Și în redeșteptarea lui april, Să
O, DOAMNE! de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358202_a_359531]
-
carte pe suport de hârtie sau vreun audio-book. Alții au venit cu produse de apiterapie, Alifii, creme, esențe, tincturi. Aaaa ... și cu câte un catalog de prezentare. OK. Fiecare trebuie să-și vândă produsele. Până la pavilionul central, o sumă de căsuțe și tarabe cu produse de panificație îmbietoare: turtă dulce, covrigei, colaci ungurești, acadele. Raiul copiilor. Și limonadă. Mi-am adus aminte de copilărie, când mama ne cumpăra vată dulce pe băț. Sau floricele caramelizate. Chiar și gogoși. Totul, totul se
BOOKFEST 2012 de ROMEO TARHON în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358185_a_359514]
-
lui de care să se agațe... Desconsiderarea celor care contribuie la afirmarea și promovarea culturii de orice gen, pe plan local, național și internațional este o mare nedreptate care li se aduce creatorilor. Unii ajung uitați și de Dumnezeu, în căsuțele lor modeste, luptând pentru supraviețuire. Retragerea din viața publică este evidentă. Ce va face atunci un interpret, un solist, obișnuit cu scenă? Dar un actor care a fost obișnuit să joace în piese, în filme? Dar un pictor care nu
N-AM AVUT TIMP...TABLETĂ SPIRITUALĂ- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358235_a_359564]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ETCETERA Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 477 din 21 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Îmi ridicasem o căsuță într-un trunchi de copac. În zi de sărbătoare, pe acoperiș cântau mierlele. Aveam câteva camere, toate transparente, o terasă cu vedere la stele și un susur în gând, ca un ecou al altor vremuri. Niciodată nu-mi pusesem întrebarea
ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357689_a_359018]
-
iubite Dumnezeu! *** Nicolae NICOARĂ-HORIA ÎNAINTE DE ÎNVIERE E sâmbătă înainte de Înviere Și aerul din jur e tot mai sfânt, Nici nu mai știu ce răsărit mă cere Din poemul meu în care sunt. Mă strâng în brațe aducerile-aminte, De-acolo, din căsuța de sub nori, Când așteptam acele trei cuvinte Să le rostim Duminică în zori. Iar mi se umple sufletul de rouă, Robit de Adevărul ei mă las-, Hristos a Înviat! vă spun și vouă Cu bucuria de atunci în glas... LUMINA
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
eu mă bucur Giacomo că m-ai sunat. Dar sarcasmul și divagația mea, este făcută cu scopul de a-mi ascunde emoțiile ce m-au cuprins la primirea telefonului. Credeam că m-ai uitat imediat după ce am ieșit pe poarta căsuței tale de vacanță de la Viverone. - Cum așa iubire? Eu chiar sunt îndrăgostit de tine. - Voi italienii vă îndrăgostiți la fiecare colț de stradă, dacă întâlniți o femeie care să vă atragă atenția. Nu vreau să spun frumoasă, pentru că ai crede
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357735_a_359064]
-
să vezi la noi, ca și la voi desigur. De ce crezi că și-a dorit atât de mult Traian al vostru să cucerească Dacia noastră? - Iar mă trimiți în istorie? - Ha, ha, ha. Eu credeam că și iubirea noastră din căsuța ta de pe malul lacului Viverone este deja istorie, dar văd că o româncă de pe malul Mării Negre ți-a trezit atât interes, încât ai căutat-o destul de repede la telefon. - Da, ai lăsat urme adânci. Parcă ți-ai înfipt unghiile în
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357735_a_359064]
-
2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Țîțîna Nica ȚENE Acas a După zeci de ani m-am întors acasă n- am găsit nimic din ce am căutat, doar în magazie un picior de masă, stătea, printre fleacuri, singur, răsturnat. În căsuța veche o fotografie, mama și cu tata, mire și mireasă, îi privesc și-mi pare că șunt bucuroși, că-nsfâșit, Țîțîna, s-a întors acasă. În grădina casei, altădată vie, nucul verde, mare și rotat, prin foșnet de frunze azi mă
ACASĂ, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358763_a_360092]
-
casei, altădată vie, nucul verde, mare și rotat, prin foșnet de frunze azi mă dojenește că de-atâta vreme din sat am plecat. Totu-n jur e vraiște, totu-i dezolant, nu stiu ce sa fac, de ce să m-apuc, să repar căsuța, să-nviez grădină, sau cat văd cu ochii iarăși să mă duc? Numai Luna clară sus pe ceru-albastru mă încurajează în felul ei tăcut: “nici nu ști ce-nseamnă să le termini toate și să n-ai în viață nimic
ACASĂ, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358763_a_360092]
-
cu rezultate slăbuțe la capturi. Mă alegeam, de fiecare dată, cu ce cumpăram de la pescari, la șase dimineața, înainte de sosirea Pasagerului[i]. Mergeam pe malul comunei Crișan, în camping, și nu prea aveai unde să pescuiești, decât în canalul de lângă căsuțe, sau pe brațul Sulina. Gică era maistru principal la o echipă de lăcătuși pe șantierul unde lucram și îl ajutasem să obțină niște lucrări de lăcătușerie în sectorul reparații nave, contribuind astfel, la o mai bună salarizare a oamenilor săi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
una din zilele din ajunul sărbătoriri marelui praznic al Invierii Domnului nostru Isus Hristos, bătrânul Ion, înpovărat de sărăcia și necazurile avute în viață, porni spre magazinul "PENNY" Market din Nufărul-Oradea să aducă apă de băut - apă plată - în modesta lui căsuță ce se găseste undeva la marginea orașului. Ion este bătrân și bolnav și fără apa cea de toate zilele nici că se poate. El face de multe ori economie și la apa de băut pentru că bidoanele cu apă pe care
IN AJUN DE SĂRBĂTORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358868_a_360197]
-
doruri în iarba din lunci. De Crăciun vreau să fiu cu tine, MAMĂ, în sătucul din munți unde cetini de ger amorțite îmi cântă colindul sublim și cete de îngeri cu surle de-argint și trompete de-alamă coboară-n căsuța-ți modestă aducând bucurie... vreau să-ți mângâi privirea iar zâmbetul drag să-mi deschidă ferestre ce fost-au deunăzi cernite vreau să-mi scald răvășirea în ochii tăi tandri, adânci. De Crăciun vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ, din
DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358881_a_360210]
-
alte zări. Se îndreaptă toți trei spre poarta păzită de un arhanghel cu paloșul de foc în mână. Poarta se deschide pentru a-i lăsa să iasă, apoi se închide și arhanghelul continuă să-și rotească paloșul. ACTUL II O căsuță modestă din lemn și chirpici. În ea, patru persoane: Adam și Eva, mult schimbați, împreună cu fiii lor Cain și Abel, doi flăcăi chipeși și zdraveni. Scena 1 - În faptul zilei Adam: (cu însuflețire) De nopți și nopți îmi dă târcoale
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
gât ești îngropat? Dar oamenii așa-s făcuți, ca firu-n patru să-l despice și-apoi să cadă în rahat ... Vizibil mulțumiți de cum a decurs întâlnirea dintre ei, Cain și Ispititorul își strâng mîinile, astfel pecetluind prietenia. ACTUL III Aceeași căsuță din Actul II. În ea trei persoane: Adam și Eva, deja bătrâni de-a binelea, împreună cu flăcăiandrul Set, ultimul lor născut. Scena 1 Adam: Și iac-așa trecură anii, iar noi trecutu-ne-am cu ei, încât din junii de-
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
nimic, bărbia se moleșește, țintind doar cerul scârțâitor de sub cizmele noastre. Regret câteva minute fularul meu albastru, care m-ar fi transformat într-un punct și mai colorat, ascunzându-mi fața de miile de săgeți cordiale. Colindăm pe ulițe, printre căsuțe pe care nu le-am văzut de ani rotunzi. Satul e pustiu, se aud la răstimpuri doar câinii, parcă suntem in orașul lui Vișniec, din care au dispărut toți locuitorii, mai puțin unul. Măcar noi suntem doi. O fi și
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
plimbare pe așa urgie. Drept e că arătăm diferit, suntem mai bătrâni c-o ninsoare, D. are sprâncene albe, amândoi suntem din ce în ce mai puțin pete vesele de culoare, zăpada ne-a înfoliat într-o pojghiță rece și strălucitoare. Lunecăm pe lângă o căsuță cocoțată în vârf de deal, cu trepte nesfârșite croite până la ușa de la intrare. În copilarie, acela era colțul meu secret de rai, unde înfloreau toporașii până în geana treptelor de piatră și unde m-aș fi mutat, fără ezitare, la primul
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
pas și după ce trece un ceas ajungeți într-o țară bogată unde și luna e de ciocolată. Câmpii întinse care par ninse nu cu alb imaculat și înghețat ci cu roșu greu de uitat. Acolo locuiesc căpșunile fiecare are o căsuță cu uși,cu ferestre, iar pe horn un cocos de vânt firește. Fiecare are cameră, bucătărie și dormitor și-n sufragerie, televizor. Ce loc minunat cu aer aromat unde toți trecătorii au roșii obrăjori nu vezi unul gălbejit sau unul
ŢARA CĂPŞUNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359517_a_360846]
-
aburinde urcă din cană necontrolat precum duhul din lampa lui Aladin. Cana e decorată cu motive de iarnă și avem voie s-o luăm cu noi acasă. Mâncăm un cârnat la botul calului, într-una din cele cinci piețe cu căsuțe din bușteni de lemn, răsărite în oraș ca niște sate de iarnă de pe felicitările copilăriei. Cârnatul îl primim din mâinile unui slovac inimos care își laudă marfa pe bună dreptate. Carnea proaspătă mustește de sevă și are gust ca de la
CRĂCIUN VIENEZ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359492_a_360821]
-
cum ne ținem noi de mână? Toți se miră, toți întreabă, ce oare s-a întâmplat? Cititorilor de versuri, nu cumva voi i-ați uitat?” NU POT SĂ PLEC Nu pot să plec deși-aș fi vrut Să-mi las căsuța mea de lut Și plugul cel bătrân și strâmb Și codru-ajuns acuma crâng Nu pot să plec deși aș vrea Să nu mai știu de soarta ta Nici dacă mâine ai să te frângi Nici de-or muri ai tăi
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
aceea murise în iarnă, a găsit-o o nepoată de-a ei fără suflare, căzută lângă soba ei rece. Au bocit-o rudele și vecinii, i-au făcut un coșciug de scânduri și au dus-o la cimitirul de pe deal. Căsuța ei a rămas pustie, părăsită, se vede de departe având un singur geam alb, văruit sub forma unui cocoș... Trist va fi însă abia la vară când nu va mai fi biata bătrânică să aibă grijă de copii și de
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
orfani, Că sunt triști și sunt sărmani, Lacrimi șterge-le de poți Și-ngrijește-te de toți. Mergi apoi la cei săraci, N-au mâncare, n-au colaci, Du-le și o jucărie, S-aibă și ei bucurie. Încălzește-le căsuța, Nu uita de bunicuța. Iarna asta tare-i grea, N-are cine-o mângâia. Copii de sunt bolnăviori, Ia-le boala până-n zori. Fă-i să zburde, sunt copii, Împarte-le bucurii. Du-te la copii cuminți, Care-ascultă de părinți
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360398_a_361727]
-
furnicar, se confruntă cu sarcini ce reiterează experiențe reale de viață cărora le găsesc firesc și spntan dezlegare. Astfel, melcul rezolvă problema intemperiilor purtându-și casa-n spinare:” Nu te plouă,/ nu te ninge,/ bate vântu-ți este bine,/ că porți căsuța cu tine “.(“Melcul”. Pag.49. ). Fetița Lili își îngrijește păpușa răcită, ca o veritabilă mamă și doctoriță. Mica învățătoare face educație pedagogic cu jucăriile devenite școlărițe:”Surioara nu e mare,/ dar dej� e-nvățătoare/ face lecții cu:/ Păpușa, Mieunica,/ Ursulețul
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
Am spirit competitiv și nu abandonez niciodată - nimic. Eu sunt convins că poezia plutește în aer și poetul n-are decât s-o culeagă și s-o pună pe hârtie. Totul există. Elementele. Ca-n Tabela lui Mendeleev, există, dar căsuțele sunt goale și cineva trebuie să le descopere pe cele nedescoperite, încă. Așa este și cu muzica și cu pictură, sculptură, etc. Și ideile există, totul ne este dăruit de Dumnezeu, Omul trebuie să fie doar receptiv. - Aveți o imagine
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
sechele care cu greu puterea vieții le poate vindeca. Pe harta trecutului, prezentului și viitorului, au pus o tablă uriașă pe care unii aruncă cu zarul. Au mutilat norocul și joacă doar cu cifra lor. Tablele lor le așează în căsuțe la înțelegere. În spatele cortinei uriașe, râd, se distrează și nu le pasă de mulțimea din fața lor. Ei joacă doar spectacolul. Scena este numai a lor. Dar zadarnică le este truda. Sunt capete de șerpi care au rămas din vremurile acelei
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
impuls primar. Se aud șoaptele orașului, iar dincolo de șoapte se aude un slab alea jacta est, ca și când ne-am mai hrăni cu niște rădăcini de latinitate într-un mod cu totul obscur. Orașul mic tace, ascuns în amărăciunea șomajului, cu căsuțe scorojite lipite uneori de vile impunătoare sau case de secol XIX. Străzile șerpuiesc senin și se întind să cuprindă teresele de vară, unele chiar moderne, în care oamenii se grăbesc să intre ca la o binevenită relaxare. Mă întrebam unde
ORAŞUL PIERDUT de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360707_a_362036]