2,455 matches
-
el. Punând laolaltă cele patru desene, ca să le compare, copiii aflară că există pe lume ceva care e numai al lor și că asta o să-i țină legați mereu și oriunde, căci în orice loc există un anotimp al frunzelor căzute, chiar dacă ele vin dintr-o toamnă mai veche. Totul începuse în joacă și, într-un fel, așa și rămăsese. Fusese în prima lor zi de școală. Maca strigase : „Care poți să sari pe frunze ?“. Ca atunci când încerci să treci râul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prin castronul cu numerele de loto. Degetele nu-i mai tremură, părul i se adună smocuri și se încrețește, ochii nu-i mai fug într-o parte. Iar eu zac, aruncat la întâmplare, ca o moluscă, pe scaun, cu umerii căzuți, cu genunchii tremurând, cu palmele umede și limba ținută a zbârcă între dinți. Cel mai rău nu e când câștigă, asta e, nu mai ai ce să-i faci. Cel mai rău și mai rău e la loz în plic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pachet fragil. El se cuibări în îmbrățișările discrete pe care le presu punea dezbrăcatul. Maică-sa îi puse haina pe umeraș, culese de pe guler două scame închipuite și o netezi, cu aceeași duioșie ca atunci când haina se întindea pe umerii căzuți și pe burtica rotofeie a fiului ei. Apoi, cu mâinile proptite în șolduri, îi privi ținuta lipsită de vlagă. — Ce să vezi ? îl întrebă, sugerându-i că, după osteneala cu despachetatul, nu se putea mulțumi cu atât de puțin. — Oriîncotro
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rași în cap și trecându-și, în răstimpuri, mânecile pe sub nările înfundate de o umezeală verzuie, îl priveau fără expresie. În spatele lor, femeia își strângea capotul la piept, cu o inutilă pudoare, căci decolteul nu putea ajunge din urmă sânii căzuți. Bărbatul trăgea din țigară, cu ochiul pe jumătate închis, prețăluindu-l. Maca zâmbi către sfânta familie. — Hei, bună seara ! — Ce treabă ai tu ? răspunse hârâit bărbatul, mutându-și iscodeala de la un ochi la celălalt. Maca puse piciorul pe prima treaptă, fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în portret erau mai urâți, adică mai bătrâni. Unii chiar mult mai urâți, adică mult mai bătrâni. Și aceștia se supărau cel mai tare. Atunci când nu voiau cu niciun preț să se recunoască în cutele adânci de pe obraz, în colțurile căzute ale buzelor ori în privirile triste ale ochilor apoși, pictorul accepta să le dea banii înapoi. El picta cu tristețe, era cel mai trist pictor din câți s-au văzut vreodată. Știa că mușteriul care se așază nerăbdător pe scăunel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încetul, ca în orice oraș, mic sau mare, zvonul începu să se întindă. De fapt, lucrurile stăteau exact pe dos. Cei care se vedeau mai bătrâni decât credeau că vor fi vreodată, cu chipul înțesat de zbârcituri și cu trăsăturile căzute, ar fi trebuit să fie cei mai bucuroși. În vreme ce aceia care găseau totuși mulțumitoare asemănarea cu portretul ar fi trebuit să simtă asta ca pe o lovitură din senin în moalele capului. Căci, de fapt, pictorul nu îi desena așa cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aveau să moară mai târziu. Ei bine, în desenele din ziua aceea, portretele erau mai tinere decât se arătau în realitate. Zadarnic căută pictorul cutele săpate în obraji. Fețele le erau netede ca o frunte de copil. Degeaba căută umerii căzuți și grumazul ușor gârbovit. În desen, gâturile se alungeau semețe și zvelte. Asta însemna că, în clipa morții, aceștia fuseseră mai tineri decât acum. Cu alte cuvinte, deși ochii lor îl priveau în față și capul li se înclina cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile desfrunzite ale castanilor luceau de bruma care nu mai apuca să se topească. Dintre șinele de cale ferată se ridicaseră stoluri de ciori care, nemaigăsind boabe căzute, se roteau flămânde deasupra orașului. Tili avea de ales între a fi plictisit și a fi trist. Ar fi avut toate motivele să fie plictisit, plimbându-se pe Bulevardul Gării, observând furnicile cum își fac loc prin crăpăturile trunchiurilor în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tonul deodată, trecând la o convorbire inocentă și lipsită de orice paradox. "Nu vorbesc pentru tine, o ironizase mental Ioanide atunci, naivă madam Farfara, vorbesc Ioanei." (Ioana era fata doamnei Valsamaky.) Bonifaciu Hagienuș, un fel de silen cu pielea fălcilor căzută, individ versatil și servil, epicureu nu lipsit de fineță, povesti și el, scandalizat, cum, întîlnindu-l odată pe stradă pe Ioanide, pe care nu-l cunoștea personal, după ce-l căutase peste tot, întrebîndu-l dacă este domnul Ioanide, acesta i-a răspuns
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ademenea. Cafeaua servită și băută, se trecu la ceremonia divinației, și Petrișor ținu să facă personal oficiul de lector ocultistic. - Știi tu, tată, ce-ți iese ție în cafea azi? - Ce? zise Hagienuș plin de curiozitate și tremurîndu-șiîn râs fălcile căzute. - Îți iese c-ai să faci o afacere minunată, pe onoarea mea. Orientalistul păru încîntat, deși un expert ar fi semnalat în pupilele lui unele sclipiri de inteligență. - Ce fel de afacere? - Păi, spuse ofițerul alunecând firesc de la planul misticla
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În scurt, el e în căutarea spectacolului real. (Meditația lui Ioanide: "Dobitoc incult și cu instincte patologice, care nu știe că esența artei este ficțiunea!") În curând, probabil, vom avea prilejul să jucăm cu toții o piesă reală, în care personajele căzute nu se mai scoală de jos la ridicarea cortinei, iar actorii fug de pe scenă, evitând ovațiile. Dintre cărțile de faimă universală am citit Il principe de Machiavel, £carte într-adevăr profundă, deși în ea găsesc deosebiri fundamentale de concepția noastră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arăta drumul paradisului. Sabia era numai puțin crestată într-un colț de un glonte. Ușa cavoului era întredeschisă și Ioanide observă și în metalul ei câteva găuri de gloanțe. Înăuntru nu se vedea nimic deosebit, ba da, fire de paie, căzute probabil de la o ladă, și pete foarte absorbite pe dalajul interior. Era sânge închegat, intrat în porii pietrei. Sângele Pichii. Curentul nemotivat făcu pe Ioanide să privească în sus. În partea din fund a rotondei, arhitectul așezase o fereastră de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dintre biserică și palatul comunal, mase mari de demonstranți. . - Putem face procesiuni religioase superbe, ca pe vremea Inchiziției. . - Ioanide e foarte bun pentru noi, camaradul Tudor nu stă cu mâinile în buzunar. . - O să-l punem să clădească Marele Sediu, mormintelecelor căzuți. - Și o cetate nouă, după concepția noastră, o Littoria românească. . Gaittany veni întîia oară, firește, tot în mașină, cu Smărăndache, care-i spusese despre efectul surprinzător al bisericii. . - Este excepțional, domnule, admirabil, un adevărat dom!se entuziasmă el. Nu? . - Ba
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mult sânge rău că directorul său de cabinet, recomandat de Gaittany, se menținuse și sub noul ministru, în vreme ce Gaittany însuși avea o trecere nebună ca rudă a răposatului Hangerliu, pe care încercase a-I salva de la moarte. Pe toți cei căzuți, folosind vocabularul lui Ioanide, Gaittany îi califica "dobitoci", "nenorociți", tratîndu-i discret cruțător, ca pe Pomponescu, însă expeditiv. Era în preziua de a căpăta o sinecură, cu titlu vag, foarte remuneratoare, dotată cu două automobile și un camion. Numai Smărăndache, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atom din ființa lui nu trebuia tăinuit. Era dispus să facă în public orice, pentru că totul putea fi arătat. Totul putea fi arătat și, totuși, el rămânea premoral. Era asemeni Bunului Sălbatic, era un Adam paradoxal rătăcit printre urmașii lui căzuți. Noi, ceilalți, în schimb, sîntem morali în măsura în care acest "orice", neîntorcîndu-se asupra noastră încărcat de judecata celorlalți, nu este dat pe față drept ceea ce el era de la bun început: o josnicie. Orice poate fi făcut dacă e făcut cu singură complicitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în mod solemn memorandul din Berlin, care admitea intervenția armată din partea puterilor. Gorciacoff voia să-și pregătească o bază de drept pentru ceea ce voia să întreprindă mai târziu. Deci Rusia ținea la planurile ci încă și atunci când toată lumea le credea căzute, și Gorciacoff ar fi stăruit asupra memorandului din Berlin dacă nu s-ar fi făcut grave objecțiuni din partea Austriei și a Germanei. Țariul îi spusese cancelariului său că Rusia i destul de tare pentru a putea ceda, că el dorește pacea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din urmă îl întărîtă și mai mult pe Hassan - care și așa-i era supus - și-i netezi drumul prin spioni. Un alt motiv politic mai însemnat nu exista. Din contra, dacă mai există o partidă, grupată împrejurul flamurei sultanului căzut, aceasta putea să fie numai partida conservativă din Turcia, la care sultana Valide au pierdut acuma și cel din urmă prestigiu, căci ea e complice la moartea aceluia în care partida conservatoare și toți amicii unei procedări energice își pusese
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
chip de ocară, că întârzierea răvașelor mele s-ar fi pricinuit de vreo oareșcare pricină a uitării. Nu ! Nu ! Să nu creadă bădița. Răspund: fiindcă toate cărțile (scrisorile, I. S.) tatei și a(le) cuconiței Ilenii mărturisese pe larg ce căzută datorie a mea către dumneata, care, cu adevărat, arată neuitare. Măcar că n-am putut prin deosăbite răvașă ades a arăta datoria neuitării, pentru care mă rog de iertare, fiind nevreme împiedecare. Eu, bădița, la 9 aceștii luni purceg la Viena
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
satele din acest colț de lume, întâlnim și o interesantă diversitate de categorii social-economice, pornind de la umilul rob la marele boier. Din analiza urmelor documentare, observăm cum o îndelungată vreme diferențierile sociale și economice erau abia perceptibile, excepție făcând oamenii căzuți în robie, întotdeauna străini de obște și de neam. În paginile următoare venim cu câteva considerații referitoare la această categorie de oameni, problematică avută în atenție de mulți cercetători. 2. Robii Este bine stabilit de către istoricii români faptul că pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și ocuparea Griviței, căderea Plevnei, Smârdanului și a Vidinului, în cursul cărora au murit și au fost răniți peste zece mii de soldați și ofițeri români. Printre aceștia s-au aflat și Costică Ferariu și Octavian Genes, locuitori ai plaiurilor onceștene, căzuți eroic pe câmpul de luptă pentru independența și libertatea patriei, decorați „post mortem” pentru faptele lor de vitejie cu medalia „Virtutea M00ilitară”. Constantin Zaharia se afla cu Batalionul III din Regimentul 5 linie, aparținând Diviziei 4, în miezul luptei. Ocolind
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
numeric. Un cronicar bulgar consemnează despre acea bătălie: „Lănci nenumărate s-au frânt atunci și mulțimea săgeților a fost nenumărată, că văzduhul nu se mai vedea de desimea lor; râul acela curgea roșu de sângele ce ieșea din mulțimea trupurilor căzute... Și pierdu Baiazid oastea sa cu totul. Iar pașii și voievozii pieriră cu totul; atunci pieri Constantin Dejanovici și Marca Kalovici. Așa se vărsă sânge mult, de erau văile crunte”. Țepeș, deghizat în turc Vlad Țepeș (domn al Țării Românești
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
între un militar în termen la arma artilerie, cu bateria lângă o plajă și o turistă, studentă în filosofie. Ei se iubesc, vorba lui Adrian Păunescu, pe tunuri, dar la propriu. De unde și titlul Tunul filozoafei! Mereu pervers, Pirgu, craiul căzut, încearcă senzații inedite cu o gravidă în luna a noua și dă indicații deșucheate pentru cazul că o femeie „dă coada deoparte”. La Mircea Eliade, cadrul indian justifică senzualitatea excesivă a tinerei Maitreyi și a surorii sale mai mici care
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
comentariul ziarului The Observer: „Războiul Crimeii a atins culmea prostiei”. Dintre cei șapte sute de călăreți care au participat la șarjă s-au Întors mai puțin de două sute. Faptele au fost de mare curaj; totuși, contextul era absurd. În epitaful celor căzuți ar fi trebuit să scrie: „A murit ca un erou pentru că s-a supus unui ordin stupid”. În realitate, În epitaf au fost scrise niște versuri de Tennyson, a căror frumusețe mă indispune profund: Datoria noastră nu era să ne
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
mai ales ei, tâmpiții de ce fac asta ? E clar însă, că sunt foarte puțini cu adevărat slabi mintal, dar sunt. Ce trebuie să facem ? (MERIDIANUL, An VII, nr.8 (634), 23 februarie - 1 martie 2006, Editorial) Primăvară și... draci (!) Zăpada căzută ieri și alaltăieri ar trebui să fie un prilej de mare bucurie: omătul mare e condiție a rodului bun în agricultură, deci pâinea cea de toate zilele ... 1 Martie e în primul rând moment de interiorizare când fiecare om cu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Acterian, un fascinant „desen În covor” al chinurilor și zbaterilor spiritului creator ce nu-și găsește drumul? Ce altceva scriitura contorsionată a unui Drieu la Rochelle, care-și inventariază În jurnalul intim motivele pentru care - om de onoare, Însă om căzut - trebuie să se sinucidă? Ce altceva infinita delicatețe a unei pagini din jurnalul Sylviei Plath, dar o delicatețe la capătul căreia se deschide tărâmul sterp al unei morți năpraznice? Din toate aceste motive, ocolul prin și alături de mecanismele constituirii jurnalului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]