1,464 matches
-
vedea ce eroziuni s-au produs de-a lungul nasului, ce aluviuni enorme pe marginea bujorilor ce înconjurau fața cu masa lor opacă și refractară". Parada măștilor (unui Ensor francez) umple cu surle vineții paginile de după (primul) război și numai cadența unică a frazei poate anula, prin perfecțiune, eventuala indispoziție. Dar și, iată, referirea ca atare la neschimbat-fermecătoarea Odette: "... un ultimatum adresat legilor cronologice, mai miraculos decît conservarea în ciuda legilor naturii". În sfîrșit, ca radicalul contrast să decidă: "... cocul încîlcit de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
maldărul de ziare, intra o umbră și lăsa cafelele pe biroul lui de strateg al donquijoteștilor bătălii, se așeza la masa de scris: "Să notăm, să nu uităm ce-am vorbit...". Împrăștiatul, atît de meticulos ordonîndu-și bioritmul într-o incredibilă cadență! Fascinante, vizitele acestea (ale de curînd debutantului în pictură, ale redactorului pentru arte de la "Cronica", contînd pe colaborarea sistematică a febricitatului cărturar), fascinante (și vivante), asigurîndu-mi-le pentru îndepărtarea eventualelor parșive bîrfe privind specialul libidou al gazdei cu ușoara companie a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noi înșine închiși, gândind, totuși, asupra unei putințe de a înțelege, printr-un gând firav măcar, ceea ce ar putea fi dincolo de ziduri. Tăcerea exprimării nu înseamnă, desigur, lipsa gândirii; dimpotrivă: gândirea are răgazul, în tăcerea noastră, de a-și găsi cadența proprie; judicativul însuși și-ar putea slăbi sau chiar retrage convențiile, lăsând un loc în care poate să apară pre-judicativul "ne-format" încă, adică izvorul gândurilor, ceea-ce-este împreună cu ceea ce este: fapte din lumea vieții umane, care nu trebuie preluate și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au folosit de primele semne convenționale (neume) în cărțile lor liturgice. Textele care erau de competența lor erau deseori intonate în stil psalmodic pe o anumită treaptă melodică sau corda di recita, și doar în anumite puncte existau flexiuni sau cadențe spre finalis. Pentru a evita nesiguranțele, cei care celebrau ceremoniile evidențiau aceste puncte textuale cu anumite semne, a căror funcție era foarte asemănătoare cu cea a punctuației. De fapt, punctuația, inițial, nu era altceva decât un subsidiu pentru lectura cu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cea dreaptă, să nu refuze adevărul. Farul și călăuza, direcția o dădeau știința și arta sovietică, iar Sadoveanu anunța profetic că „Lumina vine de la răsărit”. Intelectualii nu mai puteau rămâne în turnul lor de fildeș, ei trebuiau să se alinieze cadenței entuziaste a oamenilor muncii de la orașe și sate. Unii au înțeles imediat ce au de făcut, iar o anchetă a lui Ion Biberi din 1945 dovedește că și-au însușit deja clișeele lingvistice agreate de noua putere și acceptă să se
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
copiilor. „Alfabetul comunismului”, constată Ion Manolescu, „se învață de timpuriu” prin antrenarea copiilor în „acțiuni”, prin regizarea „ingredientelor didactice”, prin tapetarea contextului școlar cu însemne și simboluri specifice, prin antrenarea copiilor în coruri de adulatori ai „iubitului conducător”, prin ritmuri, cadențe, tropăituri, desfășurări de steaguri și inițierea timpurie în tainele „socialismului științific”. Școala, întregul sistem educativ, a fost supusă unui proces de prelucrare, elaborându-se „strategii majore de manipulare a personalității în direcția asimilării, acceptării și perpetuării comunismului ca normalitate biosocială
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a națiunii, constituită pe seama atîtor experiențe nefaste, nici temeiurile geopolitice 37. Polemica pe tema naționalismului, în zona amintită, pare mai mult o ceartă de cuvinte, fiindcă nici un protagonist nu neagă opțiunea fundamentală, europenismul ca perspectivă istorică. Diferă însă modalitatea, stilul, cadența integrării. Uniunea Europeană nu poate fi doar un club select, ci o "națiune a națiunilor" (Montesquieu), o realitate complexă, care nu trebuie să anihileze particularismele naționale. Numai în acest sens, funcțional, se poate vorbi de o "națiune europeană" (J. Benda). Unitatea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
doine”, în orizontul, mai mult plastic, al sămănătorismului. Căutarea armoniei muzicale, mirajul purității conferă rezonanțe proprii unui limbaj poetic ce sună adesea ca o reminiscență (Simfonia rustică). Logodna alegorică cu moartea, din Baladă de Sânziene, aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici convenționalismul artizanal al autorului. SCRIERI: Simfonia rustică, Timișoara, 1935; Cântece de seară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
P. este profund personală în accente, în articulațiile interioare, în vibrația inefabilă a ideii. Modalitatea argumentării, temperatura opiniilor, stilul sunt ale unui cărturar modern în care s-a întrupat un înțelept din Hellada. Gânditorul se exprimă sacerdotal, frazele au o cadență gravă, unele sunt versete, tonul general este poematic, dialogurile - căci uneori P. își ordonează ideile în chip de dialoguri platoniene - au o maiestate de missa solemnis. Dacă geniul lui N. Iorga era viforos sau șăgalnic, acela al lui V. Pârvan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
nume ni-l dezvăluia Charlotte: José Maria de Heredia! Et Vous, qui près de lui, Madame, à cette fête Pouviez seule donner la suprême beauté, Souffrez que je salue en Votre Majesté La divine douceur dont votre grâce est faite! Cadența strofelor ne-a amețit. Rezonanța rimelor celebra în urechile noastre extraordinare îmbinări de cuvinte îndepărtate: fleuve - neuve, or - encor... Simțeam că numai artificiile acelea verbale puteau să exprime exotismul Atlantidei noastre franceze: Voici Paris! Pour vous les acclamations Montent de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de autoare Într-o remarcabilă formulă sincretică care pare să Îi Întrețină acestui subcontinent prezentul și să-i nutrească viitorul. Sufletul Indiei este o nemărginită melodie vedică pe care viața sub toate aspectele ei a putut dansa În ritmuri și cadențe integratoare, cu credințe, practici și percepții filosofice diferite. De aceea, puterea creatoare a spiritului indian, se bazează pe simbioza și revalorizare, venind de la oameni care Își permit să trăiască cu inimile pe Înălțimile pământului. De la vechii brahmani și zeloșii arieni
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene nu lipsite de dramatism, eșuează în cele din urmă în stridente exaltări patriotice. Ușurința de a versifica este vizibilă și în traducerea, în cadențe cam săltărețe, a tragediei Cidul de Corneille, în 1883. Pentru „junimea studioasă”, D. a alcătuit un Tratat de literatură (1887), cuprinzând noțiuni de stilistică, retorică și poetică, precum și un capitol despre „facultățile literare” (geniu, talent, imaginație), toate exemplificate cu pasaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
liberă”, „Munca”, „Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a., îndeosebi cu reportaje literare, ce vor fi strânse ulterior în volumele Pământul oțelului (1964), Diluviul sau Apele lui Saturn (în colaborare cu Vasile Nicorovici, 1971) și Orașe cu geometria variabilă (1972). În cadență regulată îi apar și romanele Desen după natură (1966), Dansul focului (I-II, 1968), Pavilionul (I-III, 1969-1972), Calypso (1977) și volumul de proze scurte Piața cu pălării și tromboane (1971). O cotitură se produce în viața lui F. în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
Cantilenă, care este o piesă antologică a modernismului românesc și o culme a artei lui B., nu este unica formulă a lirismului său. Ciclul de sonete Cununa Ariadnei pare scris de un alt poet. Expresia s-a limpezit, versul bate cadențele unei prozodii sever normate. Abia acum, zelul clasicizant al eseistului află suportul care îi dă credibilitate. Forma apolinică a sonetului, în care poetul aduce unele inovații, satisface și nevoia de simplitate, și pe aceea de revelație. Obsesia absolutului și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul minții începea să desprindă, înapoia aparențelor, imaginile eterne, figurile mitice. MIRCEA ELIADE
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
în cei cinci ani ai republicii: „Dacă peste veacuri nepoții noștri vor citi volumul Poezie nouă în R.P.R., tipărit la sfârșitul anului 1952 putea-vor ei, oare, să-și dea seama, să simtă și să vadă, zugrăvită în icoanele și cadența versurilor înmănunchiate în această carte, măreția zbuciumată și falnicul avânt al oamenilor muncii din timpul nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lumea moțească. Cu alte cuvinte, Al. Andrițoiu încearcă să scrie biografia lirică a Țării Moților, văzută prin semnificația ei istorică. (...) De altfel poetul, moț de origine, nu păstrează în cântecul său nici o urmă de resemnare. Cântecul lui este clocotitor, în cadențe populare, amenințătoare: Fluieru-l dusei la gură Să cânt dragoste și ură. Frunză verde de gorun alelei topor străbun! Frunză verde clătinată, n-o veni ea vremea-odată?(.... Mai toate poemele întâiului ciclu Trecute vieți din Țara Moților sunt organizate în jurul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scris despre nemuritorul transilvan, nimic nu egalează poemul lui C. Cu exact aceeași instrumentație verbală, nu și cu rezultate similare, nereușind să focalizeze efectele parțiale, e construit un alt poem-omagiu: Eminescu... (1939); de reținut doar torentul de metafore hiperbolizante în cadențe de acatist, autorul Luceafărului fiind „faur de poduri de aur / peste furtuni, peste-ntuneric”, un „drept, neprihănit voievod”, „crai / pe-un împărătesc și furtunatic grai”, „steag al timpului vânt”, un „nou Adam” și un „Dante valah”. La prima vedere, discursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Agentul secret: o istorie simplă, București, 1984; I. Dinesen, Șapte povestiri gotice. Anecdote ale destinului, pref. trad., București, 1985; Klaus Konjetzky, La celălalt capăt la zilei, București, 1986; Karen Blixen, Din inima Africii, postfața trad., București, 1988; Bernt Engelmann, În cadență, marș, până ce totul țăndări va fi. Cum am trăit în epoca nazistă (1933-1945), București, 1990; Malcolm Bradbury, Un om al istoriei, București, 1991. Repere bibliografice: Felea, Secțiuni, 381-386; Valeriu Cristea, Un tânăr romancier, RL, 1975, 23; Lucian Hanu, Un moralist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
forma dramatică atunci când vitalitatea, care cursese și se învolburase în jurul personajelor, umple fiecare personaj cu o asemenea forță încât acest bărbat și această femeie primesc o viață estetică proprie și intangibilă. Personalitatea artistului, tradusă mai întâi printr-un strigăt, o cadență, o impresie, apoi printr-o povestire fluidă și superficială, se subtilizează în fine până la a-și pierde existența și, ca să spunem așa, se impersonalizează. (...) Artistul, ca și Dumnezeul creației, rămâne în interior, sau în spate, sau dincolo, sau deasupra operei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le sunt proprii, dar neplăcerile, nehotărârile, neliniștile, dulcile reverii și în general tot ceea ce poate face un actor pentru a-și trage sufletul și a se gândi la ce trebuie să spună sau să hotărască, se potrivește de minune cu cadențele lor inegale, și cu pauzele pe care trebuie să le faci la finele fiecărui cuplet. Surpriza agreabilă făcută urechii de această schimbare de cadență neprevăzută recheamă puternic atențiile rătăcite." Desigur că el este foarte conștient de obstacolul care îl pândește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a se gândi la ce trebuie să spună sau să hotărască, se potrivește de minune cu cadențele lor inegale, și cu pauzele pe care trebuie să le faci la finele fiecărui cuplet. Surpriza agreabilă făcută urechii de această schimbare de cadență neprevăzută recheamă puternic atențiile rătăcite." Desigur că el este foarte conștient de obstacolul care îl pândește pe scriitor. Nu este bine să cizelezi prea mult versurile, cu riscul de a transforma stanțele în pure exerciții de stil, și de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se plaseze la o distanță justă față de personajul său. El caută în afară de asta indicații de regie și le spune în timp ce repetă. Introducându-și replica printr-o indicație de regie scenică spusă la persoana a treia, comediantul provoacă ciocnirea a două cadențe, a doua (cea a textului propriu-zis) găsindu-se începând cu acel moment distanțată." Aceste mijloace îi permit actorului să ia rolul naratorului în raport cu personajul pe care îl încarnează. Diderot, în Paradoxul despre comediant, insistă și el asupra faptului ca actorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai mari oratori români din Transilvania secolului al XIX-lea. Discursurile și apelurile sale din 1848, precum și cele ulterioare dezvăluie noblețe de gândire și înălțime de concepție, demonstrând, totodată, o bună stăpânire a frazării, supusă unei argumentări patetice și unor cadențe pasionate. În pofida unui limbaj câteodată latinizat, retorica simplă (metafore în stil popular, comparații ingenioase), pigmentată adesea cu sarcasm și ironie, întărește eficiența intervențiilor lui B., explicându-i, în parte, popularitatea. SCRIERI: Raporturile românilor cu ungurii și principiele libertăței națiunali, ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]