1,583 matches
-
dat demisia pentru că, timp de un an, trenurile de pe toate rutele cumulaseră o Întârziere de vreo două minute și jumătate. Era exact ora 18.48, o mărturisea vechiul orologiu care domina peronul gării copilăriei. Când a dat cu ochii de cadranul alb și rotund, Toshiro Fujimori și-a privit, din instinct, rablamentul expirat de la mână. La urma urmei, era un rău și un ingrat: de pe la 15 ani, de când Îl primise cadou la o zi aniversară, ceasul lui se comportase ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decide Între SUA și Centru aștepta răspunsul, povestea din urmă cu ani se repetase halucinant În datele sale fundamentale. Detaliile difereau, se-nțelege, dar acest amănunt nu schimba nimic. Acum, Toshiro Fujimori avea două ceasuri electronice - un Citizen Cronograph cu cadran alb și un Seiko negru - de care se servea alternativ: când bateria unuia dintre ele se consuma, Îl lăsa În adormire, Îi punea o baterie nouă celuilalt și Îl purta până când acumulatorul proaspăt Își epuiza, la rândul său, resursele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai mult decât prevedea durata de funcționare standard a celei mai performante baterii. Când, În fine, aceasta murise, conform obiceiului, procedase la activarea bătrânului Citizen. Ghinion Însă. În lunga pauză oferită de excesul de zel al ceasului Seiko, cel cu cadran alb căpătase apucături proaste. Minusculul afișaj electronic Își făcea conștincios datoria, În schimb, cele trei limbi indicatoare ale variantei mecanice, de care se servea În mod curent pentru că erau vizibile fără să fie nevoie să apropie ceasul de ochi, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a pus la mână ceasul,Seiko, i s-a părut că secundarul Citizenului se mișcă, dar, grăbit fiind, n-a stat să se convingă. La Întoarcere Însă, și-a apropiat cu o ușoară, indefinită strângere de inimă privirea ochelarizată de cadranul alb al ceasornicului cu năbădăi. Gândul reiterării În Împrejurări noi a Întâmplării din studenție Îi fluturase nesigur și inconsistent prin minte, Însă, de data asta, ar fi fost În stare să parieze averea lui Bill Gates contra un yen că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
polobocul greu pe spinarea Încovoiată. Când Îl strigai, Îl dădea jos de pe umăr răsucindu-i baierele, Îl proptea pe nisip În poziția Turnului din Pisa, Își ștergea fața cu mâneca și Începea să manevreze un fel de mașinărie cu un cadran gradat și o săgeată, instalată pe capacul butoiului. Săgeata se rotea scrâșnind și zbârnâind. Se presupunea că dimensiunea unei porții de un ban depindea de norocul pe care-l aveai. Cu cât era porția mai mare, cu atât mi-era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
le-au alungat din minte ca fiind anacronice sau ca pe niște lucruri care se petrec doar În hanate și mandarinate Îndepărtate, erau prezente pretutindeni În jurul nostru. Pe măsură ce timpul trecea și umbra istoriei fabricate pentru proști vicia până și precizia cadranelor solare, ne deplasam tot mai neliniștiți prin Europa și parcă nu noi călătoream prin ea, ci acele grădini și parcuri. Bulevardele ce porneau ca niște raze de la Le Nôtre și complicatele ronduri de flori, au rămas În urma noastră ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai ferm. ― Cu ce se ocupă domnul Van der Hoph? ― Are un magazin de bijuterii, răspunse bătrâna și puse reflex mâna pe ceasul care-i atârna la gât. Mi l-a dăruit acum câțiva ani... Era un giuvaier delicat, cu cadranul din email și o ghirlandă de briliante mici. ― Probabil îl interesează și achizițiile, aruncă întîmplător Cristescu. Femeia îl privi iute. "A aflat... Ba nu! E o prostie, draga mea, nici măcar Van der Hoph nu știe de ce l-ai chemat. La
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pic de ranchiună, cu un pic de resemnare, dar pe care suspinul tremurat ieșit din pieptul bărbatului care divorțase, dacă sensibilitatea era cel mai mare atribut al meseriei de spion, trebuia s-o facă să încline în mod clar spre cadranul resemnării. Că spionul nu-l considerase demn de a fi notat, că aparatul nu-l captase, sunt erori umane și imperfecțiuni tehnologice a căror simplă eventualitate bunul-simț, știind ce sunt oamenii și neignorând ce sunt aparatele, avea datoria s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în acest moment. O s-o anunț pe sora mea, Marioara, ea se ocupă de pregătiri. Va fi o petrecere mai puțin protocolară, vor fi și gazetari, v-am spus de ce. 4 Limbile se roteau nevăzute, pentru că negura acoperea cu totul cadranul ceasului de pe fațada Prefecturii de Poliție. Vizitiul Petre își lăsase, ca întotdeauna, ceasornicul acasă, și se temea să nu fi întârziat, fusese chemat pentru ora 11. Dacă n-ar fi știut drumul, s-ar fi rătăcit, atât de străin părea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de făcut ca să ajungă la Palat. Nu era nici țipenie în acea casbah cufundată în noapte când o străbătu în tăcere, speriind pisicile, și un orologiu înșiră lent trei bătăi sonore, când ajunse la prima stradă asfaltată. Ridică privirea spre cadranul luminos, care îl observă ca un ochi mare de ciclop, și negura nopții nu-i permise nici măcar să distingă conturul turnului, încât cadranul i se păru o imensă lună plină abia plutind deasupra zării. Bulevardele păreau solitare fără prezența autobuzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și un orologiu înșiră lent trei bătăi sonore, când ajunse la prima stradă asfaltată. Ridică privirea spre cadranul luminos, care îl observă ca un ochi mare de ciclop, și negura nopții nu-i permise nici măcar să distingă conturul turnului, încât cadranul i se păru o imensă lună plină abia plutind deasupra zării. Bulevardele păreau solitare fără prezența autobuzelor noctambule și a camioanelor de gunoi, și l-a neliniștit calmul anormal, deși ora era înaintată. Acest calm fu sfâșiat brusc de apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ori de câte ori și În orice formă apărea aceasta, Încât nu protestă În nici un fel. Deschise ușa și ar fi luat-o la goană pe pasajul lunecos și Întunecat dintre linii, În căutarea a ceea ce dorea bărbatul, dacă n-ar fi zărit cadranul unui ceas. — Nu mai e timp, spuse ea. Mai avem doar un minut până pornim. Întorcându-se, dădu cu ochii la capătul coridorului de o față și o siluetă care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În el ca-n orice oglindă goală; dar ai trădat, chiar acum ai trădat un sens esențial de dragul unei imagini. Ca o mîță ai mușcat cordonul ombilical și te văd Înghițită de spațiu, un ins care a scăpat oricărei gravitații. Cadranul solar naște combustii spontane. SÎnt amintiri rele zăvorîte În trup cum seuri de animale sacrificate dorm stratificate În carnea nouă a unui săpun, celule ale desfrîului, ale crimei, celule ale delațiunii și lașității, celule lacome, celule timide pecetluite În exilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prezent. Brr-brr, brr-brr. Butoiul ieși la suprafață la o sută de metri la babord. 32 Rămas bun și adio, doamne din Spania Fidorous alergă pe punte cu ceva țiuitor în mână, care semăna cu un ceas deșteptător cu mai multe cadrane. — E sus. Butoiul e la suprafață. — Știm, zise Scout. E chiar acolo. Doctorul apăsă un buton și țârâitul încetă. Am stat toți trei lângă balustradă. Butoiul plutea imobil pe oceanul nemișcat. Brr-brr, brr-brr. Ce face? — Ce să facă? Doctorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe ușa clădirii unde-și avea biroul domnul Rennit. Chiar În dreptul ochilor lui se afla un liturghier fără o valoare anume, inclus laolaltă cu alte cărți religioase În „lotul 20“. Deasupra mesei de licitație, o pendulă rotundă, sub al cărei cadran se vedea o etichetă pe jumătate ruptă - semn că pendula fusese cîndva un obiect de licitație - arăta ora 9,45. Rowe deschise la Întîmplare liturghierul, fără să-și ia ochii de la clădirea de peste drum. Era Împodobit cu majuscule aurite, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
știți, nu aș vrea să vă deranjez, dar priviți, un cariu se îndreaptă spre dumneavoastră ! — O, nu va îndrăzni ! raspunse mândră pendula spre uluirea tuturor. Sunt cea mai prețioasă din această bibliotecă ! Cariul rămase insensibil și ajunsese de-acum pe cadran, deoarece ornamentele de aici i se părură cele mai indicate pentru a începe găurirea. — Am atârnat chiar ți în sufrageria unui rege și nimeni nu a îndrăznit să mi facă vreun rău ! încercă Pendula să intimideze Cariul. Doar regele avea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
pelerină pestriță. Lipesc palmele de sticla rece, îmi frec pleoapele cu palma, rotesc mâna, văd părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în dezordine pe degete. Am degete mici, cu streașina unghiilor scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înalt. Scurt concediu, după o criză de surmenaj sau depresie ? Motivată, să zicem, de ultimii doi ani de muncă, de veștile despre boala mamei... Vara regenerase foamea de întâmplări. Apusul sta să cadă pe talgerul veacului trecut de jumătate, pe cadranul mileniului care își grăbea sfârșitul, în sud-estul bătrânului continent, la țărmul Mării Negre. Decorul de cretă al unei gări pitice, văruită în albul proaspăt al verii. Forfota crescu, vocile porniră, zumzet, ca într-un sac cu nuci rostogolite. Alergau înainte și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spaimă care revine tot mai des. Privirea clară, uscată, bătrână. Mâini încă frumoase, doamnă Ortansa, merită privite ! Picioare încă subțiri și lungi, dintr-un trup plat, lat, neutru ; mâini încă fine, îngrijite, care merită privite, cu încheietura delicată, rotind un cadran mic, fosforescent. Săgețile aurii merită privite, legătura cu astrul nostru îngăduitor : iată, arătătoarele prelungi, ca și cum și-ar întinde mădularele, distilându-și veninul, puterile, subțiindu-le, pregătindu-le pentru aventurile unei noi zile. Primul venit : modestul domn Pasăre. Ochii micuți, gămălii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
intră, intră, Lena. Nu e Lena, sunt eu, Ortansa... vine vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu pătura până la gât, până la creier. Cadranul de pe mâna stângă : aproape ora unu, ohoho, cât mai lenevise ! Gâfâie, trezit, cu ochii spre gaura cheii : — Poți intra. Intră, dacă vrei. Doamna pătrunde, demnă, sobru îmbrăcată pentru asemenea dimineață ! Pieptănată cu atenție. — Ce e cu tine, încă nu te-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ocupându-și repede locurile, chiar și Mina și Luminița pistruiata și Cornea șchiopul și Ropcea, care își suflecase deja mânecile. Deschiseră sertarele, mapele, cărțile, diagramele. Privi dulapurile verzi, planșetele cu ghiuleaua gri, birourile pe două-trei rânduri, telefoanele, ferestrele, cuierele. Înălță cadranul ceasului, numără rotirea lentă a săgeții, grad cu grad, minut cu minut. Își ascultă bătăile inimii, pneumă slăbită, tictactac se întețise pneuma, metronomul. La cinci fix, trofeul apăru : se coafase : capul cabalin, osos, supt : perucă lățoasă, spectaculoasă. Depusese geanta pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o masă festivă (nu tovărășească) În jurul căreia se Învârteau vreo opt chelneri și privirile vag jinduitoare ale multor altor clienți. În clipa În care Valerică Așchiopoaie, buldozerist originar din Moțca-Neamț, Își privi „șeasul cu Împărțeală“ (electronic, n.n.) și citi pe cadran ora 22:15, colegul lui de muncă, șoferul Zare Popescu, scuipă În scrumieră o bucată de sticlă de la paharul din care mai devreme mușcase și, ridicându-se brusc de la masă, se Îndreaptă spre „fileul francezilor“. La capătul lui Îl descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o droaie de servitori. Negustorul avea o manie, strângea pendule de toate formele și mărimile. Când și-a format o colecție, de care era mândru, a vrut ca pendulele să aibă cifre fosforescente și semnele zodiacelor pictate în negru pe cadrane, iar partea de jos să fie îngropată în cutii de dimensiunile unui violoncel pentru ca sunetele să aibă o rezonanță mai gravă. Tot el i-a cerut grădinarului, originar din insula Rodos, să-i facă o grădină alcătuită exclusiv din trandafiri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
măsurat temperatura pe deget o perfuzie pentru lichide o perfuzie pentru antibiotice o grămadă de sârme și tuburi și pompe și console și suporturi și benzi și corzi, toate conectate la o mașinărie ca o cutie acoperită cu mânere și cadrane. Fiona fusese puternic sedată și acum zăcea paralizată. Avea ochii deschiși, dar nu prea era conștientă. Am întrebat-o dacă mă aude. Am zărit o mișcare în spatele ochilor; sau poate mă înșelam. Am spus: — Nu trebuie să-ți faci griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Dumnezeu? strigă Michael. Scopul nostru nu e cucerirea Irakului. Este eliberarea Kuweitului. — Vrei să-ți arăt cum se face? spune Tabitha. Michael o scutură brutal dinspre spate spre față. — Știi cum să faci să aterizeze chestia asta? Spune-mi. — Cadranul ăsta, spune Tabitha arătând spre unul din instrumentele de zbor, este Indicatorul Vitezei de Zbor. Verde pentru normal, galben pentru avarie. Vezi aici, unde scrie VNO? Asta înseamnă limita de viteză normală. Mă rog pentru nevinovații prinși în conflict. Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]