2,041 matches
-
mari unități morfostructurale: orogenul carpatic pe de o parte și Platforma Moldovenească pe de altă parte. În cadrul orogenului carpatic intră o mică porțiune din flișul neogen(Obcina Voroneț) o porțiune ceva mai dezvoltată a Subcarpaților Moldovei, formată din conglomerate și calcare. Altitudinea este cuprinsă între 400 m în lunca râului Moldova și 970 m Dealul Moara Dracului. Părțile mai joase ale teritoriului sunt formate din alternanțe de șisturi grezoase, argile, marne și formațiuni ușor alterabile, care au favorizat formarea unor soluri
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
între carbonifer și cretacicul de mijloc.Pe ansamblu se constată o mare diversitate de roci: șisturi cristaline filitoase, granite, gresii, conglomerate sedimentare. Culmea muntoasă Arnota-Buila-Vânturarița are un caracter singular și inedit în peisajul montan al Pietrenilor, fiind alcătuită exclusiv din calcare jurasice cu o vechime de aproximativ 136 milioane ani,prezetând un aspect peisagistic deosebit, incluzându-se în ultimii ani într-un parc național, ce îi poartă numele.În zona locuită a satului și caracterizată prin roci sedimentare, cele mai vechi
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
aspect peisagistic deosebit, incluzându-se în ultimii ani într-un parc național, ce îi poartă numele.În zona locuită a satului și caracterizată prin roci sedimentare, cele mai vechi dintre acestea (de formațiune cretacic-paleogenă) sunt situate imediat la contactul cu calcarele sudice ale muntelui Buila, fiind urmate de roci tot sedimentare, neogene, ce intră în componența celor două culmi deluroase ce mărginesc râul Costești. Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, localitatea fiind tributară râului Costești, ale cărui izvoare își au obârșia în
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
în Moldova și probabil în România”", fiind apreciată pentru frumusețe, echilibru și valoare ecoprotectivă. Dealul Copoului este situat la nord-nord-vest de centrul orașului Iași și face parte din relieful general al Platformei Moldovenești, conținând argile și nisipuri cu intercalații de calcare și gresii sarmatice, precum și depozite variate de argile, siltite, marne și nisipuri, ocazional intercalate cu grezocalcare și calcare. Solul parcului este cernoziomul cambic, acoperit cu un strat antropic bine reprezentat, secundar carbonatat. Textura generală este de lut argilos sau, în
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
la nord-nord-vest de centrul orașului Iași și face parte din relieful general al Platformei Moldovenești, conținând argile și nisipuri cu intercalații de calcare și gresii sarmatice, precum și depozite variate de argile, siltite, marne și nisipuri, ocazional intercalate cu grezocalcare și calcare. Solul parcului este cernoziomul cambic, acoperit cu un strat antropic bine reprezentat, secundar carbonatat. Textura generală este de lut argilos sau, în unele secțiuni, de lut. Orizonturile superioare ale solului au structura distrusă, datorită intervențiilor antropice, iar cele inferioare prezintă
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
la sud. În a doua parte a erei cuaternare-holocen, agenții exogeni, în principal apele curgătoare, au definitivat aspectul actual al Podișului Moldovei Peste fundamentul cristalin se găsesc straturi groase de roci sedimentare, depuse de-a lungul Erelor Mezozoică și Neozoică (calcare, gresii, marne, argile, pietrișuri, nisipuri), înclinate ușor spre sud-est (în jumătatea de nord) și spre sud (în jumătatea de sud), dar și straturi de pietre. este cel mai întins podiș din țară, desfășurat aproximativ de la N la S. Acesta prezintă
Podișul Moldovei () [Corola-website/Science/302538_a_303867]
-
și brâul, iar cărămida este cea care dă nota dominantă a construcției. La rândul său a fost afectată de desele asedii și bombardamente, ca atare partea-i superioară, deasupra brâului, este refăcută rapid cu piatră brută adusă din cariera de calcar de la Betfia. Bastionului Aurit (urechea sud-estică) a fost construit, așa cum rezulta din inscripția aflată pe una dintre pietrele profilate vizibile până mai ieri, în anul 1572, la comanda principelui Ștefan Báthory. Acest bastion a fost puternic afectat de asediile turcești
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
de la Oradea. Ea nu apare pe niciun plan sau stampă anterioară, nici la Giovanni-Marco Isolano ori Cesare Porta (1598-1599), nici la Hoefnagel. Toți indică prezență vechiului zid medieval în această zonă la sfârșitul secolului al XVI-lea. Aspectul său compozit - calcar de Betfia, piatră profilată din vechile construcții medievale, cărămidă, șisturi cristaline, gresii - a determinat ipoteza că ea ar fi fost construită de garnizoana austriacă rămasă în cetate până prin 1606. Teama de un atac fie din partea turcilor, fie din partea adversarilor transilvăneni
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Moesiei Inferior care au reprezentate motivul "Pomului vieții". Din acest teritoriu provin șapte astfel de monumente, toate funerare, dintre care cinci de la Tomis, iar două de la Capidava. Șase dintre acestea sunt scrise pe monumente de marmură și una singură pe calcar. În ceea ce privește limba inscripțiilor, patru sunt în limba greacă, iar celelalte trei în limba latină. Din punct de vedere cronologic cea mai timpurie provine de la Tomis și datează din secolul I d.Hr., iar cinci sunt datate la sfârșitul veacului al II
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
rezultatul mai multor procese de morfogeneză. Dintre acestea un rol deosebit revine proceselor fluviale, eroziunii torențiale, proceselor gravitaționale și proceselor carstice. Procesele fluviale au determinat apariția văilor și a elementelor componente ale acestora. Valea râului Răut este secționată preponderent în calcarele Sarmațianului mediu. Adâncimea maximă a văii cuaternare atinge 120-130 m . Caracterul pitoresc al văii este accentuat de trei meandre (Mihăilașa, Peștera, Butuceni) de o rară frumusețe și de o originalitate deosebită. Înălțimea versanților abrupți atinge în medie altitudinea de circa
Orheiul Vechi () [Corola-website/Science/302741_a_304070]
-
cad direct în . Regiunea Karst din Muntenegru se află, în general, la altitudini de 1000 de metri deasupra nivelului mării; unele părți se ridică însă până spre 2000 m, cum ar fi (1894 m), cel mai înalt dintre masivele de calcar din zonele de coastă. Valea , la o altitudine de , este cel mai mic segment. Printre munții din Muntenegru se numără unii dintre cei mai accidentați din Europa, cu o medie de peste 2.000 de metri altitudine. Una dintre cele mai
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
ploilor ocazionale. Munții din Sahara sunt: Hoggar, Tassili n'Ajjer și Tibesti cu vârful Emi Koussi (3415 m), si sunt de asemenea gropi (cratere) făcute de meteoriți, cea mai mare atingând diametrul 31 km . Fundamentul cristalin, acoperit de gresii și calcare paleozoice, mezozoice și terțiare, apare la suprafață în vest, precum și în masivele muntoase centrale. Sunt caracteristice dunele de nisip, hamadele (în zonele montane și în platourile vulcanice din Libia și din Mauritania), regurile și ergurile. Cercetătorii deșertului au stabilit prin
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]
-
adevarat unice. Un complex istoric de ălei cu pomi și crânguri care creează un peisaj estetic și impresionant, ce se adaugă peisajului de pădure al munților Veľká Fatra. Acest lanț muntos aparține celor mai impresionanți munți din Slovacia. Pietrele de calcar și dolomitele cu forme fantastice, cât și peisajele frumoase din apropierea văilor Blatnická și Gaderská atrag vizitatori din toate colțurile lumii. Mošovce este locul de pornire pentru multe personalități. Printre cei mai importanți se numără Frico Kafenda (1883-1963), compositor; Anna Lacková-Zora
Mošovce () [Corola-website/Science/302827_a_304156]
-
și Dobrogea de Sud). Asociat acestora există forme de relief influențate de petrografie și structura: un relief "granitic", cu trene de grohotișuri și abrupturi în Munții Măcinului, vechi peneplene conservate pe suprafața erodată a șisturilor verzi, mici forme carstice pe calcarele jurasice, suprafețe structurale adaptate ondulărilor largi ale formațiunilor neozoice din Dobrogea de Sud. Există de asemenea, în nord (Munții Măcinului, Dealurile Tulcei și Podișul Babadagului), un ansamblu de forme de sedimentație (inselberguri, glacisuri de eroziune), iar pe substratul loessoid forme
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
de Culmea Pricopanului), Culmea Niculițelului, Dealurile Tulcei (continuate cu prispa Agighiol), Depresiunea Nalbant, Podișul Babadagului (alungit de la Dunăre la Marea Neagră, cu altitudine maximă de 401m), Podișul Casimcei, format din șisturi verzi (cu 325 m altitudine maximă), continuat cu prispa Hamangia; Calcarele jurasice intersectate de râul Casimcea au generat un mic areal carstic (peșterele de la Gura Dobrogei și "cheia" Dobrogei). Uneori Podișul Casimcei este considerat o subdiviziune majoră separată a Dobrogei, de același rang cu celelalte două și denumit Dobrogea Centrală. Podișul
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
Dobrogei și "cheia" Dobrogei). Uneori Podișul Casimcei este considerat o subdiviziune majoră separată a Dobrogei, de același rang cu celelalte două și denumit Dobrogea Centrală. Podișul Dobrogei de Sud este mai jos (sub 200 m), este larg ondulat după cutele calcarelor sarmațiene și înclină de la mare spre Dunăre. Văile au un pronunțat caracter endoreic. Extremitatea sud-vestică, cu altitudini maxime de 204m, poartă denumirea generică de "Deliorman" (continuându-se în Bulgaria). Subdiviziunile sunt: zona litorală înaltă, Podișul Medgidia (cu Valea Carasu), Podișul
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
în 1885, într-o zonă anterior pietruită și lipsită de vegetație. Arhitectul curții Nikolai Gornostaiev a proiectat o grădină înconjurată de un soclu de granit și a amenajat o fântână, a plantat copaci în curte și a construit trotuare de calcar de-a lungul zidurilor palatului. În 1894 Nicolae al II-lea i-a succedat tatălui său, Alexandru al III-lea. Ultimul țar a suspendat perioada de doliu pentru tatăl său de la curte pentru a se căsători cu Alix de Hessa
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiștea Muncelului sunt de forme și dimensiuni diferite. Ies în evidență un vas cu o inscripție cu litere ale alfabetului latin, "„DECEBALVS PER SCORILO”", niște blocuri de calcar cu litere grecești și monedele din aur cu înscrisul "„KOSON”". Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidențele lor, adusă prin țevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedește că societatea Dacică avea
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
pardoseli cu lespede de piatră. De obicei, pereții mai mici erau construiți din piatră și moloz , iar zidurile superioare erau construite din cărămizi de lut uscate la soare. Materialele utilizate în construcția vilelor și palatelor variau, incluzând gresie, gips sau calcar. În egală măsură, tehnicile de construcție variau între diferite construcții, la unele palate se utiliza piatra cioplită, în timp ce la altele se utilizau blocuri megalitice parțial cioplite. Primele palate au fost construite la sfârșitul perioadei timpurii, cam în al treilea mileniu
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
orașul Gößweinstein. Scriitorul s-a oprit în oraș pentru ultima oară în anul 1883 și a stat la hanul Distler, care mai există și astăzi, fiind numit hanul Scheffel. Statuia reprezintă un tânăr cântând la vioară și este executată din calcar cochiilifer, fiind așezată pe un soclu de granit. În partea din față a soclului este fixat un portret în bronz al scriitorului. În sfârșit, mai este de menționat o statuie în orașul St. Gallen din Elveția, unde se află mânăstirea
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
cu duritate mică, au aceeași formulă chimică, și anume C-carbon. Ingredientul principal din sticlă este cuarțul (silicea) provenit din nisipul cuarțos. Silicea se incălzește până se topește, la circa 1100 °C, modelată, apoi răcită rapid. Alte ingrediente importante sunt calcarul și soda. Se adaugă borax pentru a-i mări rezistența la caldură. Oxidul de plumb îi mărește strălucirea și calitatea la șlefuire. Sticla laminată se produce prin introducerea unui strat de plastic între 2 straturi de sticlă. Astfel, sticla nu
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
între Dunăre, Barcău și Someș. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munții Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază ale acestora. Alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adevărat "mozaic petrografic" (fliș, șisturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice). În Carpații Occidentali se disting trei grupe majore de munți: respectiv 18 sub-grupe montane în total. În Munții Apuseni se pot distinge Munții Bihorului alcătuiți din șisturi cristaline și calcare, respectiv Munții Metaliferi și Munții Vlădeasa
Carpații Occidentali Românești () [Corola-website/Science/304634_a_305963]
-
adevărat "mozaic petrografic" (fliș, șisturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice). În Carpații Occidentali se disting trei grupe majore de munți: respectiv 18 sub-grupe montane în total. În Munții Apuseni se pot distinge Munții Bihorului alcătuiți din șisturi cristaline și calcare, respectiv Munții Metaliferi și Munții Vlădeasa din roci eruptive. Relieful carstic este bine reprezentat în Munții Apuseni unde peșteri așa cum ar fi Urșilor, Scărișoara și Vântului reprezintă monumente ale naturii. Grupul de mijloc al Carpaților Occidentali, Munții Poiana Ruscă, având
Carpații Occidentali Românești () [Corola-website/Science/304634_a_305963]
-
Munții Poiana Ruscăi, Vârful Padeș cu 1374 m, sunt alcătuiți din șisturi cristaline. În cadrul grupului sudic al Munților Banatului se pot diferenția Munții Semenic, Munții Almăjului, Munții Locvei și Munții Dognecei alcătuiți din șisturi cristaline, respectiv Munții Aninei alcătuiți din calcare.
Carpații Occidentali Românești () [Corola-website/Science/304634_a_305963]
-
zeificat, fiind întruchiparea divină a zeului Horus pe pământ, fiind recunoscut de Egiptul de Sus și Egiptul de Jos. Pentru a avea asigurat drumul spre viață de apoi, i se construia o mastaba, chiar o piramidă construită din blocuri de calcar și granit. Blocurile de piatră erau transportate cu plutele pe Nil, și debarcate pe țărm, erau trase cu frânghii și pârghii, târâte pe rampă. Piramida în sine reprezenta movila primordială ce s-a înălțat din apele întunecate pe care s-
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]