1,713 matches
-
ale reliefului. Substratul abundă în așa-zise faciesuri litologice, purtînd amprenta rocilor preponderente din alcătuirea depozitului geologic respectiv. Răspîndirea cea mai largă o au gresiile cu ,familiile" lor numeroase și diverse, de la “gresia de Kliwa" și de “Tarcău", la gresii calcaroase, gresii curbicorticale, gresii micacee, gresii glauconitice, gresii cu cromatică verzuie și albă etc., în alternanță sau intercalate cu marnocalcare, marnocalcare bituminoase, marne, calcare cu silicifieri, radiolarite roșii, șisturi, șisturi disodilice, șisturi marnoase, șisturi bituminoase, conglomerate, conglomerate cu elemente verzi, menilite
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
cu frunze mici ghimparița. Vegetația de stâncărie e specifică stâncăriilor de granit și calcar din Munții Macinului și Podișului Babadiagului.De exemplu pe culmile Pricopanului, Priopceni, Iacobdeal și Bujoarele unde apar grnitele și întâlnesc iarbă roșioara, garofița, clopoțeii. Pe stâncăriile calcaroase, mai evidente în Podișul Atmagea și Visterna întâlnim pirul turița cosaci. Vegetația ruderala e prezenta în localiltatile rurale, de-a lungul drumurilor, în izlazuri și pe locurile unde staționează animalele domestice. În spațiul asezaeilor rurale, se întâlnesc frecvent plante spinoase
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
găsite în Munții Macin sunt noi pentru știința, iar speciile Calimorpha quadripunctaria și Morimus funereus sunt incluse în Anexa a II-a Directivei Habitate și în Convenția de la Berna. Principalele tipuri de habitate prezente în Munții Măcinului sunt: pajiștile pietroase, calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi, pădurile de Tilio-Acerion pe povârnișuri, grohotișuri și viroage, panțele de rocă silicioasa cu vegetație casmofitică, pădurile de fag Luzulo-Fagetum, pădurile termofile de Farxinus angustifolia și pădurile de stepa eurosiberiana cu Quercus sp (incluse în Anexa
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
brahiopode, urmate de briozoare, moluște, crustacei și ostracode. Asociația din Dealul Bujoarele e de tip renan și are afinități cu Koblontianul din perimetrul Bosforului, constituind o verigă importantă pentru stabilitatea paleogeografiei Devonianului din această parte a Europei. Cuprinde un pinten calcaros ce domină lacul Razim și adăpostește o vegetație specifică stepei păstrată pe masivele calcaroase N- Dobrogene. Această vegetație e derivată din unități de tipul Stipo (ucrainiacae) și Festucetum (valesiacae), Stipetum capillate și din unități ale aiaantei Pimpinello-Thymion. Aria protejată Munții
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
tip renan și are afinități cu Koblontianul din perimetrul Bosforului, constituind o verigă importantă pentru stabilitatea paleogeografiei Devonianului din această parte a Europei. Cuprinde un pinten calcaros ce domină lacul Razim și adăpostește o vegetație specifică stepei păstrată pe masivele calcaroase N- Dobrogene. Această vegetație e derivată din unități de tipul Stipo (ucrainiacae) și Festucetum (valesiacae), Stipetum capillate și din unități ale aiaantei Pimpinello-Thymion. Aria protejată Munții Macin este situată într-una dintre cele mai remarcabile regiuni naturale ale Europei, si
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în munți calcaroși, în pajiști de pe versanți abrupți și însoriți sau pe stânci. La noi crește în Munții Carpați, fiind declarată monument al naturii din 1933 și ocrotită. Floarea reginei poate fi întâlnită în Munții Maramureșului și Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău
Floarea-reginei () [Corola-website/Science/306428_a_307757]
-
1000 locuitori). , situată la 1676 km nord-est de Sydney (Australia), este o insulă de natură vulcanică (curgeri de lavă bazaltică), având în vecinătatea țărmului sudic două insule mai mici, nelocuite, Philip (de asemenea vulcanică, altitudinea max. 275 m) și Nepean (calcaroasă). Relieful insulei Norfolk este relativ accidentat, cu altitudinea medie de aprox. 110 m și două culmi ce trec de 300 m (Mount Pitt 318 m, Mount Bates 319 m). Cu excepția cîtorva areale, între care Kingston (în sud) și Cascade (în
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]
-
Natura a înzestrat spațiul carpatic al Trăscăului cu numeroase locuri interesante nu numai din punct de vedere științific, dar și turistic, numele unora având deja o mare rezonanță, precum cheile Turzii, Turenilor, Râmețului, Găldiței, Întregaldelor, Cetii, Aiudului, Ampoiței, apoi masivele calcaroase Bedeleu și Ciumerna, Colții Trăscăului și Piatra Cetii, peșterile Huda lui Papară, Poarta Zmeilor, Bisericuța, Liliecilor, marea dolină Vânătara, o serie de defilee ca cele ale Arieșului, Iarei, Hășdatelor etc., pentru a nu aminti decât câteva dintre ele. Existența unei
Munții Trascăului () [Corola-website/Science/305817_a_307146]
-
(Carso în italiană, Kras în slovenă) este o regiune calcaroasă aflată la frontiera dintre Slovenia și Italia. În Slovenia ocupă partea de sud-est iar în Italia cea de nord-est. Mai poate fi găsit și sub denumirea de Platoul Karst. Aici au fost studiate pentru prima dată formele de relief create
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]
-
structura: La insecte acest exoschelet are pe langă rolul de protecție, oferă și un punct exterior pentru înserarea mușchilor, împiedică pierderea apei corporale (împiedica dezhidratarea), sau jucând și rolul organelor de simț.La scoici exosecheletul este reprezentat din două vâlve calcaroase dure în interiorul cărora este protejat corpul moale al molustei.La lăcuste scheletul conține un strat subțire și dur,alcătuit dintr-o substanță organică rezistență,numită chitina.La răci rusta chitinoasa,pentru a fi mai dură este impregnata cu săruri de
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
sub 1.000 m, iar altitudinile cele mai mari sunt în Munții Semenic (Vârful Piatra Goznei) și Munții Almăjului (Vârful Svinecea Mare). sunt formați în mod predominant din șisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliș și roci vulcanice. Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: peșteri (Peștera Comarnic), chei (Cheile Minișului, Cheile Nerei, Cheile Carașului), cursuri subterane, izvoare carstice, văi seci. Pe fliș se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
forme reprezentative. La sud de zona Semenic-Anina se dezvoltă, pe Valea Nerei, Depresiunea Almăjului (Bozovici), o depresiune intramontană ca poziție; în sudul acesteia, Munții Almăjului, mai înalți, au la interferența cu Dunărea un relief spectaculos, îndeosebi în zona Cazanelor. Fâșia calcaroasă este continuată din Munții Aninei în Munții Locvei, iar la intersecția ei cu Valea Nerei s-au dezvoltat Cheile Nerei. Munții Banatului continuă spre nord-vest, dincolo de Depresiunea Caraș-Ezeriș (pe valea râului Caraș) cu Munții Dognecei, mai joși (615 m) și
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
1,8 km lungime și 3,5 km lățime, aceasta se desfășoară pe o suprafață de circa 6 km². În partea de sud, depresiunea este delimitată de culmea cristalină Măgura Dosului (948 m), iar la nord și nord-vest de către masivele calcaroase Glimeia Mică, Glimeia Mare, Glimeuțul și Oașul. se prezintă ca o cuvetă foarte largă, deschisă spre est și vest prin intermediul unor șei de eroziune. Înălțimea medie este de 700 m. Din punct de vedere hidrografic, Depresiunea Damiș este localizată în
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
este ansamblul fortificat situat pe dealul calcaros aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
alterarea substratului geologic și pedologic al cuvetei, la care se adaugă și procesele biologice care se desfășoară în masa de apă și la interfața apă-sedimente. În cazul acumulării BEZID, din substratul geologic al cuvetei, respectiv din concrețiunile grezoase-nisipoase cu lianți calcaroși se pot solubiliza elemente ca Fe și Mn, iar din formațiunile marnoase, azotiți, sulfați și sulfiți. Dar, intensitatea fenomenelor de levigare chimică a substratului geologic al cuvetei, este redusă în majoritatea cazurilor, datorită de regulă suprafeței mici de contact dintre
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
sunt denumite coloanele de stâncă din roci calcaroase dolomitice situate în partea de vest a SUA, formațiuni geologice care au luat naștere prin acțiunea de erodare a vântului. Aceste formațiuni au luat naștere în urmă cu 40 - 60 de milioane de ani pe platoul înalt stâncos din Colorado
Hoodoo () [Corola-website/Science/313128_a_314457]
-
de vedere geologic a munților Jură din Elveția și a Schwäbische Alb. Lanțul Jură se mărginește cu marginea de est a regiunii Nördlinger Ries până la cursul lui Main la Lichtenfels. Frankenalb este constituit în cea mai mare parte din roci calcaroase care s-au format în perioada jurasica prin sedimentare. Masivul este subdivizat în: cuprinde regiunea dintre Main și linia care unește Hersbruck - Sulzbach - Rosenberg, în centru găsindu-se Fränkische Schweiz cuprinde regiunea dintre Hersbruck și Schwarzer Laber. cuprinde regiunea dintre
Jura Franconiană () [Corola-website/Science/313175_a_314504]
-
naturală reprezintă o masă uriașă de calcare așezată pe cumpănă apelor dinspre Râul Crișul Alb și Arieș. Muntelui Valcan are o suprafață de 5 ha, acoperită de păduri, pășuni și poieni. Din punct de vedere geologic, muntele este un recif calcaros zoogen-coraligen, cu o textura în bancuri masive stratificate, de culoare galben-cenușie, cu resturi aglutinate de un ciment calcaros recristalizat. În fragmentele desprinse din pereții "Vâlcanului", se pot observa resturi fosile caracteristice pentru forma de corali, care au generat straturi uriașe
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
Valcan are o suprafață de 5 ha, acoperită de păduri, pășuni și poieni. Din punct de vedere geologic, muntele este un recif calcaros zoogen-coraligen, cu o textura în bancuri masive stratificate, de culoare galben-cenușie, cu resturi aglutinate de un ciment calcaros recristalizat. În fragmentele desprinse din pereții "Vâlcanului", se pot observa resturi fosile caracteristice pentru forma de corali, care au generat straturi uriașe de calcare în mîrile calde ale mezozoicului. Pentru valoarea să peisagistici și geologică, muntele a fost declarat monument
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
Poate fi străbătut cu piciorul în toate anotimpurile anului, cu multă ușurință. Muntele Vâlcan oferă excelente condiții pentru practicarea alpinismului. Partea să estică, în zona stâncăriilor, are trasee pitonate. De pe vârfurile "Căprăreasa" și "Caprifoiul" se văd: culmea teșita de origine calcaroasa a "Brădișorului", casele răzlețe ale cătunelor sau satelor Grohotele, Cornățel, Serbaia, Porcurea și Tarnița, coloanele poliedrice de bazalt ale Detunatelor, Dealu Mare, peste care trece șoseaua Zlatna - Abrud, Roșia Montană, Abrudul, Câmpeniul, chiar cetatea Devei spre sud și culmile Masivului
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
Muntele Vulcan este o parte componentă a Munților Abrudului, situați în sudul Munților Bihor. El se înalță în hotarul satului Buceș-Vulcan, la granița dintre județele Hunedoara și Albă. Acest masiv izolat, constituit din calcare jurasice albe, reprezintă resturile unei clipe calcaroase cu caracter recifal. Calcarele de aici păstrează numeroase urme de fosile, caracteristice pentru fauna de corali, care a generat straturi uriașe în marile calde ale erei mezozoice (Marea Tetis). Masă de calcar a muntelui se înalță de la bază cu aproximativ
Muntele Vulcan () [Corola-website/Science/314569_a_315898]
-
Egipt, iar restul de 25 % de Libia. Topografia regiunii este deluroasa cu în partea de sud-vest altitudinea regiunii ajunge la 1.000 de m. Din punct de vedere geomorfologic Deșertul Libian este privit ca un podiș (platou) format din roci calcaroase în partea de vest, Platoul Egiptean cu Gilf Kabir, Abu-Ras-Plateau și Abu-Said-Plateau. Nivelul apei freatice este mai aproape de suprafață în regiunile joase, unde apar oaze că de exemplu Oază Siwa (că. 180 km) care se află sub nivelul mării, la
Deșertul Libian () [Corola-website/Science/314596_a_315925]
-
Nambung - ar putea dispărea. Moluștele marine, precum scoicile patella, au constituit materia primă din care s-au format foișoarele. Aceste animale trăiau în mările calde de acum 700.000-120.000 de ani. Murind, cochiliile lor s-au transformat în nisip calcaros, iar acesta, transportat la țărm de valuri și vânt, s-a depus strat după strat, formând dunele de azi. În cele din urmă, date fiind iernile umede și verile calde caracteristice unui climat mediteranean, a apărut și vegetația. Dunele au
Deșertul foișoarelor () [Corola-website/Science/314629_a_315958]
-
origine este un culoar tectonic în care eroziunea diferențială s-a grefat puternic scoțând la iveală multe particularități morfologice. Culoarul este împărțit în trei sectoare: cel nordic situat între Bran și culmile din centru, sectorul central numit și sectorul gâlmelor calcaroase și sectorul sudic situat la sud de sectorul gâlmelor. Relieful carstic este bine definit prin prezența peșterilor, avenelor, cheilor, lapiezurilor, abrupturilor calcaroase și circulația carstică. În cadrul sectorului sudic al culoarului se întâlnesc trei depresiuni: Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței și Rucăr. Depresiunea
Culoarul Rucăr-Bran () [Corola-website/Science/313580_a_314909]
-
în trei sectoare: cel nordic situat între Bran și culmile din centru, sectorul central numit și sectorul gâlmelor calcaroase și sectorul sudic situat la sud de sectorul gâlmelor. Relieful carstic este bine definit prin prezența peșterilor, avenelor, cheilor, lapiezurilor, abrupturilor calcaroase și circulația carstică. În cadrul sectorului sudic al culoarului se întâlnesc trei depresiuni: Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței și Rucăr. Depresiunea Dâmbovicioara este situată la confluența dintre Valea Izvorului și Dâmbovicioara, între cheia Peșterii și cheile Dâmbovicioarei, fiind o depresiune tectono-carstică. Depresiunea Podul
Culoarul Rucăr-Bran () [Corola-website/Science/313580_a_314909]