1,492 matches
-
fapt consemnat și în pisania din 30 septembrie 1820. Aceasta a fost scrisă după lucrările de completare ce au făcut ca la 1816 să se ridice turnul-clopotniță și tinda. Are un plan dreptunghiular care cuprinde altar cu semicalotă, naos cu calotă semisferică și pronaos cu bolta cilindrică. Edificiul a fost pictat parțial, atât în interior, cât și în exterior, în două etape: între anii 1787-1790 de către meșteri necunoscuți, și în 1820 de zugravul Ioan Popa din Săliște. Patronul lăcașului de cult
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Grui, Săliște () [Corola-website/Science/323806_a_325135]
-
aflată în fața monumentului a fost refăcută în 1981. În timpul Revoluției din decembrie 1989, bustul împăratului Francisc I a fost vandalizat. Au fost trase câteva gloanțe în statuie, astfel că bustul a rămas fără nas și fără o mare parte din calota craniană. Bustul a fost dat jos de pe soclu și a stat până prin 1995 în curtea a doua a Muzeului Brukenthal, după care a dispărut de acolo și s-a crezut că a fost pierdut. În perioada mai-iulie 2004, la inițiativa
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
anumită perioadă geologică propice din viața planetei. La data la care Wells a scris "Războiul lumilor", Marte fusese deja observat prin telescop timp de trei secole. Galileo, în 1610, a observat fazele planetei, iar în 1666 Giovanni Cassini a identificat calotele glaciare polare. În 1878, astronomul italian Giovanni Schiaparelli a observat caracteristicile geologice pe care le-a denumit canali (termenul italian pentru conducte de origine naturală sau artificială). Termenul a fost tradus eronat în engleză și, de acolo, în alte limbi
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
american Percival Lowell. În 1895, Lowell a publicat cartea "Mars" în care specula pe marginea peisajului arid, muribund, care îi forțase pe locuitori să construiască o serie de canale cu lungimi de mii de mile pentru a aduce apă de la calotele polare în vederea irigării pământului arabil rămas. Pe această idee s-au bazat majoritatea ideile științifice legate de condițiile planatei roșii la care a avut acces Wells. Ulterior, observațiile făcute cu instrumente mai performante au demonstrat că ipoteza canalelor pline cu
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
nucleului planetei prin impact sau impactul cu un asteroid sau cometă suficient de mare să producă destulă căldură și gaze de seră. Imediat după încălzirea planetei, va apărea și apa. Apa există deja pe Marte în stare solidă, planeta având calote glaciare și un lac înghețat. De asemenea, se crede că la o anumită adâncime, unde este mai cald, se poate găsi apă chiar și în stare lichidă. Apa de pe Marte, spun specialiștii, e cel mai posibil să fie toxică, aceasta
Colonizarea planetei Marte () [Corola-website/Science/324262_a_325591]
-
marțiene", Bradbury menționează influența literară a seriei Barsoom și a romanului "Winesburg, Ohio" a lui Sherwood Anderson. Cadrul marțian prezent în majoritatea povestirilor - o planetă deșertică străbătută de canale gigantice construite de o civilizație antică pentru a aduce apă din calotele polare - este un scenariu prezent în mai multe opere SF ale începutului de secol XX și își are originea în primele observații prin telescop făcute asupra planetei Marte de astronomii secolului al XIX-lea, cărora li se părea că văd
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Jos, bisericile din Arpașu de Jos și Arpașu de Sus și biserica din Colun. Pictura bisericii din Țichindeal este cea originală și se crede că s-a executat cu întreruperi timp de 13 ani. Cercetând desfășurarea iconografică, găsim în centrul calotei Dumnezeu Tatăl, înconjurat de îngeri. În registrul următor sunt scene din viața Mântuitorului. Printre alte icoane: „Sfânta Treime la stejarul Mamvri”, „Duminica Tomii”, „Mironosițele la Mormânt”, „Vedenia lui Petru din Alexandria” și „Duminica Orbului”. Pe semicalotă, spre răsărit, în Sfântul
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
1912-1913, a fost învățător la Grădiștea și Iosif Andreescu, mai târziu Prefect al județului Vâlcea. În anul 1945 a fost înființat primul Gimnaziu unic din județul Vâlcea. ( Arhivele Statului București, Fondul Arhivistic Cumpănașu ). La liceul Grădiștea au funcționat ca profesori Calotă Ion, mai târziu, profesor universitar, lingvist; Roman Ștefan, mai târziu profesor universitar, poet; Andrei Alexandra, mai târziu Director al Bibliotecii Județene Gorj, Andrei Pătru, mai târziu avocat Baroul Gorj, etc. În anul 1972, Grădiștea face obiectul unui studiu, inițiat de
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
În biserică se intră pe o ușă aflată în partea de sud. Prima încăpere este pridvorul, despărțit de pronaos printr-un perete. Aici se află scările de lemn, în spirală, ce duc în turnul bisericii. Deasupra pronaosului se află o calotă semisferică. Pronaosul este separat de naos prin coloane dreptunghiulare, abia profilate în zid, pe care se sprijină coloanele transversale de sub bolta naosului. Altarul este semicircular în interior, bolta sa formând un sfert de sferă. Pereții interiori ai bisericii sunt zugrăviți
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
însă respectă proporțiile 1:4:9. Clarke propune ipoteza că viața s-ar fi dezvoltat pe satelitul Europa sub stratul de gheață care-i acoperă suprafața, presupunând că activitatea tectonică a planetei permite existența apei în zonele adânci, sub o calotă extrem de groasă de gheață. Transformarea planetei Jupiter într-un soare apropiat de satelit duce la creșterea temperaturii medii la suprafață, ceea ce determină topirea ghețurilor. Astfel, creaturile din adâncurile oceanelor europane pot ieși la suprafață. Asemănătoare ființelor acvatice terestre, acestea își
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
brută și bolovani de râu, cu ziduri groase de 1,40-1,50 m, străvechea biserică, închinată praznicului „Înălțării Domnului”, este alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară (7,90 x 5, 10 m), boltită semicilindric, și un altar decroșat, prevăzut cu o calotă sferică. Pe baza planimetriei, edificiul a fost inclus în categoria monumentelor ecleziastice în stil romanic; portalul vestic, în arc frânt, face trimitere însă la arhitectura gotică. Lăcașul, acoperit integral cu șiță, este lipsit de turn; clopotnița a fost elevată separat
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
formă semicirculară. Intrarea în biserică se face pe ușa situată pe latura nordică, pe sub turnul-clopotniță. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul este îngust și are deasupra sa turnul-clopotniță. Pronaosul este acoperit cu o calotă sferică sprijinită pe patru arce în consolă. El este luminat printr-o fereastră cu ancadrament de piatră situată pe latura sudică. În peretele sudic al pronaosului se află o ușă scundă de brad pe unde se accede la o scară
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
vestici ai naosului, de o parte și de alta a deschiderii, se află două icoane mari (Iisus Hristos și Fecioara cu Pruncul) care datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Naosul are la partea de sus o calotă ce se sprijină pe arce dublouri, având baza ornamentată cu un brâu zimțat în relief. Cele doupăabside laterale sunt semicilindrice în interior și dreptunghiulare în exterior, fiins străpunse în ax de o fereastră terminată în semicilindru. Altarul este separat de
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Coiful a fost descoperit în anul 1928 în satul Coțofenești, comuna Poiana Vărbilău, județul Prahova, de către un elev al școlii primare din localitate. Este o piesă din aur masiv, cântărind 770 grame, aproape intactă. Îi lipsește doar partea superioară a calotei, în rest, nici un detaliu de decor nu este deteriorat. Coiful de aur a fost adus inițial la Muzeul Național de Antichități, din București, și păstrat acolo până în 1970, fiind expus în prezent la Muzeul Național de Istorie a României, în
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
de tezaur. Coiful de la Poiana Coțofenești este datat în jurul anilor 400 î.e.n. Foarte probabil, obiectul a aparținut unui rege geto-dac - căpetenie a unei formațiuni politice autohtone constituită în zonă, pe la sfârșitul secolului V, începutul secolului IV i.e.n. Coiful are o calotă de aur împodobită cu șapte rânduri paralele de nasturi conici radiați, are pe marginea inferioară un chenar de linii spirale punctate, care încadrează patru plăci acoperite cu reliefuri. Cea din față reprezintă o pereche de ochi holbați, cu sprâncene duble
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția: Tabla de aur utilizată pentru producerea coifului de paradă de la Coțofănești are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, în partea de la bază, până la numai 0,76 mm, în zona superioară calotei păstrate. Corpul principal al coifului de paradă de la Coțofănești are înălțimea totală de 24,32 cm, având diametrul interior, în zona mediană (în zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) și de numai 13,5
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
coifului de paradă de la Coțofănești are înălțimea totală de 24,32 cm, având diametrul interior, în zona mediană (în zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) și de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei. La 30 decembrie 1988 a fost lansată o marcă poștală cu valoarea nominală de 5 lei, cu inscripția "Coif traco-getic Coțofenești-Prahova", care reprezintă o imagine a coifului din semiprofil-stânga. La 24 decembrie 1999, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă
Coiful dacic de la Coțofenești () [Corola-website/Science/327143_a_328472]
-
și economic ce intră în componența multor ziduri din localitate. Rosturile sunt de mortar foarte tare de 5 cm grosime. Pridvorul este deschis, susținut de zece coloane masive de cărămidă și arce trilobate. Sistemul de boltire este compus dintr-o calotă semisferică care se sprijină pe două arce laterale. Accesul se face pe axul principal al pridvorului și pe partea laterală de sud. Pridvorul este dreptunghiular pe toată lățimea bisericii, având cinci arcade în față, două spre nord și unul spre
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
câte un tirant de stejar. Acestea se sprijină pe zece coloane, inclusiv cele două angajate în zid. Coloanele sunt așezate pe un soclu masiv întrerupt la intrarea din față și spre sud. Pronaosul de plan dreptunghiular este acoperit cu o calotă semisferică de cărămidă, susținută de două arce laterale, sprijinite pe console. Arcurile late est-vest nu se prelungesc pe un singur plan până în pereții nord și sud, ci sunt întărite numai în partea dinspre calotă pe o lățime de 60 cm
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
plan dreptunghiular este acoperit cu o calotă semisferică de cărămidă, susținută de două arce laterale, sprijinite pe console. Arcurile late est-vest nu se prelungesc pe un singur plan până în pereții nord și sud, ci sunt întărite numai în partea dinspre calotă pe o lățime de 60 cm, partea lor laterală fiind la un nivel mai ridicat. Deasupra pronaosului se deschide clopotnița pătrată, având câte două firide pe fiecare latură, în arcade cu semicercuri subîntinse fiecare de câte un tirant de gorun
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
colțul dinspre nord-vest. Scara este amenajată în peretele nordic anume mai gros prevăzut. Între naos și pronaos se află un zid plin cu o deschidere boltită la mijloc. Naosul prezintă două abside laterale semicirculare, boltirea fiind de asemenea realizată din calote semisferice. Naosul are o calotă foarte aplatizată pe patru arcuri susținute pe patru stâlpi care formează un pătrat în partea centrală. Altarul este de formă semicirculară, boltit cu o semicalotă. Tot aici găsim proscomidiarul săpat în masivul de zidărie. Spațiul
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
amenajată în peretele nordic anume mai gros prevăzut. Între naos și pronaos se află un zid plin cu o deschidere boltită la mijloc. Naosul prezintă două abside laterale semicirculare, boltirea fiind de asemenea realizată din calote semisferice. Naosul are o calotă foarte aplatizată pe patru arcuri susținute pe patru stâlpi care formează un pătrat în partea centrală. Altarul este de formă semicirculară, boltit cu o semicalotă. Tot aici găsim proscomidiarul săpat în masivul de zidărie. Spațiul diaconiconului este sugerat de o
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
menționând aceste cifre statistice și ne putem da seama de gruparea compactă și peisajul prin excelență lacustră al acestei regiuni. În ceea ce privește originea depresiunilor lacustre, aceasta este comună cu cea a tuturor lacurilor din câmpiile karelo-rusă și germano-poloneză, adică glaciară. Imensa calotă glaciară ce a acoperit aceste regiuni a lăsat, după retragerea și topirea ghețarilor, un relief morenic, cu multe neregularități în care s-a adunat apa. În urma analizelor, efectuate asupra depozitelor lacustre, s-a determinat vârsta acestor lacuri, aceasta estimându-se
Districtul Lacul Mazurian () [Corola-website/Science/329265_a_330594]
-
fost înglobate ca material de construcție două cruci vechi de piatră, una cu inscripție slavă nedatată, iar cealaltă din anul 1790. Absida are o boltă informă, greu de definit, un compromis între o boltă a vela (curbură dublă) și o calotă pe pendentive, reprezentând în plus și o inflexiune în sensul profilului longitudinal. În interior, diferențierea etapelor de construcție este accentuată prin faptul că pictura veche, originală, se păstrează numai pe pereții și pe bolta vechiului naos. Suprafețele porțiunilor adăugate în
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
piatră monolit. Naosul este acoperit cu o turlă octogonală, iar în partea dinspre apus cu o boltă cilindrică (în aceasta porțiune a fost amenajat un cafas de lemn). Pronaosul, de două ori mai larg decât lung, este acoperit cu o calotă sprijinită pe arce și console pe care se ridică o clopotniță octogonală. Naosul și pronaosul sunt despărțite prin trei arcade inegale sprijinite pe doi stâlpi cilindrici. Tâmpla este de zid și nu merge până la boltă. Turlele au proporții înalte și
Biserica „Buna Vestire” din Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/334924_a_336253]