2,791 matches
-
o pauză pentru o țigară“, trăsese câteva fumuri. La început, firesc, se înnecase, dar când era ger afară, fumul îl încălzea inducându-i o stare de calm. În ultima vreme, fără a face exces, își amintea de viciul deprins printre camarazi. - Bună, Ioane! Îl vizita un alt învățător tânăr, de a cărui prietenie se bucura. - Bună seara. Mă bucur să te văd. Priveam cerul, încercam să număr stelele... - Ai aflat de numirea lui Armand Călinescu în fruntea guvernului? - Da. Mai știu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Cu siguranță, Iașul însemna pentru el “acasă“. Domnule, sunt ofițer în armata regală română, port răspunderea ostașilor care mă-nsoțesc, după ce-i duc la regimentul nostru, voi fi liber să iau decizia cea mai corectă. Civilul voi să le spună ceva camarazilor, renunță, dând semnificativ din mână: - Nu vrei să rămâi, văd. Poți pleca, dar află că podul de peste Prut este în mâna Armatei Roșii, nu știu cum îl vei trece! “S-ajung până acolo, ș-om mai vedea“, gândi. Grupă imediat soldații pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
bine orientat pentru destinația inițială apărarea și rezistența îndelungată în caz de atac. Primi, cu o inexplicabilă neîncredere în curier, ordinul transmis de mareșalul Antonescu: “Români, vă ordon, treceți Prutul!“. În seara zilei de 21 iunie 1941, după discuții cu camarazii din alte unități, transmise ordinul încheietorului său de pluton, un plutonier T.R., și el neîncrezător în veridicitatea ordinului. Până atunci circulaseră zvonuri despre o eventuală recucerire a Basarabiei, însă zvonurile tot zvonuri erau. Soldații, rupți de lângă ai lor, interpretau diferit
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
convingă c-au înțeles - era o chestiune de viață și de moarte - îi ascultă ca la școală, dăscălindu-i iar și iar, până fu convins că știau cum să se comporte sub ploaia de artilerie. ,,Au înțeles, dar neprevăzutul? Spaima, camaradul căzut aproape, îi va lăsa să gândescă, să-și amintească sfaturile lui?” Trecură Prutul prin apa repede, care ajungea c-o palmă mai jos de umeri. Neștiind să înoate, paradoxal, traversarea îi păru mai periculoasă decât luptele cu arma în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a doua oară. Informațiile circulau repede. Pe-nserat se știa că va fi liniște. Sergentul dispăru pe la ora nouă, stârnind iar îngrijorare în companie. Puteai crede că misiunea de dimineață, și bomba care-i fusese destinată, îl marcaseră prea mult. Unii camarazi îl bănuiau de trădare. Da, numai că dezertare se chema dispariția lui, fiind și o pierdere pentru companie, și o palmă dată locotenentului și tuturor ofițerilor din unitate. Pentru prevenirea altor situații similare, fu întărită paza prin suplimentarea posturilor de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
destine s-au zădărnicit în ultima vreme... Cui îi pasă cum trec ei prin viață? - Așa-i, dar n-avem ce face. Apropo’, îl știi pe Neculai, soldatul care-i tot din Mateuți. Mi-a repovestit ce auzise de la un camarad, convingându-mă că-n război, judeci altfel. ,,Aveam, pe când eram elev la școala militară din Bacău, un locotenent, un om tare rău. Marea lui bucurie era să-și chinuie subordonații, abuza de puterea pe care i-o dădeau gradul și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
funcția. Îți dau un exemplu. Știi că acolo, ca să ieși în oraș duminica cu bilet de voie, trebuia să prezinți mai întâi locotenentului armamentul și ținuta, toate impecabile. N-aveam încotro, ne supuneam, respectam regulamentul. Într-o zi, baioneta unui camarad n-a fost destul de bine lustruită, după părerea locotenentului. Urmarea, toți cei găsiți în neregulă fură pedepsiți să execute de 72 de ori comenzile “Drepți“ și “Culcat“, în curtea unității. Trebuie să știi că abia plouase și-ți închipui cum
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
1. Situații educative- sporturi colective Dorința sa de a participa activ în grupul de joc incită copilul săși descopere abilitățile operative care trec prin cele mai bune organizări ale schemei sale corporale. Jucătorii încearcă să se descurce mai bine decât camarazii lor pentru a stabili propia lor valoare. Competiția la copii rămâne o activitate care corespunde unei certe nevoi de afirmare de sine. Dar grija propriei eficacități nu depinde de statutul său în grup, trebuind să permită deplasarea interesului său spre
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
3. Situații educative- sporturi colective Dorința sa de a participa activ în grupul de joc incită copilul săși descopere abilitățile operative care trec prin cele mai bune organizări ale schemei sale corporale. Jucătorii încearcă să se descurce mai bine decât camarazii lor pentru a stabili propia lor valoare. Competiția la copii rămâne o activitate care corespunde unei certe nevoi de afirmare de sine. Dar grija propriei eficacități nu depinde de statutul său în grup, trebuind să permită deplasarea interesului său spre
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
meu, s ar fi spurcat de la început, măcar la broască; dar eu pot să jur că n-am pus broască-n gura mea - până târziu, în ziua de Sfântul Dumitru, când am gustat și eu un singur picioruț, de la un camarad italian. Avea o carne străvezie ca gelatina și mi a fost greață trei zile; încolo, era bună.“ Scoicile se mai mâncau și de nevoie, în perioadele de foamete: chiar relativ recent, adică în primăvara anului 1947, populația comunei Mălușteni din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
joacă mai mult din imaginație decât din memorie; care compune, jucând, tot ceea ce spune; care știe să-l secondeze pe cel cu care se găsește pe scena teatrului: adică își combină atât de bine cuvintele și acțiunile cu cele ale camaradului cu care intră pe loc în întreg jocul și în toate mișcările pe care i le cere celălalt, astfel încât să facă pe toată lunea să creadă că erau deja înțeleși. Nu același lucru se întâmplă cu un actor care joacă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actor care joacă numai din memorie: el nu intră niciodată pe scenă decât ca să debiteze cât mai repede ce-a învățat pe de rost și de care este atât de preocupat, încât, fără să ia seama la mișcările și gesturile camaradului său, își vede de drum, într-o furioasă nerăbdare de a se elibera de rol ca de o povară care îl obosește mult. Putem spune că genul acesta de comedianți sunt ca niște școlari, care vin să repete tremurând o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se simțea În stare să vorbească despre Johannes. — Din păcate, nu sunt prea multe de spus, zise ea. — Cum s-a Întâmplat? — Tot ce știu e că a fost ucis În timpul unui raid aerian asupra Madridului. A venit unul dintre camarazii lui să-mi spună. Din partea Reichului, am primit un mesaj de un rând În care scria: „Soțul dumneavoastră a murit pentru onoarea Germaniei“. Din punctul de vedere al unui porc, mi-am zis eu. Ea sorbi din cafea și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care îl rănisem pe Bobby De Witt și, după câteva zile de parteneriat temporar, ne distram vorbind amîndoi stricat în germană ca să ne omorîm timpul între două interogatorii. Pe mine Fritzie mă săpunea mai puțin și se purta ca un camarad - unul cu răutatea-n sânge. Vorbea mult despre Dalia și râvnita lui avansare la gradul de locotenent, dar nu pomenea nimic despre înscenări și, de vreme ce n-a încercat niciodată să mă atragă într-o acțiune ilegală, iar rapoartele lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai iese. Eu vreau să fac ceva important. Nu mă pot Împiedica de aceste fleacuri. Am procedat foarte bine că i-am Întors spatele. Să se Învețe minte. Să nu mă mai plictisească. Sunt sătul de gâsculițe. Rămân un bun camarad cu ea, dacă vrea să discutăm idei. Îmi iau În fiecare după-amiază, când ies de la bibliotecă, o idee și mă plimb doar cu ea pe străzi. Atunci nu văd pe nimeni. Mulți colegi mă Înjură crezând că mă fac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
interesat deloc ca femeie; aș putea spune că a fost atât de vicleană să se prezinte În fața mea În ipostaza de... hermafrodit. M-a uimit la ea tranșanța tonului și Înjurătura băiețească, astfel că am considerat-o un fel de camarad, În nici un caz o amantă. Era Îmbrăcată aproape totdeauna În pantaloni de sport și În tunici cât mai largi, care să-i ascundă orice urmă de feminitate; pe munte, prin rezistență și curaj, se manifestă ca un bărbat, dar azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ocazia să sesizez aceste mesaje secrete ale privirii, nu mă simt prea bine; nu mă bucură faptul că-mi sunt adresate mie. Încep chiar să mă irite. Nu vreau să existe nici un echivoc. Când uită să se comporte ca un camarad de facultate, A. mă plictisește. I-o spun. Se crispează. Dincolo de aceste incidente „amoroase“, excursia a fost splendidă. Am notat că, de câte ori Își atingea mâna de a mea, tresărea vizibil și și-o trăgea rapid Înapoi. I-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
încruntându-se ușor. - Așteaptă. Nu cred că m-ai înțeles. Hai să bem o cafea împreună. Chiar cred că m-ai plăcea dacă m-ai cunoaște. - Nu te baza pe asta, râse unul din colegi. „Masculul feroce” se întoarse către camaradul său și îi arătă degetul mijlociu. Chiar în acel moment, Sachs primi un mesaj pe telefonul mobil de la Lincoln Rhyme. Mesaj care de altfel începea cu „URGENT!!!”. - Trebuie să plec, spuse ea. - Fără cafea? - Nu am timp acum. - Bine. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Weir, răspunsese Jeddy Barnes, asta e o întrebare foarte bună. Eu aș spune să-i ucideți de-aia. Și Malerick încuviințase din cap cu o mină foarte îngândurată; știa că niciodată nu trebuie să-ți privești cu condescendență publicul sau camarazii. - Păi, nu mă deranjează să le omor și pe ele, explicase el. Dar nu ar fi mai logic să le las în viață? Cu excepția cazului când ar prezenta un risc - de exemplu, riscul de a mă identifica? Sau cazul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu. Deși avea și el dubii dacă nu cumva spusese ceva. Vreun comentariu sau poate vreo rugăciune. Se întoarse la masă, unde avocatul său se uita pe o foaie care conținea mai multe nume și numere de telefon, pe care camarazii lui Constable din Canton Falls le obținuseră ca răspuns la întrebările despre ce pune la cale Weir și unde s-ar putea afla. Roth era puțin tulburat. Tocmai aflaseră că un bărbat înarmat încercase să-l ucidă pe Grady chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-și mâna pe brațul femeii. - Păi, ia să vedem, cam pe când să fi fost? Cred că în mai ’70, poate ’71. Nu sunt sigură în privința anului, asta să știi, dar sunt sigură că era luna mai. Unchiul tău și niște camarazi din armată tocmai se întorseseră din Vietnam. - A fost soldat? Asta n-am știut. - Ah, îi stătea foarte bine în uniformă. Acolo avusese parte de vremuri groaznice. Vocea îi deveni serioasă. Cel mai bun prieten al unchiului tău fusese omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de soldați, capetele lor abia Îțindu-se dintre urzici și trestiile de zahăr sălbatice. O Întreagă companie de soldați japonezi se odihnea pe acest vechi cîmp de luptă, de parcă și-ar fi Întregit rîndurile cu morții altui război, fantome ale foștilor camarazi ridicați din mormînt și Înzestrați cu uniforme și rații proaspete. Își fumau țigările, clipind În lumina nefamiliară a soarelui, cu fețele Întoarse spre zgîrie-norii din centrul Shanghai-ului, ale căror firme de neon străluceau dincolo de orezării. Jim privi Înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca un pește care ar fi Încercat să iasă din cer. În zilele următoare, Jim Încercă din nou să se predea japonezilor. Ca și colegii lui de școală, disprețuia pe oricine se preda - accepta fără rezerve preceptele stricte ale Anuarelor Camarazilor -, dar a te preda dușmanului era mai dificil decît părea. Acum Jim era obosit mai tot timpul, căci se plimba mult cu bicicleta pe străzile nesigure ale Shanghai-ului. Soldații japonezi care păzeau Country Club-ul și curtea din fața Catedralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lanțuri și sîrmă ruginită, spre corpurile răpănoase ale celor trei vase carbonifere. Jim se ținea după el, imitînd mersul agresiv al americanului. În sfîrșit, Întîlnise pe cineva care l-ar fi putut ajuta să-și găsească părinții. Oare americanul și camaradul lui din timonerie Încercaseră și ei să se predea? Toți trei laolaltă ar fi fost prea mulți pentru ca japonezii să nu-i observe. Un vechi camion Chevrolet era parcat sub elicea celui mai mare vas carbonifer. Intrară În carenă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Perechi de gărzi Înarmate patrulau pe șoseaua de perimetru, tăind aerul sumbru cu baionetele lor. Două avioane de transport cu un singur motor erau parcate la marginea cîmpului. Însoțit de echipa lui de la sol, un pilot japonez vorbea cu doi camarazi, ofițeri În uniformă. Pilotul arătă spre camion cînd acesta trecu duduind iar Jim se gîndi că, probabil, el, Basie și doctorul Ransome erau gata să fie duși cu avionul din Shanghai și că În curînd Își va găsi părinții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]