2,383 matches
-
cortului, dincoace de perdeaua dinăuntru; 23. și a pus pe ea pîinile, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 24. Apoi a așezat sfeșnicul în cortul întîlnirii, în fața mesei, în partea de miază-zi a cortului; 25. și i-a așezat candelele, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 26. Apoi a așezat altarul de aur în cortul întîlnirii în fața perdelei dinăuntru; 27. a ars pe el tămîie mirositoare, cum poruncise lui Moise Domnul. 28. A așezat perdeaua la ușa cortului. 29
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
să aibă a lua în toți anii câte 160 de lei pe anu din vama cea mare domnească, însă giumătate de bani de Crăciun și giumătate de bani la Paști să fie sfintei Mitropolii de ceară și de undelemnu de candele peste an... Cum și pentru școli să aibă purtare de grijă, atât pentru slovinească cât și pentru ce grecească. Și încă de vreme ce sânt 2 aicea, în oraș în Iași,...să fie dator mitropolitul...a avea purtare de grijă și necontenită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
închisese orice orizont de așteptare și ieșire în lumea idealurilor noastre, căci nu de puține ori nu ne mai simțeam decât umerii sortiți să ducă piatra de moară a istoriei vitrege! Savel închide fereastra, se duce la icoana de deasupra candelei mereu aprinsă, să-i mulțumească Maicii Domnului că i-a înțeles rugăciunile și că l-a ținut în viață s-așeze și el pe hârtia posterității: O viață închinată adevărului Într-o zi, cu vocea lui blândă, m-a rugat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
istoriei și că glasul lor ferește vremurile de ticăloșie și de paragină.” În ,,Toamnă” realizează un superb tablou poetic în proză acestui bogat anotimp, pentru că ,, Toamna a venit pe vârful degetelor și s-a urcat pe nevăzute în copaci aprinzând candele cu mii de culori în biserica mea, cu altar de privighetori și de grauri și de mierle și... chircite, zilele adorm ca babele pe la porți și pe prispe și, spre final, navetiștii chirfosesc glodurile cu gândul la bucățica lor de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
școlar fiind, mă aflam la o serbare de sfârșit de an școlar și când una din elevele excepționale ale școlii recita cu patos artistic următoarele versuri despre luptele de la Turtucaia: „Copiii mei, copiii mei/ Când treceți seara la culcare/ Și candelele-n tremurare/ Vă ning pe creștete văpaia/ Rugați-vă și pentru cei/ Care-au căzut la Turtucaia”. Aceste versuri abia mai târziu le-am recunoscut ca fiind ale lui G. Tutoveanu. Cum fuseseră mulți priponeșteni participanți la Turtucaia și unii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ntinerește cu toate comorile în câmpul care-nverzește, și leagă rodu-n livezi și leagănă florile. Îmi vine să scriu fără oprire un imn de laudă Celui de Sus alungând răul din amintire suntem mai aproape cu toți de Iisus. Aprind candela, îmi fac rugăciunile, de mulțumirea din sufletul meu ca să mai văd și mâine minunile de după ploaia lui Dumnezeu. 2012 O fată simte nevoia să spună S-au dus vacanțele, ca apa-n nisip se-ntorc speranțele, cam slabe la chip
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Mamă - Fiecare mănăstire și biserică are în interiorul ei o icoană de suflet, o icoană încărcată de istorie și sfințită cu rugăciunile cuvioșilor, căutată de pașii pelerinilor ce mereu au cercetat-o cu evlavia cuvenită. Chipurile răsărite din icoane, luminate de candele nestinse și îndreptate mereu spre noi au îmblânzit timpuri apăsătoare și au întărit nădejdea în inimi încercate de valurile vieții. Câte ar putea povesti o astfel de icoană !? Câte rugăciuni fierbinți au fost așezate în fața ei, câte lacrimi au udat
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
sfințit chiliile, iar faptele lor minunate au rămas ca pildă de urmat pentru generațiile de monahi ce vor veni. Tăcuți, smeriți, neștiuți de nimeni, dar uniți cu toată lumea prin rugăciune, călugării din Mănăstirea Secu, din toate timpurile, au păstrat aprinsă candela credinței și a pocăinței. Părinții care au viețuit în această obște monahală, în decursul celor patru sute de ani de existență, au fost numeroși, de cele mai multe ori ascunși de privirile uneori indiscrete ale oamenilor. Mulți dintre ei sunt sigur că sunt
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
netrecătoare și aducătoare de nenumărate bucurii. Majoritarea dintre noi, în toate vremurile și în toate timpurile, conștientizăm cât este de importantă prezența sfinților în viața noastră. Căci aceștia nu numai că ne îndeamnă permanent prin pilda vieții lor să aprindem candela gândului bun, ci sunt și maeștri neîntrecuți în știința sufletului. Sfinții ne îndeamnă să facem totul cu Dumnezeu, să ascultăm de Dumnezeu și să fim fii lui Dumnezeu, nu fii păcatului. Lucrarea poruncilor și rugăciunea ne dau pofta de a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
reprezentant al mănăstirilor și parohiilor spre a o duce de unde este fiecare. Bucurii sfinte și mulțime de emoții curate ne-au cuprins inimile tuturor celor ce eram prezenți la acest eveniment istoric. Asemenea fecioarelor celor înțelepte care și-au gătit candelele lor și au intrat cu Mirele în cămară la nuntă, așa și noi fiecare ne-am primenit repede candelele, felinarele și lumânările și am pornit la drum pecetluiți de o cruce sfântă și o smerită rugăciune. Până la Fălticeni am fost
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ne-au cuprins inimile tuturor celor ce eram prezenți la acest eveniment istoric. Asemenea fecioarelor celor înțelepte care și-au gătit candelele lor și au intrat cu Mirele în cămară la nuntă, așa și noi fiecare ne-am primenit repede candelele, felinarele și lumânările și am pornit la drum pecetluiți de o cruce sfântă și o smerită rugăciune. Până la Fălticeni am fost ajutați de o mașină a Poliției cu girofarurile aprinse, ce ne-a ușurat mult circulația pentru a ajunge la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a Utreniei și a Ceasurilor, a avut loc Sfânta Liturghie, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei înconjurat de un sobor de 10 preoți și diaconi, în Paraclisul „Sf. Nicolae“ al Mănăstirii Secu, la lumina candelelor și a lumânărilor, într-o atmosferă smerită de rugăciune. La sfârșitul Sfintei Liturghii a avut loc slujba Parastasului pentru monahii români plecați la Domnul. A urmat Sinaxa cu stareții și starețele din Arhiepiscopia Iașilor, în trapeza Mănăstirii Secu, prezidată de
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta rugăciunii celei de veghe și de lumină a candelei celei din inimă, între bătrânele ziduri ale chinoviei Secului a marelui Varlaam Mitropolitul și a tot marelui Sfânt Paisie, dimpreună cu 109 șirul din veac al părinților aci nevoitori pentru mântuirea lor și a toată lumea ... Mari și minunate sunt lucrurile
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
titular al Academiei Oamenilor de Știință București, Mebru al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere din Paris 134 27 iulie 2001 Mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns din nou în acest sfânt lăcaș de închinare, perlă a creștinismului românesc, candelă așezată între acești munți semeți, în peisajul pitoresc al Țării Moldovei. Liniștea sufletului și împlinirea spirituală am reușit să o descopăr în Sfânta Mănăstire Secu. Îl rog pe bunul Dumnezeu să mă învrednicească să mai poposesc în această casă a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
înaintași ai locului dau putere și frumusețe mănăstirii. Dumnezeu, Sfânta Treime să binecuvinteze această mănăstire, pe cei care ostenesc într-însa și pe cei care vin întru numele Domnului. Amin. Anonim 19 august 2004 În mijlocul munților această mănăstire este o candelă veșnic aprinsă pentru toți credincioșii. Shy De Yu - Shaolin - China * 26 august 2004 Un loc plin de sfințenie, în care poți să-ți îmbraci sufletul într-o taină albă cu ajutorul sfintelor rugăciuni. O parte din sufletul meu va rămâne veșnic
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
din toate generațiile, trebuie să stea întotdeauna cu ei și numai ca om al altarului și al amvonului și, prin urmare, ca păstor care caută omul în lumina Lumânării pascale și care luminează calea vieții creștine cu lumina „celor șapte candele”, cum le plăcea lui Ioan XXIII și lui Ioan Paul I să numească cele trei virtuți teologale și cele patru virtuți cardinale. Deci, preotul nu poate lua locul laicului în politica activă și directă; pentru aceasta, într-adevăr, nu a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
În plus, purta la panglica pălăriei un mic pămătuf ornamental (cum poartă vânătorii) făcut din hârtie de ziar tăiată iscusit cu foarfeca. De câte ori omul acela întorcea capul, culoarea funerară a nasului său de argint sclipea stins, ca o lumină de candelă deasupra unui mort, stârnind în cei din preajmă, odată cu mediocra satisfacție că ei sunt normali, o intensă melancolie. Când a dat cu ochii de mine, omul mi-a zâmbit blând și m-a salutat ridicând un deget. L-am salutat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
foarte îngăduitoare cu neștiința străinului, care e drumul și cum ar putea să facă să nu înghețe la noapte. Îi puse în brațe o pătură tocită și-i dădu, învelită în ștergar, o bucată mare de pâine de la părintele. O candelă s-o folosească pe post de lampă. Nu-i spuse că părintele o îndemnase cu glas moale să nu se lase amăgită de toți netrebnicii orașului, asta nu-l interesa pe străin. Bărbatul mulțumi și zâmbi cu dinții lui ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi fost atât de frig. Mă durea totul, din cap până-n picioare, până-n picioarele ude. O baie fierbinte, o supă fierbinte sau un vin fiert cu scorțișoară sau măcar un ceai. Pâinea primită o mâncasem de la primii pași, pe toată. Candela era stinsă. Trebuia s-o aprind, trebuia să fac focul în încăperea ca gheața. Oare biserica o fi descuiată? Acolo nu se poate să nu ardă măcar o lumânare. Am ieșit iar, m-am târât până la intrare, era ferecată. Am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rupt hârtia. Înăuntru îmi pusese o cutie de chibrituri cu bețe mari și groase, și o cruciuliță. Dumnezeu e treaz, mi-am spus. Dumnezeu să te ajute! îmi spusese femeia. Trebuia să fiu atent să nu irosesc chibriturile. Am pregătit candela, am închis iar ușa, să nu vină vreo pală de vânt, mi-am frecat mâinile îndelung, pentru că aveam degetele înțepenite, apoi am luat, pipăind ca un orb, un băț de chibrit și l-am frecat, cu îngrijorare, de zgrunțurii mari
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
luat, pipăind ca un orb, un băț de chibrit și l-am frecat, cu îngrijorare, de zgrunțurii mari. Bățul s-a rupt. Abia după mai multe încercări cu mâinile mele nerăbdătoare, am izbutit. A apărut o flacără și, înclinând ușor candela am reușit s-o aprind, deși mi-am ars degetele. Dar n-am simțit arsura, era o lumină care mă liniștea. Era lampa mea. Am putut să văd obiectele din jur: câteva pensule, niște cufere goale de piele, vechi, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
piele, vechi, cu căptușeala ruptă, pietre de toate mărimile, haine zdrențuite, o sticlă goală, murdară, o mătură de nuiele, un ciocan, cuie și lucruri pe care nu le știam după nume. Le-am folosit totuși. Mi-am încălzit mâinile la candelă, apoi am strâns pietrele și am făcut din ele o vatră în care am pus hârtia ruptă a pachetului - era de ziar - și căptușeala smulsă de pe geamantane. M-am muncit o vreme să rup nuielele din mătură și-am făcut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a dezghețat puțin, iar fumul a năvălit afară prin spărtura ferestrei. Am adunat zdrențele de pe jos și le-am pus pe scândura priciului, apoi, în paltonul primit de la Petre și în pătura primită de la Epiharia, m-am culcat. Am lăsat candela să ardă. În urma mea, neînțeleasă, se stingea cea mai lungă zi a vieții mele. N-am adormit imediat, în ciuda epuizării, probabil fiindcă mi-era sete. Vedeam, amestecate, fragmente de oraș. Drumul până aici fusese un labirint. Știam, cu aproximație, direcția
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în voia soartei. A trebuit ca doctorul-tată să-i facă injecții și s-o adoarmă zile în șir, cum se trezea, cum voia să plece după fetița ei, cerea o doză dublă morfină care s-o adoarmă definitiv. De-atunci candela de pe mormântul fetiței nu se stingea niciodată, avea ea grijă de asta, în drumuri dese pe care nici unuia din copii nu i se dădea voie s-o însoțească. Îi vorbea mereu și-i spunea: dacă ești în rai să fii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară busuioc uscat și mintă Împlu casa de-o mireasmă pipărată și prea sfântă. 675O beșică-n loc de sticlă e lipită-n ferăstrue, Pintre care trece-o dungă mohorâtă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]