1,966 matches
-
specială. Nu, n-ai să întorci capul niciodată după ea pe stradă și mă îndoiesc chiar că în tinerețe i s-a întîmplat prea des ceva asemănător. N-are nimic de vampă în înfățișare. Cred că secretul ei stă în candoare. O candoare sinceră altoită pe o fantezie de gangster. Este absolut autentică în relațiile cu Mirciulică, se uită împreună la televizor, își împart dulciurile etc. și în același timp pune la cale cele mai neașteptate năzbâtii. Iar treburile astea sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
n-ai să întorci capul niciodată după ea pe stradă și mă îndoiesc chiar că în tinerețe i s-a întîmplat prea des ceva asemănător. N-are nimic de vampă în înfățișare. Cred că secretul ei stă în candoare. O candoare sinceră altoită pe o fantezie de gangster. Este absolut autentică în relațiile cu Mirciulică, se uită împreună la televizor, își împart dulciurile etc. și în același timp pune la cale cele mai neașteptate năzbâtii. Iar treburile astea sânt concomitente, înțelegi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Goya în Muzeul Chiusbaian, adică la câteva zeci de metri de locuința prietenilor dumneavoastră, soții Miga. Nici că se putea ceva mai potrivit. Melania luă un fursec și-l mestecă mecanic. Părea uluită, arborase cea mai veritabilă expresie de candoare ultragiată. ― Cine a scornit istoria asta? Doar nu Florence! Ea ține la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a inventat. De altfel, mi-ar plăcea să cunosc individul care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru că este supremul dar de care trebuie să ne bucurăm”. (p.40) Cartea apare într-o ținută grafică ireproșabilă iar buchetul de lăcrămioare de pe ultima copertă simbol al primăverii naturii și al purității vieții adaugă un plus de prospețime și candoare conținutului volumului pe care îl străjuiește. Ion N. OPREA CĂLĂTOR CĂTRE O SUTĂ DE ANI Există părerea, nu a multora, că nu poți fi creator de producție literar-artistică decât până la vreo 50 de ani. În consecință, după împlinirea acestor ani
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai mult de atât. În schimb, printre înghițiturile din sorbet și pepene, acesta îmi răspunse cu dezinvoltură: „Oh, credem că totul se rezumă la douăzeci și cinci până la treizeci de ani până în momentul când vom rămâne definitiv fără petrol.” Eram șocat de candoarea răspunsului său. „Adevărat, asta este tot?” „Da,” îmi răspunse el, „aproximativ treizeci de ani. Numai dacă, bineînțeles, vom descoperi mai multe rezerve.” „Care sunt șansele să le descoperim?” am întrebat eu. „Întotdeauna există o șansă.” Prânzul a continuat. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
l-a făcut a fost să își scoată un pistol de 9 mm, care ieșea la iveală din costum. Strecurându-l pe masă cu dezgust, se plânse: „Asta mi-au făcut teroriștii ăștia.” Am fost mai mult decât surprins de candoarea lui. Încă nu am ajuns acolo - încă nu avem în SUA secretari de cabinete care să se năpustească cu tirul de câte șase gloanțe în plină desfășurare a mitingurilor, cel puțin nu până în acest moment, din câte știu - dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Încetinitorul (și nu numai cu ea!). Am dat peste o notă scrisă În 1965: „În ziua În care mi-am dat seama că pe femei le interesa corpul meu, am fost cu adevărat uimit“. E un lucru notat cu toată candoarea de către un băiat de douăzeci și patru de ani, care nu-și revenea din uluirea că atrăsese atenția și meritase mîngîierile a două dansatoare clasice deprinse cu alte musculaturi masculine decît a lui! Mă socoteam inteligent și habar n-aveam că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să simți și tu ceva plăcere. Nu îmi dau seama cu ai putea să faci așa ceva dacă nu ai avea și ceva plăcere din asta. ă De ce ții neapărat să mă faci să sufăr? ă Prostii! De ce nu există niciodată candoare între un bărbat și o femeie când vine vorba despre lucrurile astea? Nu îți dai seama? Nu este intenția mea să te judecă. Nu am niciun drept. Însă urăsc ipocrizia. Eu vreau să înțeleg. Eu vreau să cunosc adevărul. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
copil, adolescent, tânăr. În pozele mai vechi, Matthew avea părul mult mai Închis la culoare și arăta extrem de rău În toate, aproape că-i venea să râdă. — Ești cel mai puțin fotogenic om din câți am cunoscut! exclamă Kitty cu candoare. Arăți mult mai bine În realitate. Energia și farmecul tău nu se văd În nici una dintre fotografii. E incredibil! Păcat! — Asta e fosta mea prietenă, am fost Împreună nouă ani. Kitty se uita pe furiș la poză, așteptându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cadoul de rigoare. Ar fi fost ciudat să nu-i cumpere frumoasei sale partenere ceva. — Bill, Îți mulțumesc, dar ar fi prea personal. De-abia ne-am cunoscut, jucăm noi rolul cuplului perfect În seara asta, dar... Îi zâmbi cu candoare... nu suntem un cuplu. Ca și cei doi cântăreți ciudați de pe scenă, noi doar jucăm rolurile lui Romeo și al Julietei În seara asta. — Poate vom deveni, răspunse el cu Încrederea bancherului de succes. Am avut o medie de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
orașe. Spun că scopul justifică mijloacele și-și propun să Încurajeze antisemitismul, atât pentru a-i ține sub control pe evreii săraci, cât și pentru a-i sensibiliza pe creștini la nenorocirile lor (costisitor, zicea Diotallevi, dar eficient). Afirmă cu candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sticlă de apă În barul și camera de lectură cu lambriuri Întunecate. Pe rafturi se găsesc volume legate cu numere din revista săptămînală a clubului, scrisă de membri pentru membri. Într-un număr din 1891, un judecător scrie, În deplină candoare, că este dispus să-i ajute pe membrii care ar putea ajunge la el În tribunal acuzați fiind de orice fel de crimă, acuzație pentru care recomandă „un sejur prelungit În Orient“. Cu toate acestea, „Înstrăinarea afecțiunii unei amante“ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în pielea goală...” - conțin destui germeni ai insolenței dadaiste. Poemele erotice ale lui Vinea au un „ce” liric, magic incantatoriu („Ioana“, „Fira“). În poemele lui Tzara („Am sădit în corpul tău“, „Prietenă Mamie“ ș.a.), lirismul se naște din aliajul de candoare sentimentală jucată și distanță ironică, pe o melodie cînd fracturată (scurtcircuitările eliptice de tip parole in libertá), cînd ieșită parcă dintr-o cutie muzicală. Apropiate de sensibilitatea unor Jean Cocteau, T.S. Eliot sau Apollinaire, poemele lui Vinea sînt, prin excelență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ilustrează, prin ricoșeu, însăși poetica integralistă. Rolul imaginii pure, dinamismul, fuziunea dintre magie și tehnologie, fotogenia, caracterul „popular” de „artă colectivă”, sintetică, sincretică și „internațională” sînt elemente care nu încetează să fascineze imaginarul colaboratorilor revistei. Filmul mut e privit cu candoarea descoperirii unui teritoriu poetic miraculos. Nu mai avem de-a face, ca la Contimporanul, cu o admirație orientată „constructivist” spre filmele abstracte ale lui Hans Richter sau Wiking Eggeling. Integraliștii își manifestă și ei prețuirea pentru „filmul pur”, poetic, necomercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de stoluri negre de corbi. Viscolul a despuiat copacii din pădure, smulgând frunzele vajnicului stejar ce rezistaseră cât putuseră. Pierind de-acum culoarea ierburilor din pricina chiciurii, câmpiile și pădurea au încremenit, și, drept fundal, arcada munților a apărut în toată candoarea ei. Țăranii înfrigurați colindau cu capcanele lor pentru prins păsări și iepuri. Și longobarzii au inaugurat vânătorile de iarnă, eu însumi omorând cu sulița doi dami și un cerb. Faroald și Rotari se întreceau în vânătoarea cu șoimul sau își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
are putere, acea parte a vieții numită copilărie. Acum îi înțeleg pe cei mari de ce se gândesc cu atâta nostalgie și duioșie la copilărie, de ce își doresc ca măcar pentru o clipă să redevină copii. Copilăria este un mugur de candoare, o minunată floare în care noi ne construim cele mai frumoase visuri, în care dorințele noastre se transformă în realitate. Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare și soare. De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de voi până acum! Consider că imaginația este mult mai puternică și mai importantă decât cunoașterea. De ce? Pentru că știința este limitată, iar imaginația, nu. Șuncă Valentin-Bădel, clasa a VII-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator. Pânișoară Elena-Ștefania Candoarea unui amurg de vară în ochii unui adolescent Motto: ”Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău pe care, altfel, le ia vântul“ (Nicolae Iorga) Vară iar... Fiica cea mai strălucitoare cu gene firave de mărar, ochi de mărgăritar și cercei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au văzut nevoiți să ne prezinte. Eichmann își scria povestea vieții, exact cum scriu eu acum povestea vieții mele. Acest bătrân uliu jumulit, care are de explicat șase milioane de omoruri, mi-a adresat un zâmbet cucernic. Se arăta cu candoare interesat de opera lui, de mine, de paznicii din închisoare, de toată lumea. S-a uitat la mine zâmbitor și mi-a spus: — Nu sunt furios pe nimeni. — Fără îndoială așa și trebuie, l-am aprobat eu. — Îți voi da un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
profesor, să se Însoare cu dragostea-i dintâi. Însă securitatea, instituție eminamente demonică, prin arestarea lui Octav la 24 iunie 1958 (va fi, apoi, condamnat la 15 ani de muncă silnică), se opune unirii celor doi tineri, aflați la vârstele candorii (ea avea 17 ani iar el 20 de ani). Ioan Bjoza (tatăl lui Octav), plin de indignare, Îi Înjură pe judecători, În față, că i-au condamnat feciorul, pentru care cutezanță va fi arestat. Întâmplarea va face ca, după cinci-șase
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
leac. Cu toate astea era capabil să stea nemișcat când se transmitea „Teleenciclopedia“, mai ales la secțiunea despre comportamentul animalelor, care Îl fascinau. Da, da, era un copil ! Ce descoperire ! Janet nu putea fi altceva decât iubit ! Însă, cu toată candoarea sa, Janet avea darul de a „ghici“ omul. Extrem de abil, după câteva minute de stat de vorbă cu cineva, timp În care discuta lucruri generale, aparent lipsite de Însemnătate, era capabil să ghicească cu maximă acuratețe calitățile, defectele și intențiile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ea suficient de puternică pentru a salva pe cineva ? În plus, din cauza noii cotituri spre business pe care a apucat-o totul, un nou concept, profesionalismul În artă, a Înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea decât profesionalismul, care e totuși o formă benignă de lipsă de talent, e virtuozitatea. Virtuozitatea e beția de talent, fărĂ fond. Cineva care Își risipește talentul În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
leac. Cu toate astea era capabil să stea nemișcat când se transmitea „Teleenciclopedia“, mai ales la secțiunea despre comportamentul animalelor, care îl fascinau. Da, da, era un copil ! Ce descoperire ! Janet nu putea fi altceva decât iubit ! însă, cu toată candoarea sa, Janet avea darul de a „ghici“ omul. Extrem de abil, după câteva minute de stat de vorbă cu cineva, timp în care discuta lucruri generale, aparent lipsite de însemnătate, era capabil să ghicească cu maximă acuratețe calitățile, defectele și intențiile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ea suficient de puternică pentru a salva pe cineva ? în plus, din cauza noii cotituri spre business pe care a apucat-o totul, un nou concept, profesionalismul în artă, a înlocuit orice urmă de entuziasm, de sinceritate și, prin urmare, orice candoare sau stângăcie sunt taxate cu malițiozitate. Dacă stau și mă gândesc, mai rea decât profesionalismul, care e totuși o formă benignă de lipsă de talent, e virtuozitatea. Virtuozitatea e beția de talent, fără fond. Cineva care își risipește talentul în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cuvintele ei pure, neviciate, deși îi venea destul de greu. - Mulțumesc, draga mea! Ești o fetiță tare drăgălașă... Dar pe tati al tău cum îl cheamă? Știi? Știu..., că mi-a spus mami, răspunse ea cu vocea-i limpede, plină de candoare. - Da? Și cum a spus mami? - Pe tati al meu... îl cheamă... Tinu... Iustin s-a oprit din mers. A încercat să întindă brațele în care Daniela părea că se simte foarte bine, desfăcându-le pe ale Marian Malciu ei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
veni vremea când ai să ai acest prilej. Relațiile sentimentale dintre cei doi erau din ce în ce mai aprinse. Felix o căuta pe Otilia cu oarecare imprudență, o ruga cu ochii și o săruta furtiv. Fata nu-l respingea, dar dădea gestului o candoare fraternă, făcea astfel încît orice abuz era înlăturat. Felix îi vorbea cu ochii la masă, se așeza alături de ea și o prindea de mâini, iar fata îl mustra cu blândețe. Moș Costache îi surprinse într-o zi sărutîndu-se, dar nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]