11,903 matches
-
detaliu. Mai bine verifica de zece ori decât să riște ca ceva să nu funcționeze conform planului. Dirijase personal așezarea dispozitivului la gura peșterii. Îl potrivise foarte atent cât mai aproape de aceasta verificând totodată ca spațiul rămas să permită închiderea capacului. Își amintea foarte bine cum decursese prima lui întâlnire cu duhul. Se considera singurul în stare să rămână peste noapte la pândă, în așteptarea bestiei. Hotărâse să facă acest lucru tot în autoturismul de teren Toyota. Îi verificase etanșeitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu primul pas, tot planul său depindea de capturarea duhului. Dispoziția ca pe parcursul nopții, nimeni să nu iasă afară din clădiri, o menținuse în vigoare. Insistase să meargă singur pe platou, el și numai el se aventura acolo, ca să declanșeze capacul capcanei. Deși nu se aștepta să se ofere nimeni să-l însoțească, nu se putu opri să-i disprețuiască nițel pe ceilalți, văzând că toți se codesc s-o facă. Era mai bine așa, odată bestia capturată, avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu erau mai mult de trei metri. Gura întunecată a acesteia se căsca neagră în fața lui. Nenorociții aleseseră locul foarte bine, la apus, vâlva urma să intre direct peste el, iar Boris, aflat la adăpost în cabina Toyotei, va declanșa capacul de îndată. De acolo de unde se afla, nu-și putea da seama când soarele urma să coboare sub linia orizontului. Oricum, nu mai era mult până atunci, cel mult o jumătate de oră. Trebuia să facă ceva dacă nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
frecându-și încheie turile rănite. De acum era liber, și trebuia să se gândească la ce are de făcut mai departe. Se apropie prudent de ieșire, încercând să cântărească situația în care se afla. Nu se putu opri să examineze capacul mobil al capcanei. O balama solidă îl prindea de corpul propriu zis. Atât cât își putea el da seama, rușii făcuseră o treabă bună, ingenioasă chiar. Pe toată circumferința corpului cilindric se afla un guler în care capacul se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să examineze capacul mobil al capcanei. O balama solidă îl prindea de corpul propriu zis. Atât cât își putea el da seama, rușii făcuseră o treabă bună, ingenioasă chiar. Pe toată circumferința corpului cilindric se afla un guler în care capacul se așeza perfect. Un inel de cauciuc era fixat în interiorul gulerului pentru a asigura închiderea etanșă. În partea de jos, de sub garnitura de cauciuc ieșea o ureche din oțel beton. Același lucru îl văzu și pe buza chepengului, formând împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot trupul. Acum, vâlva era ieșită cu totul din peșteră. Se adunase în ghemul acela pe care Cristian și-l amintea foarte bine. În curând avea să se năpustească asupra lui. O prelungire fluidă se desprinse timid apropiindu-se de capacul capcanei. Părea că pipăie construcția metalică. Inima lui Cristian bătea frenetic, gata să îi spargă pieptul. Acesta era sfârșitul. Protuberanța mai zăbovi preț de o clipă după care se retrase cu o viteză incredibilă și vâlva dispăru din dreptul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde îl pierduse. Ultima dată îl avusese dimineață, pe drumul spre vale, când fusese lovit în moalele capului de omul lui Godunov. Fără îndoială că îi căzuse din mâini acolo, în pădure. Vâlva era de acum la intrare chiar sub capac. Putea să-i simtă prezența amenințătoare chiar în fața sa. Închise ochii strâns, încordându-se ca un arc. Era speriat dar pregătit pentru orice. Îi trecuse chiar prin minte să se repeadă spre ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
învăluie. Întinse în față toiagul, ridicându-l deasupra capului. Ca și cum s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moment în care, vrând-nevrând, îl va răzbi oboseala și va adormi. Nici nu voia să se gândească ce se va întâmpla atunci. Se hotărî să se apropie de ieșire. Nu-și făcea nici o iluzie, dar trebuia să încerce să deschidă capacul. Poate că va reuși să învingă rezistența arcului puternic ce îl acționa, ținându-l închis. Cu toiagul întins în față, se strecură pe lângă bestia ce continua să rămână nemișcată. Nu ajunsese încă la chepeng, când, auzi afară niște zgomote slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să îi trimită pe cei doi la peștera bestiei, poate că ar fi izbutit să scape. Nu trebuia de cât să îi determine să deschidă capacul capcanei de sus. Mai departe era treaba duhului pe care îl ținea captiv în cilindrul metalic. Nu avea nici o îndoială, inspectorul acela despre care vorbea Pop, era mort de mult. Trebuia însă să îi facă să creadă că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urcă în mașina de poliție și porni la drum. Imediat ce luminile din spate se pierdură în întuneric, Boris reîncepu să-și pună planul în aplicare. Dacă voia să scape cu viață, trebuia să se grăbeas că. Din momentul în care capacul capcanei se deschidea, duhului nu-i va lua mult până să ajungă la ei. Pe bătrân probabil că îl va mistui în mai puțin de un minut, după care se va repezi la vale. Dacă îi găsea acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o îndese în gura lui Boris. Nu te grăbi, spuse repede mercenarul, văzând că agentul nu glumește, comisarul este în pericol. Containerul de sus este plin cu un gaz toxic care se va scurge spre noi de îndată ce el va deschide capacul. Trebuie să ne punem la adăpost fără întârziere. Cel mai bine este să intrăm în mașina mea. E etanșă, am verificat eu, perso nal, acest lucru. Olteanul rămase pe loc, zguduit de ceea ce auzise. Stătea în fața lui Godunov, cu batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l convingă atât pe el cât și pe agentul Pohoață să uite de cele câteva ceasuri petrecute acolo. Imediat ce lucrurile se liniștiseră, se grăbise să urce la peștera vâlvei. Remorca și containerul erau nemișcate. Se plimbase în jurul ei, cercetând încuietoarea capacului. Totul părea a fi în ordine, nimic nu se schimbase. Urcase pe platforma remorcii și își plimbase mâinile pe suprafața metalică, rece și dură. Vâlva era înăuntru, peretele vibra ușor, ca și cum, dincolo de suprafața dură, un lichid dădea în clocot. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într-un rînjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mîinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcîndu-se brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
incinerației este ilustrat pe Valea Berheciului, la Bărboasa, în comuna Oncești, la punctul numit „Gălănești”, în partea de apus a bazinului Dunavățului. Au fost identificate 93 morminte, câteva cu inventarul complet, celelalte fiind distruse în urma lucrărilor agricole. Urnele funerare cu capac au fost lucrate la mână, în tehnica La Tèneului geto-dacic, sau la roata olrului. Urnele funerare de la Băișoara are analogii cu cele descoperite la Poenești, la Bărboasa unde ritul funerar este incinerația, la Poenești este atât incinerația, cât și inhumația
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
hazlie. Unul dintre elevi a găsit o cioară, răbegită de frig, aproape înghețată și a pus-o în pupitrul colegului Dudu Gh., singurul țigan din școală. În clasă, cioara s-a dezmorțit și la intrarea profesorului, cum era obiceiul, ridicau capacul pupitrului și scoteau cărțile și caietele. Cioara eliberată a zburat spre geam, spre uimirea și disperarea elevilor. Toți se așteptau ca profesorul să izbucnească, dar a zâmbit și a spus: Ce, mă Dudule, ți-au venit rudele ?! Scoateți pasărea!” Singura
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mare, cu patru picioare, obișnuită de 80-90 cm lățime, pe care se puneau la sărbătorile mari bucatele pregătite. La capătul patului, unde dormea mama era o ladă de lemn în care mama ținea lucrurile bune pentru îmbrăcat de sărbători. Peste capacul lăzii (era de fapt o ladă de zestre - n.a.) se așezau pături, toate din cânepă, din lână, plapuma cea bună și perina deasupra. Pe pereți erau, la est și la vest, două țoale mici de lână. Peretele de la sud avea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata, cu gura căscată. Cred că nu l-am văzut niciodată atît de fericit cum mi s-a părut a fi În clipa aceea. Fără nici un cuvînt, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fecioara de la Lourdes. Atîta tot. — Trebuie să existe pe undeva o cheie de la camera asta, am zis. — O fi avînd-o administratorul. Uitați ce-i, eu zic că mai bine plecăm și... Ochii mi-au căzut pe cutia muzicală. Am ridicat capacul și acolo, blocînd mecanismul, am găsit o cheie aurită. Am luat-o, iar cutia muzicală și-a reînceput chinchetul. Am recunoscut o melodie a lui Ravel. — Asta trebuie să fie cheia, am zîmbit eu către portăreasă. — Auziți, dacă Încăperea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
generale de orbire albă de acum patru ani, eu am orbit, inspectorul a orbit, soțul dumneavoastră a orbit, dumneavoastră nu, vom vedea dacă în acest caz se confirmă vechea zicală care spunea Cine a făcut cratița i-a făcut și capacul, Atunci, despre cratițe e vorba, domnule comisar, întrebă pe un ton ironic soția medicului, Despre capace, doamnă dragă, despre capace, răspunse comisarul în timp ce se retrăgea, ușurat că adversara sa îi furnizase răspunsul pentru o ieșire mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a orbit, dumneavoastră nu, vom vedea dacă în acest caz se confirmă vechea zicală care spunea Cine a făcut cratița i-a făcut și capacul, Atunci, despre cratițe e vorba, domnule comisar, întrebă pe un ton ironic soția medicului, Despre capace, doamnă dragă, despre capace, răspunse comisarul în timp ce se retrăgea, ușurat că adversara sa îi furnizase răspunsul pentru o ieșire mai mult sau mai puțin elegantă. Avea o ușoară durere de cap. Nu au luat prânzul împreună. Fidel tacticii de dispersie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vom vedea dacă în acest caz se confirmă vechea zicală care spunea Cine a făcut cratița i-a făcut și capacul, Atunci, despre cratițe e vorba, domnule comisar, întrebă pe un ton ironic soția medicului, Despre capace, doamnă dragă, despre capace, răspunse comisarul în timp ce se retrăgea, ușurat că adversara sa îi furnizase răspunsul pentru o ieșire mai mult sau mai puțin elegantă. Avea o ușoară durere de cap. Nu au luat prânzul împreună. Fidel tacticii de dispersie controlată, comisarul le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
echipajul i-a urmat În aceeași prăpastie, șopti Dante. Să Încercăm mai degrabă să aflăm câte ceva despre corabie. Se uită În jur. În fundul cabinei, fixat de perete, era un scrin Întărit cu benzi de fier. Forțând cu vârful dăgii, smulse capacul din țâțâni. Înăuntru se afla un caiet Învelit În piele. Probabil jurnalul de bord. După o privire sumară, Îl vârî și pe el În traistă. Duhoarea descompunerii devenise insuportabilă. Fu cuprins de un atac de tuse violentă, În timp ce senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un mod neașteptat, semn că lada nu era un simplu adăpost, ci era cu siguranță Întărită. În cele din urmă, cu un pocnet, una din verigi cedă. Priorul scoase lanțul cu repeziciune și apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, trase capacul cu un gest hotărât. Înăuntru, lada era complet goală, cu excepția micului postament din mijloc, acoperit de o țesătură. Dante se lăsă pradă unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]