1,468 matches
-
7.000 de oameni, acesta fiind cel mai mare număr de prizonieri luat după Campania din iarnă. După înfrângerea ungurilor în , a devenit evident că Revoluția Maghiară nu mai putea învinge, iar ungurii nu mai putea obține nici un avantaj prin capitularea lor. Orice altă încercare maghiară de a câștiga o bătălie nu a mai avut succes. Bătălia de la Timișoara a fost ultima luptă majoră a Revoluției Maghiare. Armata maghiară s-a retras în dezordine și doar jumătate dintre supraviețuitori au ajuns
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
fost completă în 1760, când , în ciuda pierderii Quebec în Bătălia de la Sainte-Foy, britanicii au fost capabili să prevină sosirea corăbiilor franceze în Bătălia de la Restighouche când armatele mărșăluiau în Montreal din trei părți. În septembrie 1760, Guvernatorul Vaudreuil a negociat capitularea cu generalul Amherst. Amherst a respectat cererea ca fiecare resident francez care alege să rămână în colonie să fie liber și să continuă să-și mențină tradiția romano-catolică și să-și păstreze proprietățile. Britanicii au tratat francezii bolnavi și răniți
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
fost distruse. Generalul Schmidt a trimis un mesaj de conciliere comandantului olandez, generalul Winkelman, care avea să capituleze la scurtă vreme după aceasta, la cartierul său general din Rijsoord, un sat din sud-estul Rotterdamului. Clădirea școlii unde olandezii au semnat capitularea a fost transformată mai târziu întru-un mic muzeu. Forțele armate olandeze nu dispuneau de mijloacele necesare respingerii bombardierelor - aviația militară olandeză își încetase practic existența chiar la începutul conflictului, iar artileria antiaeriană fusese mutată să apera Haga. Atunci când germanii
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
apariției "han"-ului, structura societății și asuprirea țăraniilor de către nobilii Yangban. "Han"-ul și-a pus amprenta asupra culturii, în special prin șamanismul coreean sau pansori. Savantul japonez Kimura susține că evenimentele istorice moderne cum ar fi eliberarea Coreei după capitularea Japoniei de către aliați nu de către Armata Coreeană de Eliberare, războiul din Coreea și împărțirea națiunii în două state au afectat cultura, dând poporului coreean o frustrare de ,lipsă a unei istorii glorioase” și contribuind la apariția acestui "han" nerezolvat. În
Han (cultural) () [Corola-website/Science/332502_a_333831]
-
unul din principalele personaje ale dialogurilor lui Platon. În timpul scurtei răsturnări oligarhice din anii 411-410 Critias evită să se angajeze politic, apoi pledează pentru rechemarea lui Alcibiade la Atena, fiind exilat în 406, după căderea în dizgrație a acestuia. După capitularea Atenei în Războiul peloponesiac, este unul din principalii autori ai instituirii "Regimului oligarhic al celor 30 de tirani", impunându-se în scurt timp ca element extremist dominant și organizaor al unei sângeroase terori (printre cele 1500 de victime se numără
Critias () [Corola-website/Science/332523_a_333852]
-
asigurat atingerea obiectivului operațional al "Fall Gelb" - încercuirea celor mai puternice armate aliate, inclusiv a Corpului Expediționar Britanic. Bătăliile care au urmat au distrus restul armatei terestre franceze și au alungat forțele britanice de pe continent, care a avut ca rezultat capitularea Franței din iunie 1940. Pe 10 mai 1940, "Wehrmacht" a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia. Înaintarea germană în Olanda a fost constantă, chiar dacă nu întotdauna conform planului. Până pe 12 mai, elemente ale Grupului de Armată B se apropiau de orașele
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
orașul nou. Comandourile au încercat să se strecoare pe străzile înguste și să iasă în zona rurală din vecinătate, dar au fost în cele din urmă încercuiți. După ce și-au terminat muniția, militarilor britanici nu le-a rămas decât opțiunea capitulării. Nu toți membrii comandourilor au fot luați prizonieri. Cinci dintre ei au reușit să ajungă în Spania neutră, de unde s-au reîntors în Anglia. Cele mai multe vedete rapide au fost distruse în timpul intervenției și ardeau pe râu. Prima vedetă din coloana
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
că, puținele minți lucide rămase la vârful liberalilor își dau bine seama că „neamțul" nu mai poate reprezenta decât cel mult o „frână trasă" pentru PNL, nicidecum o „locomotivă". Astfel că inclusiv în sânul PNL se fac calcule despre posibila „capitulare" a aparatului de partid către Clotilde Armând, văzută drept o „Firea de dreapta", disponibilă să se bată chiar cu mijloacele actualei primărița a Capitalei. Prinși la mijloc Interesant este însă că, spre deosebire de victoria surprinzătoare a „neamțului", purtat pe umerii diasporei
Ascensiunea lui Clotilde Armand pune pe gânduri structurile informative by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/102878_a_104170]
-
Robert E. Lee, comandantul forțelor sudiste depusese armele cu câteva zile înainte în fața lui Ulysses Grant și acum președintele S.U.A. aștepta vești din Carolina de Nord despre capitularea lui Joseph E. Johnston. Ziarele anunțau că președintele și soția vor asista la comedia ”Vărul nostru american”, la teatrul Ford alături de generalul Grant și soția sa. Ulysses Grant La 11 dimineața, Lincoln a ținut o ședință de guvern la care
Asasinarea și ultimele clipe din viața lui Abraham Lincoln - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102128_a_103420]
-
francez a acceptat ca maghiarii să vorbească numai în numele lor propriu și nu și al celorlalte naționalități ale statului ungar. Din viitoarea Convenție au fost eliminate toate chestiunile politice, aceasta urmând să fie expresia unui armistițiu eminamente militar, în baza capitulării Armatei Austro-Ungare. Deși mareșalul Mišić a solicitat substituirea în zona ocupată a funcționarilor statului ungar cu funcționari sârbi, această condiție nu s-a regăsit în documentul final. "„Articolul 1”" a stabilit o linie de demarcație de la sudul căreia guvernul ungar
Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 () [Corola-website/Science/337640_a_338969]
-
mareșalul Ion Antonescu l-a informat pe acesta că guvernul sovietic era dispus să stabilească legătura cu el, cerându-i să ordone predarea trupelor române de pe Frontul de Est. Mareșalul a arătat, în răspunsul său, imposibilitatea morală de a accepta capitularea necondiționată, atât timp cât România dispunea încă de însemnate forțe militare, iar Germania a ajutat România în momente critice. Convorbirile româno-sovietice de la Stockholm între reprezentanții oficiali ai celor două țări au fost reluate la 12 aprilie 1944. Guvernul sovietic a transmis condițiile
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
În perioada următoare a locuit Castelul Mannheim și în castelul său la Rohrbach (Heidelberg). În următoarea jumătate a anului castelul a fost alternativ în mâna prusacă și franceză. Sub protecția prusacă a început evacuarea bunurilor prin Kaiserslautern la Mannheim. După capitularea trupelor franceze în Mainz, armata se întoarce prin valea Glanului. Pe 28 iulie 1793, seara palatul a fost incendiat. În dimineața următoare francezii s-au retras, iar populația din jur a început, să jefuiască ce a mai rămas. Focul a
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
au fugit din oraș au fost degradați și trimiși ca simpli soldați să lupte pe [[frontul de răsărit (al doilea război mondial)|frontul de răsărit. Von Schwerin era dispus să capituleze. Pe 13 septembrie însă, chiar înainte de trimită actul de capitulare pe care îl semnase, von Schwerin a primit ordinul să organizeze un contraatac și să străpungă liniile acestora la sud-vest de oraș. Generalul s-a conformat ordinelor primite și a organizat operațiunea folosind unitățile de [[panzergrenadier]]i. Încercarea de capitulare
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
capitulare pe care îl semnase, von Schwerin a primit ordinul să organizeze un contraatac și să străpungă liniile acestora la sud-vest de oraș. Generalul s-a conformat ordinelor primite și a organizat operațiunea folosind unitățile de [[panzergrenadier]]i. Încercarea de capitulare a lui von Schwerin nu s-a finalizat, de timp ce documentul său nu a fost trimis aliaților. În schimb, acest document a ajuns în mâinile lui [[Adolf Hitler]], care a ordonat ca generalul să fie arestat. La comanda defensivei
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
este fără pilot, fiind, în esență, o fantomă de război. Într-o acțiune militară ulterioară, într-un sat abandonat, Naideonov se angajează în luptă cu Tigrul Alb. Acesta din urmă este deteriorat, dar nu distrus, și reușește să scape. După capitularea Germaniei Naziste, ofițerul îl îîntâlnește pe Naideonov și încearcă să-l convingă că războiul este terminat, dar acesta din urmă nu este de acord, spunând că războiul nu se va sfârși cu adevărat până când Tigrul alb nu este distrus. În
Tigrul alb (film din 2012) () [Corola-website/Science/336744_a_338073]
-
fi posibil. La 28 mai mai rămăseseră în cartier mai puțin de 50 de combatanți evrei apți pentru luptă. Sub presiunea populației civile istovite și din grija pentru viața ei, comandantul cartierului, Moshe Rusnak, a semnat după amiază actul de capitulare. Locuitorii s-au adunat în piața Batey Hamahasse, înainte de a părăsi cartierul. Bărbatii au fost luați prizonieri de către iordanieni. În total 341 luptători și locuitori evrei din cartierul evreiesc au căzut prizonieri în mâinile iordanienilor. Restul locuitorilor au fost izgoniți
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
rutier. Datorită unghiului de tragere care defavoriza atacul, germanii au reușit să apere clădirea cu ușurință. Soldații olandezi au fost obligați să se retragă datorită tirurilor precise de mortiere. Luptele au intrat într-un impas, care avea să continue până la capitularea olandezilor de pe 14 mai. Colonelul Scharroo—conștient că dispunea de efective reduse, cu care trebuia să respingă un atac puternic al germanilor - a cerut de la Haga să îi fie trimise întăriri importante. În zonă au fost trimise întăriri, cele mai multe venind
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
unde au amplasat mai multe mitraliere. Olandezii au răspuns imediat cu tiruri de mitraliere și mortiere. În scurtă vreme, vasul și instalațiile adiacente au fost incendiate. Germanii au părăsit în grabă vasul, care a continuat să ardă multă vreme după capitularea olandezilor pe 14 mai. Pe 12 mai, luptele au continuat. Deși olandezii nu au reușit să recapete controlul asupra orașului, germanii au fost supuși unor atacuri neîntrerupte. Ambele tabere au suferit pierderi mari, iar comandamentul german a început să fie
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
unui asemenea atac și considerau că era necesar doar un bombardament aerian tactic. Generalul Georg von Küchler, care conducea operațiunile din regiunea Olandei, i-a trimis instrucțiuni lui Schmidt să prezinte comandantului local olandez un ultimatum prin care se pretindea capitularea necondiționată a orașului. În dimineața zilei de 14 mai, generalul Schmidt a pregătit textul ultimatumului care trebuia înmânat comandatului militar al orașului Rotterdam. Textul ultimatumului a fost editat în olandeză. Trei negociatori germani au plecat să predea ultimatumul la podul
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Instrucțiunile primite de la Henri Winkelman indicau ca partea olandeză să fie retrimis comandantului german cu observația că numai un document semnat în mod corespunzător, cu precizarea gradului, funcției și numele comandantului poate fi considerat un document legitim de negociere a capitulării. Colonelul Scharroo a încredințat răspunsul aghiotantului, căpitanul J. D. Backer. În acest timp, Göring dăduse deja ordin "Kampfgeshewader" 54 (KG 54) - în componența căruia intra 90 de bombardiere Heinkel He 111 - să decoleze de la bazele din jurul orașului Bremen. Comandantul grupului
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
în numele generalului Winkelman de reprezentantul său, locotenent-colonelul Wilson. Generalul Winkelman a aprobat decizia lui Scharroo în după-amiaza aceleiași zile, după ce i-a fost comunicată de Wilson. Colonelul Scharroo, însoțit de aghiotantul său și un sergent-major, s-a dus să prezinte capitularea orașului. A fost întâmpinat de generalul Schmidt pe pod, iar Scharroo și-a exprimat indignarea față de încălcarea cuvântului unui ofițer superior al "Wehrmachtului". Generalul Schmidt—pentru care raidul "Luftwaffe" fusese o supriză neplăcută—nu a putut decât să replice „"Herr
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
un soldat SS. Între timp a avut loc o întâlnire între căpitanul Backer (reprezentantul oficial al comandatului olandez, colonelul Scharroo) și o delegație germană condusă de "Generalleutnant" Student. În timpul acestei întâlniri urmau să se ia decizii cu privire la aspectele finale ale capitulării. Scharroo refuzase să participe datorită a ceea ce el socotea că este o încălcare a cuvântului de onoare a comandanților germani. În continuare, Scharroo a refuzat orice contact cu oficialitățile germane. În același timp, olandezii au format o unitate militară cu
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
armata colonială din Congo Belgian, în perioada 1909-1914. Începutul Primului Război Mondial l-a prins în concediu acasă, astfel că a fost mobilizat pentru a lupta în Galiția, unde a ajuns comandant al Fortul Nr. XI „Duńkowiczki” din Fortăreața Przemyśl. Căzut după capitularea fortăreței, în 1915, în prizonieratul rus, a reluat, în 1917, lupta de partea Antantei , în cadrul Legiunii Cehoslovace, distingându-se ca unul dintre cei mai proeminenți ofițeri ai ei. În această calitate, a intervenit decisiv în câteva dintre momentele critice ale
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
comanda podurilor "Fortului X" în timpul primului asediu al Przemyślului, ulterior, preluând, treptat, comanda întregului "Fort XI" (cu câteva zeci de guri de foc de artilerie grea), subordonat fiind "Brigăzii 93 Landsturm". În noaptea din 21 spre 22 martie 1915, înainte de capitularea fortăreței, a distrus muniția și tunurile rămase, a aruncat în aer cazematele și depozitele armatei din fort, după care a ajuns prizonier de război al Armatei Imperiale Ruse. Până în vara anului 1915 Kadlec a stat într-un lagăr pentru ofițeri
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
cele din urmă. Cu excepția a câtorva secțiuni din zona centrală a liniei defensive și a ocupanților cazematelor, militarii care apărau Bathline și-au părăsit pozițiile. Soldații olandezi au depus armele în jurul orei 19:00, cu excepția forțelor din Zeeland. Acordul de capitulare a fost semnat oficial a doua zi. În seara zilei de 14, germanii au pregătit un plan de acțiune pentru neutralizarea ultimelor sectoare apărate de olandezi pe Bathline. Germanii au prevăzut pentru început trimiterea unui negociator. Mesajul germanilor cerea capitularea
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]